6,732 matches
-
închisorile comuniste l-a împiedicat să-și termine proiectul, din care au mai rămas doar câteva texte publicate în anii ’30 și ’40. În mai multe rânduri, Noica a recunoscut că-i era îndatorat intelectual lui Vulcănescu, după cum își exprimase admirația pentru Blaga, atunci când ontologia etnică a acestuia fusese publicată în anii ’30. Un studiu amplu al acestor trei definiții metafizice ale etnicității românești nu a apărut încă. 16. Ontologia etnică a lui Noica, Devenirea întru ființă, Editura științifică și Enciclopedică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
The George Washington University și animat în colaborare cu unul dintre fiii săi, Oren, profesor de informatică la aceeași instituție, este numit Communitarian Network și colportează esențialul informației necesare studierii și, eventual, adoptării comunitarismului. Nu pot decât să-mi exprim admirația față de acest prototip de savant și „spectator angajat” (ca să reiau formula lui Raymond Aron), care nu s-a mulțumit cu turnul de fildeș atât de confortabil al instituțiilor academice americane, ci s-a preocupat mereu de lumea în care cu toții
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Prin urmare, Lilla se deosebește net de discipolii lui Leo Strauss și Allan Bloom care susțin (când nu inspiră) Administrația Bush. Ca și Strauss, de care îl apropie cel mai mult interesul pentru „problema teologico-politică” (obsesia lui Carl Schmitt!) și admirația pentru antici, Lilla e un fel special de liberal, până la urmă tipic nord-american, tentat deopotrivă de conservatorism în primul rând grație scepticismului - care a atins la straussienii ca Bloom cote de Kulturpessimismus -, grație moderației, prudenței, neîncrederii în mitologia progresului, în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
primise prestigiosul Leo Strauss Award acordat de American Political Studies Association celei mai bune disertații (dintre compatrioții noștri, Aurelian Crăiuțu, actualmente profesor la Indiana University, a primit aceeași distincție, pentru teza sa de la Princeton despre doctrinarii francezi; semnalez amănuntul din admirație pentru amicul Crăiuțu, dar și pentru a înregistra ciudățenia comună a celor doi premianți, apropiați de liberalismul clasic și atât de departe de modele academice din domeniul lor, cum ar fi rational choice theory, încă și mai puțin amuzantă decât
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se distinge poate cel mai bine tonul straussian al lui Mark Lilla. Alte figuri tutelare sunt Daniel Bell, căruia cartea îi este dedicată, și Czesßaw Mißosz, autorul amarei Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare. În „Prefață”, autorul se referă cu admirație la Mißosz, arătând că Spiritul nesăbuit ar putea fi citită „ca un modest supliment la Gândirea captivă”. Lilla își pune în același loc întrebări și mai chinuitoare, încercând să înțeleagă ce i-a determinat pe intelectualii trăitori în democrații să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
însuși, pot fi mai ușor înțelese din punct de vedere uman, deși „opțiunea” pentru o formă sau alta a pactului cu regimul stalinist, chiar constrânsă, relativ pasivă și lașă, nu doar oportunistă și cinic zeloasă, rămâne reprobabilă. Nu împărtășesc integral admirația lui Lilla și a altor occidentali pentru Mißosz - pe care, ca și Virgil Nemoianu (dintre prietenii români), am avut ocazia să-l întâlnesc de mai multe ori, putând astfel să-i apreciez pe viu remarcabila personalitate, de la talentul oratoric la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Schmitt et la théologie politique, Les Éditions du Cerf, Paris, 2004, pp. 21-25; „Un concept problématique” se numără printre cele mai bune sinteze critice asupra unui concept schmittian central, teologia politică. 13. Horst Bredekamp a discutat o latură surprinzătoare a admirației lui Benjamin pentru Schmitt: întâlnirea lor sub semnul lui Hobbes. Vezi articolul său „From Walter Benjamin to Carl Schmitt, via Thomas Hobbes”, Critical Inquiry, 25, iarna 1999, pp. 247-266. Articolul include și o excelentă sugestie pentru analiza „servituții voluntare”. Imaginea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
culturii - între ele, o judicioasă analiză a disprețului europenilor pentru americani și interesanta idee că eliberarea de istorie și cultură ar putea fi un avantaj în condițiile declinului actual al Occidentului -, îl prezintă pe Allan Bloom cu mare simpatie și admirație, ca pentru a-l legitima (Bellow avea prestigiul Premiului Nobel pentru literatură, pe când Bloom era necunoscut marelui public, chiar și mediilor universitare nespecializate); în prefață, Bloom face elogiul profesorului (ideal), al educației liberale (se introduce astfel tema centrală a întregii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o mulțumește. Nu scapă de examenul necruțător nici mintoșii ei amici dintr-o generație scânteietoare, nemaivorbind de profesorii de la facultate, portretizați corosiv, cu un subiectivism mândru de sine. Mai apropiată se simte hiperlucida de Nae Ionescu, căruia îi poartă o admirație în care se percepe o undă afectivă, de Emil Cioran, cu care se simte înrudită sufletește, după cum pentru anxietățile lui Emil Botta are, firesc, antenele erecte. Altminteri nu prizează exagerările, pe care le taxează de teribiliste, ale criterioniștilor, ce „fac
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
luptă (s.n) care a și Început să ia ființă și căreia conferința pe țară Îi va da depline forme statutare. Societatea scriitorilor a fost concepută și realizată sub regimurile burghezo-moșierești ca un cerc Închis, un fel de asociație de admirație reciprocă, izolată de masse, Îmbibată de șovinism, slujind prin compoziția membrilor săi și prin ideile care o diriguiau, intereselor reacționare ale clasei dominante. Pentru acest conținut de clasă, Societatea Scriitorilor nu a putut căpăta decât o structură organizatorică corespunzătoare. Cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale burgheziei, nemulțumirile și reproșurile se formulează din Înălțimile „perfecțiunilor” artistice apusene, Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii din rafinații noștri mânuitori de pană mai cată cu clandestină pasiune, cu rău ascunsă admirație. Firește, cazurile acestea sunt puține. Mai dese sunt exemplele confuziei, ale Înfrigurării bine intenționate dar nimicitoare ca efect, mai frecventă este graba apolitică. În acest sens, nemulțumirea universală față de producția literară nouă, reproșul dur, critica nimicitoare, pornesc din dorința de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncii socialiste din țară, făcând să circule În haina artei experiența, exemplele de abnegație și eroism ale fruntașilor muncii, aducându-și contribuția În vehicularea ideilor mărețe ale teoriei marxist-leninist-staliniste, popularizând realizările și obiectivele de luptă ale partidului, trezind dragostea și admirația pentru ele, trezind conștiințele și forțele de muncă, sporind elanul constructiv, Împrăștiind negurile neștiinței, aducând gustul pentru carte, pentru lumină și adevăr. O discuție despre drumul tematic al nuvelei noastre În ultimul an este fără Îndoială În meritul ei. Dacă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întoarcem la preocupările noastre. E mai 1951: deci despre Creația poetică În cinstea partidului 7. (În Contemporanul, nr. 241 (20), 18 mai, 1951): „Sărbătorind cea de-a 30-a aniversare a partidului, poeții noștri au dat glas Încrederii, dragostei și admirației Întregului popor pentru avangarda sa. (Ă). Poemul amplu pe care poetul Mihai Beniuc l-a scris În cinstea tovarășului Gh.Gheorghiu-Dej evocă momentele mai semnificative din lupta clasei noastre muncitoare, Începând din anii când, la orizont, Începea să se vadă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor nou și Îndrăzneț, nu e mai puțin adevărat că el sesizează foarte repede și slăbiciunile, care ies la iveală abia În contrast cu părțile realizate. Câteva din aceste lipsuri izbesc de la Început. Spuneam că deși Maftei e un personaj viu, inspirând admirație și simpatie, totuși el rămâne Încă departe de adevăratul tip de conducător, de activist al partidului. Așezat față În față cu Mateica, chipul lui Maftei apare Încă palid, șters. (Ă). Nu sunt luminate puternic În roman obiectivele pe care și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Evident, față de un astfel de personaj, autorul trebuia să ia atitudine critică. (Ă). Teoretic, autorul știe deci că trebuie să-și critice eroul. În practică Însă el Îl cocoloșește, Îl scuză mereu, Învăluindu-l Într-o atmosferă de nejustificată admirație și Îngăduință”. - Dan Costa. - Între cronică și roman. Pe marginea romanului „Încredere” de Mihai Novicov. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 1-2 (14-15), ian-febr.: „Iată că la scurt timp de la apariția romanului lui A.G.Vaida, tovarășul Mihai Novicov dă la iveală
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără efect asupra percepției filosofiei în cultura româneasca de astăzi. Tocmai de aceea este important să se spună că acel drum în filosofie pe care îl trasează opera lui de maturitate este unul care nu poate fi străbătut alături de Kant. Admirație entuziastă, sistem de referință central în universul filosofic, obiect predilect al comentariului și al exercițiului interpretativ, punct de plecare în elaborarea unor construcții filosofice personale, ce lipsește oare în acest spectru al raportărilor la Kant pe care ni le înfățișează
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
oarecum de la sine, dar nu cu totul întâmplător: prohibiția reușise să compromită imaginea polițistului, incapabil să facă față corupției aproape generalizate. Masca legendară a lui Allan Pinkerton, care-și deschisese o agenție privată de detectivi încă din 1850, crease o admirație durabilă: pe modelul său aveau să apară o sumedenie de detectivi particulari ce au înlocuit figurile oficiale ale polițistului și șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru totul convenabilă scriitorului. Nelimitat de legi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în culorile sumbre la care ne-am fi așteptat. Chiar dacă unele personaje poartă stigmatul răului (Dolores), ceilalți eroi legați direct de industria cinematografului sunt prezentați într-un ton mai degrabă ironic (Oppenheimer) sau chiar înconjurați de un aer de vagă admirație (Sherry Ballou). Ca întotdeauna în cărțile lui Chandler, există două categorii de personaje care funcționează ca paratrăsnete ale decăderii morale: doctorii și avocații. Oile negre sunt acum doctorul Vincent Lagardie, primul soț al preudo-mexicancei Dolores Gonzales, și Lee Farrell, „unul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
stabil, fac din personaj un erou memorabil. Conformistul, previzibilul Marlowe - omul fără trecut, fără viitor și cu un prezent demn de milă - nu se poate sustrage fascinației, după cum cititorul însuși se vede antrenat în aceste greu de explicat exerciții de admirație. Intriga polițistă devine secundară în raport cu scenariul descoperirii secretului vieții lui Terry Lennox sau al coșmarurilor ce fac din Roger Wade un bețiv cu tendințe sinucigașe, aproape nefrecventabil. The Long Goodbye propune o formulă originală a terapiei prin care Marlowe se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gândită ca o marfă de succes, ca o investiție de timp, bani și imaginație menită să aducă profit. Să nu uităm că romanul e scris la comandă, că primul său impuls nu a fost nici pe departe gestul de pietate, admirație sau emulație. E posibil ca acest lucru să fi existat în cazul unui W.M. Thackeray când a scris urmarea la Ivanhoe, după cum e sigur că a existat și la un Radu Albala, un „matein” împătimit. El a funcționat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
după cum e sigur că a existat și la un Radu Albala, un „matein” împătimit. El a funcționat, cu siguranță, și în cazul Poodle Springs. Ar fi greu de susținut că pentru un scriitor obișnuit să încaseze cecuri cu multe cifre admirația pură ar fi putut fi declanșatorul unei proze de o asemenea întindere. Nu cred că i se poate reproșa lui Marlowe, așa cum apare el în paginile lui Robert B. Parker, că ar fi urmat un tratament geriatric - după cum susțin detractorii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aveau sensuri precise. Secvențele contrapunctice, de efect sigur la Chandler, nu au nici pregnanța și nici forța de seducție a pasajelor în care Marlowe contemplă fragmentele universului cotidian. Și totuși, ele se numără printre atuurile lui Parker, printre dovezile că admirația sa față de Chandler și arta lui scriitoricească sunt autentice: După prânz, m-am plimbat pe bulevard înapoi până la birou. Ștabii din industria filmului ieșeau de la Musso & Frank’s spunându-și reciproc ce mult le-a plăcut ultimul film al celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
radicală de a-l readuce la lumină pe Chandler - preluându-i personajele din cel mai cunoscut roman și făcând efortul de a intra în pielea autorului - trebuie salutată drept un act de curaj și o formă respectabilă de manifestare a admirației. Pentru a fi obiectivi până la capăt, trebuie să recunoaștem că operațiunea i-a reușit pe jumătate: Parker s-a dovedit un bun ucenic în reconstituirea lumii lui Marlowe, dar a eșuat în încercarea de a-l readuce la viață pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin convingerea clientului despre beneficiile schimbării. Totuși, este clar că aceste tactici măresc, în general, rezistența clientului și diminuează probabilitatea schimbării (Miller, Benefield și Tonigan, 1993; Miller și Rollnick, 1991). 4. Stilul consilierii este, în general, unul liniștit și provoacă admirația. Convingerea directă, confruntarea agresivă și argumentarea sunt opuse conceptual interviului motivațional și sunt interzise în mod explicit în această abordare. Pentru un consilier obișnuit cu confruntarea și oferirea de sfaturi, interviul motivațional poate apărea ca un proces lipsit de speranță
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pun Între virgule: „Sâmbătă, așadar, de la amiazi, amândouă aceste doamne Încep să se pregătească de plecare” (I.L. Caragiale). Interdicții de folosire a virgulei În propoziție: - nu se desparte prin virgulă subiectul de predicat: „Manoilă se uita la gura ei cu admirație” (M. Sadoveanu); - nu se despart prin virgulă părțile de propoziție de același fel, legate prin conjuncția copulativă și ori prin sau: „Discuta dacă femeia are sau nu un suflet” (G. Galaction); - complementele directe și indirecte ce urmează după predicat nu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]