96,467 matches
-
în școală. Făcută parcă anume să îndepărteze copilul de înțelegerea esențelor. Dar și literatura din școală e mohorâtă, făcută parcă anume să îndepărteze copilul de lectură. Dar toată școala e mohorâtă, într-o societate debusolată în care guvernanții refuză să accepte că sănătatea și educația sunt singurele priorități vitale, pe termen lung, o societate în care dascălul-apostol e disparent, lipsit de orice motivație, iar principiile și valorile sunt învăluite într-o confuzie sulfuroasă, cu ajutorul zelos al media și în primul rând
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
sunt "agitate". Trecând peste acest detaliu, m-a frapat perspectiva din care privește Wieseltier ideea de clopot: dinspre estetic spre ideologic.) De ani buni, Leon Wieseltier se află pe baricadele luptei din mediile occidentale între sprijinitorii unui Israel ce nu acceptă în nici un fel modificarea statutului său actual și cei care pretind o flexibilitate mai mare în chestiunea palestinienilor. Din acest motiv, destui adversari văd în el un campion al intoleranței și fundamentalismului sionist. Dincolo de astfel de lucruri, a căror semnificație
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
părăseau din cauza vieții pe care o duceau... Când i-am ascultat, n-am apreciat deloc. Coltrane a cântat cu multă simțire și muzicalitate. Și el era foarte nemulțumit, a devenit la un momentdat foarte religios, că nu mai putea să accepte criminalitatea și sărăcia oamenilor de culoare din America. Și nemulțumirea lui s-a văzut în ceea ce cânta, a improvizat pe moment<footnote Accentuând (în timpul discuției înregistrate) prin intonație cuvintele „pe moment”, Körössy a subliniat încă odată importanța pe care o
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
grav și mediu, a respectat sacrosanta lege (pentru el, totdeauna) a contrastului, a simetriei. Doar secțiunea mediană a seriei de variațiuni a avut parte de un tușeu puternic accentuat, secțiunile extreme fiind tratate cu o delicatețe diafană (dacă îmi este acceptat pleonasmul). În final, câteva note preclasic-europene sânt o pată de culoare inspirat lăsată să cadă pe linia melodică de jazz pur. Stimulat de aranjamentul lui Nicolas Simion pe o temă din Suita a II-a pentru orchestră de George Enescu
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
irita cenzura, numele autorului este înlocuit cu pseudonimul Victor Mincu". Am fost totuși bucuros să găsesc în cele două dicționare cuvîntul "capodoperă", de care istoria literară oficioasă nu făcea risipă, aplicată unui roman atît de special, deși e greu să accepți inexactitățile și formulările prostești. Unele se explică prin inevitabila ipocrizie a socialismului național ceaușist. Mai trist era faptul că această capodoperă nu se bucura de tratamentul cuvenit, nu era retipărită, comentată, recomandată tinerilor etc. E trist, dar, iarăși, explicabil. Nu
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
altceva este decît imperialismul evreilor? Replică subliniată de diarist, apoi: Spune asta Camil Petrescu, una din cele mai frumoase inteligențe, una din cele mai delicate sensibilități din România. Cum ar putea România să trăiască vreodată o revoluție?" Pentru a-l accepta pe Camil, musai să-l comparăm cu altă frumoasă inteligență și la fel de delicată sensibilitate: Felix Aderca, evreul sută la sută, menționat doar de două ori în Jurnal, care, după două mii de ani de cînd Iuda suferă de "frig și întuneric
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
aici ieri, s-a dezbrăcat și, pe urmă, în fața năruirii mele..." Ascultă, mereu-mereu, concerte de muzică simfonică la toate posturile de radio din Europa, face liste de titluri și compozitori preferați, își deplînge autoironic proasta memorie muzicală, dar, alt secret, acceptă să fie cronicar muzical "pentru bani și cu mari garanții de anonimat", utilizînd un pseudonim pe care îl încredințează numai Jurnalului. E un refugiu și un fel de salvare a sufletului, o pasiune și o obsesie, pînă cînd constată " Sînt
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
din str. Ornamentului nr. 4, rugîndu-l să-i spună părerea despre un eseu filosofic pe care îl scrisese. Noica nu l-a primit în casă, au vorbit în pragul apartamentului în șoaptă și, numai după lungi ezitări și rețineri, a acceptat să-i citească manuscrisul". În rest, rămîne un gen de aliniere tristă la cerințele puterii, în care nu rezonează decît o dezicere de trecut, o învinovățire de sine placidă, de om aflat la capătul puterii de rezistență. Un alt fragment
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
versiunile istorice și îi văd acum fața românească. Întocmai altora, cer dreptul de a-mi cuceri prin el libertatea, singura libertate de care mai știu, cea de a fi rodnic". Ultima frază e capitală pentru a înțelege mobilul compromisului. Noica acceptă a emite la comandă texte obediente pentru a putea scrie și publica, pentru a se reintegra lumii culturale, primenite prin "liberalizarea" din jurul anului 1965. Fără a putea șterge, după cum recunoaște Sorin Lavric, "impresia jalnică pe care rîndurile de mai sus
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
fi oprit și prietenii nevăzuți se materializează, iar Simon dispare în mijlocul unei petreceri. De aici încolo filmul va urmări încercările disperate ale mamei de a-și recupera fiul, silită fiind să intre deplin în convenția jocului devenit terifiant și să accepte existența lumii invizibile tot mai palpabile. Juan Antonio Bayona a reușit să creeze o atmosferă victoriana a unei Bleak House, si nu de puține ori ai sentimentul de vraja rea pe care ți-l creează micul român al lui Henry
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
împreună, iar poate că unul dintre meritele majore ale regizorului este că a reușit să întrețină această ambiguitate. Jocul leagă lumile, el devine serios, singurul mijloc de a comunica între vizibil și invizibil, de a ieși la liman. Lăură îl acceptă inițial descoperindu-i puterea și apoi îl respinge pentru ca să realizeze ultimativ că este singurul mod în care mai poate ajunge la fiul ei. Orfelinii dispăruți într-un trecut nefast pentru ei o introduc în joc pe Lăură care recreează spațiul
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
de "uneltire împotriva regimului democrat-popular", tocmai pentru că a scris poezie religioasă și a citit-o prietenilor. "Gelozia" regimului comunist putea fi fatală: nu admitea decât iubirea față de el, definitivă și în exclusivitate. Nu există limbaj alternativ care să poată fi acceptat într-un univers concentraționar. Dar, când dictatura obosește sau se simte sigură pe ea, pot exista soluții de evitare a pactului, altădată obligatoriu. În primii ani de după 1948 în România nu se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
a devenit loc de pelerinaj pentru turiști. După venirea la putere a lui Juan Peron lui Borges i se ia această funcție. E numit în schimb ispector al piețelor de găini, post pe care autorul Istoriei universale a infamiei îl acceptă. Llosa e convins că scriitorul a fost astfel umilit cu premeditare, din cauza convingerilor sale politice neconvenabile regimului. Poate că da, poate că nu. Peron nu căuta în coarnele adversarilor politici, încît ar fi putut la fel de bine să-l lase pe
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
bine să-l lase pe Borges fără nici o sursă de venit. Admiratorii generalului au susținut totdeauna că prin această numire scriitorului i s-a acordat o sinecură, nu că a fost trimis să numere găinile din piețele Capitalei. Borges a acceptat insultătoarea ofertă, ceea ce Llosa nu comentează. Să fi văzut și el în această funcție o simplă sinecură pe care a acceptat-o ca atare - sau o sursă de venit după ce fusese concediat de la bibliotecă? Scriitorul a tratat cu destulă discreție
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
i s-a acordat o sinecură, nu că a fost trimis să numere găinile din piețele Capitalei. Borges a acceptat insultătoarea ofertă, ceea ce Llosa nu comentează. Să fi văzut și el în această funcție o simplă sinecură pe care a acceptat-o ca atare - sau o sursă de venit după ce fusese concediat de la bibliotecă? Scriitorul a tratat cu destulă discreție acest episod din viața sa. Citind textul lui Llosa despre umilirea peronistă a lui Borges m-am gîndit că autoritățile de la
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
situația de a moșteni: bani, proprietăți, datorii, tristeți, suferințe. Simplul exercițiu al scrierii testamentului conține ceva brutal, sufocant, ireparabil. E o experiență a limitei. Îți contempli propria finitudine, ieși din zodia indeterminării ignorante, a disprețului față de timp și de biologic. Accepți că, dincolo de zbaterea ta dezordonată, există un moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată de redactarea testamentului e, simultan, o ușurare și-o piatră de mormânt. Dar oricât umor ai avea
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
vedea un timp și a crește ea în singurătate. Faptul că ne-a silit la un astfel de sacrificiu, cu toate că o iubeam și ne jucam cu ea și păpușa ei cu păr auriu nu e de înțeles și nici de acceptat. Oona, prietena noastră, acceptă un regim al amintirii, altul, și cu tirania dulce a copilului nemuritor ne transmite imagini ale ei dintr-o prezență deocamdată imposibilă, amintirile cu ea se inflamează transformându-ne vrând, nevrând în ași ai unei ardori
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
a crește ea în singurătate. Faptul că ne-a silit la un astfel de sacrificiu, cu toate că o iubeam și ne jucam cu ea și păpușa ei cu păr auriu nu e de înțeles și nici de acceptat. Oona, prietena noastră, acceptă un regim al amintirii, altul, și cu tirania dulce a copilului nemuritor ne transmite imagini ale ei dintr-o prezență deocamdată imposibilă, amintirile cu ea se inflamează transformându-ne vrând, nevrând în ași ai unei ardori de a o aștepta
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
În ultimii șaptesprezece ani nu am revenit niciodată la Zetea. Dar amintirea locului și a oamenilor îmi provoacă încă intense nostalgii. Cred că experiența mea harghiteană m-a îmbogățit sufletește, m-a făcut să înțeleg altfel substanța lucrurilor și să accept că orice idee poate fi remodelată dacă renunți la autosuficiență (nu cred să o fi avut vreodată) și analizezi cu deplină bunăcredință argumentele celuilalt. Toată această rememorare nostalgică mi-a fost prilejuită de lectura splendidului volum al lui Géza Szávai
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
Sau că "Gărzile teroriste ale lui Maniu (care ar fi acționat după 23 august 1944 și despre care istoriile noastre nu amintesc) varsă sângele populației civile maghiare. Marile puteri anexează din nou Transilvania României" (p. 391). Cine are puterea să accepte astfel de afirmații fără să arunce volumul cât colo va avea numai de câștigat. Pentru că autorul este cel puțin la fel de dur atunci când judecă politica maghiară în Transilvania. În mai multe rânduri autorul recunoaște politica dezastruoasă a Budapestei, care nu a
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
Sorin Lavric Nimeni nu ar citi cărți de filozofie dacă n-ar simți că se alege cu ceva de pe urma lor. Dacă accepți acest lucru nu-ți rămîne decît să afli care anume e cîștigul cu pricina. Iar dacă volumul asupra căruia ne oprim e unul de doctă desfășurare terminologică - scris într-un jargon a cărui dificultate descurajează pe jumătate din cititori -, întrebarea
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
și văz acumulat deasupra cefii un fel de melc de aur, un ornament greu și mat, un păr cum n-am putut nici să-mi închipui". Ies împreună, el se întrece emoționat în elocință erotică, și fata, emoționată și ea, acceptă să se urce într-o trăsură, care va rula, ca într-un drum fără capăt, vreo trei ore. Beția erotică se contopește în beția poetică, pe mai tot parcursul acestei scrisori, dar mai ales în scena de mare frumusețe, când
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
dispărut de mult, și întrebarea firească este: cum poate o radiație să se perpetueze dacă nu mai are o sursă care s-o alimenteze? De unde provin undele reziduale ale originii de vreme ce originea nu mai există? Nu ne rămîne decît să acceptăm că ele sunt niște unde în derivă care rătăcesc prin spațiu. Ele nu sunt vestigii, ci epave plutind într-un etern periplu. Și atunci, de unde vin ele? Răspunsul fizicienilor ne cere tocmai efortul de înțelegere de care vorbeam la început
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
Și timpul nu va mai dura, și se va despărți / de sine, și va rămîne sinele său, și acolo se va urla / într-o imagine mare, // acum, el stă cu sinele său, ca o femeie care, în cele din urmă, / acceptă, stă cu sinele său încărcat de sîni". La modul grav, precizează într-un comentariu-insert că "un acuzativ" la care apelează într-o poezie ar fi un simplu factor de imaginație, care "niciodată nu zice nimic": "Poetic, este neutru / nul. Nimeni
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
fără să întrebe din frigiderul vecinului de bucătărie, nu le-a fost greu să "privatizeze" fabrici, uzine, ogoare și instituții. Firește că primul lor gând a fost să facă uitat trecutul de ticăloșie, umilințe și frustrări. Ajunși multimilionari, n-ar accepta în ruptul capului că sunt alcătuiți din același aluat cu ceilalți oameni. Ce e valabil pentru aceia - să zicem, egalitatea în fața justiției - se oprește la poarta castelelor inexpugnabile construite, desigur, pe merite proprii, și nu din șmangleli nerușinate. Deși au
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]