27,712 matches
-
o voce și toate cuvintele, pus mai întâi în scenă la Teatrul Național „V. Alecsandri” din Bălți (2000) și publicat în 2001. Începând din 1995, alături de Mircea V. Ciobanu și Nicolae Leahu, editează revista „Semn”, la care e redactor-șef adjunct. Colaborează cu versuri, studii, articole și cronici la „Literatura și arta”, „Basarabia”, „Timpul” (Chișinău), „Contrafort”, precum și la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Poesis” ș.a. De asemenea, figurează în antologii de poezie (Ars amandi, 2002, Singular Destinies, 2003), precum și cu studii în
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
și publicist. Este fiul Dumitrei și al lui Nicolae Smărăndescu, dascăl. Urmează Liceul Comercial din Pitești (1943-1951) și Facultatea de Economie Generală din cadrul Institutului de Studii Economice din București, absolvită în 1956, ulterior susținându-și doctoratul (1976). Economist principal, director adjunct la Centrocoop până în 1969, expert la Consiliul de Miniștri (1971-1984), director adjunct al ONT Carpați și director în Ministerul Turismului (1984-1991), va funcționa apoi ca asistent și lector asociat la Academia de Studii Economice din București. Debutează în 1976, cu
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
Liceul Comercial din Pitești (1943-1951) și Facultatea de Economie Generală din cadrul Institutului de Studii Economice din București, absolvită în 1956, ulterior susținându-și doctoratul (1976). Economist principal, director adjunct la Centrocoop până în 1969, expert la Consiliul de Miniștri (1971-1984), director adjunct al ONT Carpați și director în Ministerul Turismului (1984-1991), va funcționa apoi ca asistent și lector asociat la Academia de Studii Economice din București. Debutează în 1976, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Interogația adevărului, îi apare în 1981
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
1968-1978). După înlocuirea din funcție, realizează reportaje pe care le publică în cotidianul „Scânteia” (1978-1989). În 1990 este reangajat la Radiodifuziunea Română, pentru a transmite și a analiza, în cadrul emisiunii „Cronica parlamentară”, dezbaterile din prima instituție legislativă postdecembristă. Director general adjunct al Televiziunii (1993-1996), membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune (1995-1999), pentru Ș. exercitarea vocației jurnalistice s-a dovedit mult mai fructuoasă decât insistența în etalarea cu orice preț a talentului literar. A fost distins în 1994
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
titlul de doctor în filosofie, cu o teză de istoria esteticii românești. A funcționat în calitate de cercetător științific la Institutul de Filosofie al Academiei Române, parcurgând toate treptele ierarhiei profesionale și ocupând diferite funcții de conducere (șef al sectorului de estetică, director adjunct între 1978 și 1988). Debutează cu versuri în presa literară, iar cel dintâi studiu îl tipărește în „Cercetări filosofice” (1956). Prima carte, Sensuri ale frumosului în estetica românească, îi apare în 1969. În studiile sale S. urmărește conturarea unei imagini
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
SLĂVESCU, Micaela (17.III.1929, București), traducătoare și istoric literar. Este fiica Gabrielei Slăvescu (n. Cavaliotti) și a lui Oliviu Slăvescu, inginer cu studii la Zürich și Berlin, director adjunct al Uzinelor și Domeniilor Reșița (1925-1940), de unde este scos din motive politice în timpul guvernării legionare, director în 1942 la Șantierele Navale Galați, de unde demisionează în anul următor, la preluarea acestora de către germani, director tehnic la Uzinele Astra Vagoane Brașov (1945-1953
SLAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289718_a_291047]
-
chestionar intitulat Test rapid de apreciere a sănătății mintale, în scopul depistării precoce a tulburărilor psihice. Teste-chestionare similare sunt scalele de evaluare, cum ar fi BPRS (Brief Psychiatric Rating Scale), Scala pentru depresii a lui Hamilton și NSA (Neuropsychiatric Sreen Adjunct) de depistare a tulburărilor psihice. Aceasta din urmă a fost modificată de R. Amiel și F. Lebigre, care au adaptat-o necesităților de investigație ale igienei mintale, creând Testul de sănătate totală, denumit și Testul de referință personală, care investighează
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în particular printr-un sistem de alternanță) creare de rețele informaționale interne lecții asistate de calculator la alte discipline școlare cancelaria profesorilor (loc pentru pregătirea orelor de către profesori ) cabinetul multimedia (dotat cu ecran și videoproiector) birourile mangerilor școlari (director director adjunct), accesul liber al cadrelor didactice și elevilor la serviciul INTERNET, managementul eficient al resurselor umane și informaționale. Cele prezentate mai sus, demonstrează caracteristicile unei dezvoltări eficiente a cooperării subiecților educaționali (manageri, profesori, elevi, părinți) implicați în modernizarea actului educațional cu
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Vranceanu Aurelia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_895]
-
Ferry), creare rețele informaționale interne ( clasa de calculatoare (informatica) clasa pentru desfășurarea lecțiilor asistate de calculator la alte discipline școlare cancelaria profesorilor (loc pentru pregătirea orelor de către profesori ) cabinetul mutimedia (dotat cu ecran și proiector) birourile mangerilor școlari (director director adjunct), accesul liber al cadrelor didactice și elevilor la serviciul INTERNET (bandă largă), managementul eficient al resurselor umane și informaționale. Caracteristicile unei dezvoltări eficiente se realizează printr-o cooperare cu subiecții educaționali (manageri, profesori, elevi, părinți) implicați în modernizarea actului educațional
CUM DETERMINĂM STILUL DE PREDARE POTRIVIT?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cristina Hîncu, Agachi Luminiţa () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_900]
-
Traian Coșovei, Gheorghe Dumitrașcu, Marian Gomoiu, Cornel Regman, Vladimir Robu, Alex. Ștefănescu, Carmen Tudora, Eugen Vasiliu, Nicolae Fătu, Petre Tomoroga, Adrian Rădulescu ș.a. Din ianuarie 1990 comitetul de redacție e compus din Constantin Novac (redactor-șef), Nicolae Motoc (redactor-șef adjunct), Horia Grindeanu (secretar general de redacție), Nicolae Fătu, Carmen Tudora, Sorin Roșca, Constantin Antonescu. În 2003 se menționează altă echipă redacțională: Ion Tițoiu (director), Ovidiu Dunăreanu (redactor-șef), Dan Perșa, Carmen Raluca Șerban (redactori), Mădălin Roșioru, Alina Spânu (redactori asociați
TOMIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
Foaie pentru minte, inima și literatura”, „Luceafărul românesc” (Canada). Prima carte, un microroman cu subiectul plasat în timpul războaielor daco-romane, Lovituri din umbră, scris în colaborare cu Paul Antim, îi apare în 1967. Între 1993 și 2000 e secretar, apoi secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din Brașov, care îi acordă premii în 1977, 1982 și 1995. Lovituri din umbră și culegerea de schițe, povestiri și nuvele O parte de continent (1968) jalonează aria tematica în care se va mișca proza lui Ț
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
decembrie 1989, editată de Asociația „România” și care continuă „Glasul patriei”. Redactor-șef este Paul Anghel, până în august 1974, când locul său va fi luat de Petre Ghelmez, restul echipei redacționale configurându-se la 1 ianuarie 1975 astfel: redactor-șef adjunct: Niculae Stoian, secretar general de redacție: C. N. Constantiniu, redactori: Ernst Breitenstein și Dan Grigorescu. Pe parcurs, în caseta redacțională survin numeroase modificări: de la numărul 166/1979 redactor-șef adjunct e Pan Solcan, iar redactori Gheorghe Milea, Dumitru Radu Popa
TRIBUNA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
redacționale configurându-se la 1 ianuarie 1975 astfel: redactor-șef adjunct: Niculae Stoian, secretar general de redacție: C. N. Constantiniu, redactori: Ernst Breitenstein și Dan Grigorescu. Pe parcurs, în caseta redacțională survin numeroase modificări: de la numărul 166/1979 redactor-șef adjunct e Pan Solcan, iar redactori Gheorghe Milea, Dumitru Radu Popa și Mihai Dulea, ultimul fiind înlocuit de la numărul 221/1982 cu Valeriu Pop. La numărul 316/1986 redacția prezintă următoarea componență: Virgil Cândea (secretar al Asociației „România”), redactor-șef: Petre
TRIBUNA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
iar redactori Gheorghe Milea, Dumitru Radu Popa și Mihai Dulea, ultimul fiind înlocuit de la numărul 221/1982 cu Valeriu Pop. La numărul 316/1986 redacția prezintă următoarea componență: Virgil Cândea (secretar al Asociației „România”), redactor-șef: Petre Ghelmez, redactor-șef adjunct: Pan Solcan, secretar de redacție: Nicolae Cristache, redactori: Dan Grigorescu, Gheorghe Milea, în ultimul colegiu de redacție figurând și Ion Pahonțu. Revista va promova obiectivele Asociației „România”, constituită în aprilie 1972 ca „așezământ obștesc pentru relațiile cu emigrația”. Orientarea T.R.
TRIBUNA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
Rampa” și „Flacăra”, în cadrul secției de proză a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, în calitate de conferențiar la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București, de cercetător la Institutul de Artă al Academiei RSR și ca redactor și redactor-șef adjunct la revista „Teatrul”. Debutează în 1931, cu cronici și comentarii literare, la „Omul liber”, ulterior fiind prezent și în „Națiunea română”, „Jurnalul literar”, „Victoria”, „Înainte”, „Orizont”, „Revista literară”, „Lupta CFR”, „Revista muncei”, „Gazeta literară”, „România liberă”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tribuna
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
Afacerilor Externe (1950-1953). Ulterior va avea o carieră diplomatică: atașat cultural, secretar de ambasadă în Republica Populară Democrată Coreeană (1953-1955) și în Elveția (1956-1959), consilier cultural în Franța (1961-1963), ambasador în Argentina, Uruguay și Chile (1968-1973). Va mai fi director adjunct în Direcția Relațiilor Culturale (1960-1961) și la Direcția Presei (1963-1968, 1973-1982) din Ministerul Afacerilor Externe. Debutează în 1942, la „Vremea”, iar editorial în 1945, cu volumul de versuri Cartea cu sânge, pâine și cocs, premiat de Editura Forum. Poezia de
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Editura Dacia (1970-1972), pentru a ocupa apoi funcția de redactor-șef la „Transilvania”, revista sibiană pe care T. o conduce în perioadele 1972-1990 și 2000-2002. A fost secretar de stat în Ministerul Culturii (1993-1994), director al Centrului Cultural Mogoșoaia, director adjunct al Muzeului Satului și director al revistei „Cultura națională” (1995-1997). Din 1997 este profesor și șef al Catedrei de artă teatrală la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Debutează cu critică literară, în 1955, la „Steaua”, iar editorial cu monografia Gheorghe
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
Versurile fuseseră recomandate de Dumitru Micu, asistent universitar și critic literar. Redactorul-șef al revistei clujene este Ioanichie Olteanu. La 21 martie S. reușește să publice poemul 1907 în „Gazeta literară”, condusă atunci de Zaharia Stancu și, ca redactor-șef adjunct, de Paul Georgescu, un critic literar care îl sprijină pe S. În 1957, când termină facultatea, este angajat aici întâi în calitate de corector, apoi ca redactor cu jumătate de normă, până în 1968; un an mai târziu devine redactor-șef adjunct la
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
-șef adjunct, de Paul Georgescu, un critic literar care îl sprijină pe S. În 1957, când termină facultatea, este angajat aici întâi în calitate de corector, apoi ca redactor cu jumătate de normă, până în 1968; un an mai târziu devine redactor-șef adjunct la „Luceafărul”. Nu are casă și, până în 1960, doarme într-o cămăruță a redacției, locuind împreună cu Nicolae Velea. Debutează editorial în 1959, în volumul colectiv Sub semnul revoluției: 30 de tineri poeți, iar individual cu Sensul iubirii, carte apărută în
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Un manifest indirect postmodernist. Poetul face o teorie puțin sofisticată a „necuvintelor”, care ar trebui să fie altceva decât cuvintele obișnuite. Noțiunea ca atare dă și azi bătaie de cap criticilor literari. Între 1971 și 1973 S. este redactor-șef adjunct la „România literară”, condusă de Nicolae Breban. Călătorește în Iugoslavia și scrie Belgradul în cinci prieteni (1971 ediție româno-sârbă, în 1972 în limba română). În 1975 i se acordă Premiul Herder, în septembrie 1976 merge la Chișinău și, ajungând acolo
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
1972-1976). Angajat la un centru de pregătire și antrenament al piloților și cosmonauților din Soci (1976-1980), frecventează concomitent Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, luându-și licența în 1980. Din 1992 se întoarce la Chișinău și lucrează ca director adjunct la Departamentul Cultură al Primăriei. Debutează cu versuri în 1973 la revista „Moldova”, iar prima carte, Oglindă stranie, îi apare în 1993. Mai scrie la „Cultura”, „Literatura și arta”, „Basarabia” (unde semnează și proză), precum și la „Luceafărul”, „Tomis”, „Tibiscus” ș.a.
ŢURCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290304_a_291633]
-
la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Redactor la publicația „Cărți noi”, în 1975 este angajat pentru o scurtă perioadă la Biblioteca Națională și până în 1989 funcționează ca redactor la „Urzica”. Ulterior va fi redactor-șef adjunct și din 1993 redactor-șef la „Luceafărul”. Debutează la optsprezece ani, în „Ramuri”, iar debutul editorial se produce în 1974, cu volumul de proze Mezareea. Mai scrie la „România literară”, „Steaua”, „Orizont”, „Viața românească”, „Vatra” ș.a. I s-au acordat
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
Nicolae Mărgeanu, cu numărul 40/1957 redactor-șef devine Dumitru Mircea, de la numărul 31/1964 redactor-șef adjunct e desemnat Teofil Bușecan, cu numărul 47/1964 secretar general de redacție este Al. Căprariu, devenit la numărul 52/1965 redactor-șef adjunct, cu Ion Manițiu secretar general de redacție. La numărul 4/1970, după o perioadă de peste un deceniu, are loc o modificare profundă a conducerii și a orientării revistei. Cu acest număr, care în mod semnificativ este închinat lui Mihai Eminescu
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
de peste un deceniu, are loc o modificare profundă a conducerii și a orientării revistei. Cu acest număr, care în mod semnificativ este închinat lui Mihai Eminescu, sunt înscriși în caseta redacțională Dumitru Radu Popescu - redactor-șef, Ion Vlad - redactor-șef adjunct și Ion Manițiu - secretar general de redacție. Cu numărul 7/1971 ca redactor-șef adjunct figurează Victor Felea, iar ca secretari de redacție Augustin Buzura și Constantin Cubleșan. Timp de doisprezece ani T. are un parcurs constant, fără modificări esențiale
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
acest număr, care în mod semnificativ este închinat lui Mihai Eminescu, sunt înscriși în caseta redacțională Dumitru Radu Popescu - redactor-șef, Ion Vlad - redactor-șef adjunct și Ion Manițiu - secretar general de redacție. Cu numărul 7/1971 ca redactor-șef adjunct figurează Victor Felea, iar ca secretari de redacție Augustin Buzura și Constantin Cubleșan. Timp de doisprezece ani T. are un parcurs constant, fără modificări esențiale. Abia din 1982, după alegerea lui D. R. Popescu ca președinte al Uniunii Scriitorilor, la
TRIBUNA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]