3,823 matches
-
spre răbdătorul pământ. Luna luase deja în stăpânire acea bucată de Pământ pe care se afla și casa noastră. Deloc obosită după o zi petrecută în întregime țintuită la pat, de o gripă deloc plăcută, în preajma sărbătorilor, nu puteam să adorm. Din solidaritate, fratele meu mai mare ca vârstă, dar mic de statură, și-a propus să învingă somnul și să-mi spună o poveste. Un semn de mirare mi-a devenit chipul când l-am auzit: Îți voi spune o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În familia Kermeur, hotărîrea ei avusese efectul unui val devastator. Jeanne rezumase sentimentul general În felul ei. Lapidar. „Întotdeauna ne-ai dat bătaie de cap“. Marie știa că nu va avea parte de nici un sprijin din partea fraților ei. Chiar dacă o adorau. Sau poate tocmai pentru că o adorau. Și apoi, Loïc și Gildas nu ar fi riscat să exprime o părere opusă aceleia a mamei lor. La Lands’en, nevestele marinarilor dobîndiseră de multă vreme respectul datorat de obicei capilor de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
efectul unui val devastator. Jeanne rezumase sentimentul general În felul ei. Lapidar. „Întotdeauna ne-ai dat bătaie de cap“. Marie știa că nu va avea parte de nici un sprijin din partea fraților ei. Chiar dacă o adorau. Sau poate tocmai pentru că o adorau. Și apoi, Loïc și Gildas nu ar fi riscat să exprime o părere opusă aceleia a mamei lor. La Lands’en, nevestele marinarilor dobîndiseră de multă vreme respectul datorat de obicei capilor de familie. CÎnd ele vorbeau, erau ascultate. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alienați a cărui vizitare o făcuse pe Gwen să simtă că o ia cu fiori pe șira spinării. Îl iubea pe Pierric și se opusese din răsputeri plasării lui acolo. „Dacă el pleacă, plec și eu”, amenințase ea. Yvonne o adora pe fiica ei, de aceea cedase. Spunîndu-și că Într-o zi avea să-și muște degetele. Gwen readuse discuția asupra lui Gildas. - Moartea lui e Într-adevăr supărătoare, decretă Yvonne În chip de discurs funebru. Acestea fiind zise, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de furie. - Niciodată n-au să mă facă să cred că Nico l-a ucis pe Gildas, niciodată. Era unchiul lui, Îl adora. - Știu, zise el blînd. Dar fuga nu pledează În favoarea lui. - Nimic nu dovedește că el este cel care a șterpelit vasul. - Dacă așa ar sta lucrurile, n-ai sta aici așteptînd să se Întoarcă echipele de salvare. Lăsă capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi. - De ce nu-mi vorbești de Mary? Care era rolul ei? - Și asta ai descoperit? Bravo, Mary era soția lui Sean, se adorau, erau cu adevărat de nedespărțit, altfel n-am fi luat-o niciodată cu noi. Am aflat de moartea ei din ziar. Iar mai tîrziu a apărut o notiță În ziar În legătură cu descoperirea ancorei marine a lui Sirius, vasul nostru, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i anunțe lui Artus că era Însărcinată de pe urma lui, Erwan și-a auzit tatăl tratînd-o ca pe un cîine, Înainte s-o arunce afară. Atunci s-a dus după Arthus și l-a Înfruntat. A fost cumplit, Arthus Îl adora pe fiul lui mai mare. Erwan l-a acuzat de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd Arthus a anunțat că fiul lor a fost ucis În războiul din Algeria, ea s-a aruncat de pe faleză. Biata Gaïdick... Bietul PM... Se lăsă din nou dusă de gînduri, de data asta interveni Lucas. - De ce bietul PM? - Își adora mama. A crescut singur În acest castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mică. Sora lor mai mică. - Ryan m-a mințit așadar o dată În plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a iubit-o cu pasiune pe Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altădată, Împovărat de călători Și să mă bucur că îndată, Voi oferi, în gară, flori... Mi-e dor de viața de student Și de Copou-n seri cu stele, De anii de adolescent, De Iașul tinereții mele... Mi-aduc aminte și ador, Nopțile albe din Codrescu, Din Pușkin și din Târgușor Și “urmele” lui Eminescu... M-aș bucura să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de care nu-i era rușine. Un destin crud îl smulsese de lîngă părinții care-l adorau. Fusese iubit, și nu abandonat, și asta era, pe moment, chiar mai mult decît avea nevoie să știe. Îi părea rău că nu-și recunoscuse tatăl din prima clipă. Regreta că nu-i sărise în întîmpinare, așa cum visase de multe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sobei din castelul de proră, Îmi povestea ceea ce Învățase despre religiile lor și despre demonii pe care știau să Îi invoce. Culte stranii care au ajuns și la noi, În traistele pelerinilor, ca niște semințe de lepră. Sunt popoare care adoră pietrele, mândri de convingerile lor și Împătimiți de ciudata lor credință. Așa cum e și messer Bruno. — Bruno Ammannati, teologul de la Studium? Întrebă Dante surprins. Și el sosise de peste mare, potrivit raportului pe care Îl citise. Da, chiar el. Ai ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în versul lin de ministrel, Să-și amintească gura rea, Că vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea ta, râvnind perfecțiune, în setea ta de patos și sfântă împlinire, Mă treci ades, iubire! Eu sunt timidul june, Ce iți adoră trena, când treci spre nemurire. îți încetează zborul și fă popas o clipă, Acolo, lângă Lună, să te privesc un veac, Să mă îmbăt de tine, să îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi fac
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Din păpădia cea mai mare, Purtate pe o briză rece, Oprească timpul care trece, La poarta Domnului vor cere, Și îndurare. Din păpădia mijlocie, Un singur puf ai meritat, Căci restul, vor zbura prin sat, La cele ce mi-au adorat, Iubirea-mi vie. La poarta ta se vor opri, Flăcăi cu caii albi, armură, Dar mulți la tine-n bătătură, Vor vrea atât, doar aventură, Prin păpădii. De-a mea iubire, însetate, Mă vor dori și alte fete. Tu m-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că este doar un joc banal. Când trag un fum în piept, mă doare Și rătăcesc pustiu printr-un talcioc, Mai cumpăr iar un pumn de sare, Să-l pun pe rană, peste busuioc. Lumina joacă printre umbre Și eu adorm lângă sofa, nebun Motanul negru face tumbe, îl las în pace, n-am să mă răzbun. Prizonier Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vis, o hologramă Și mă dezintegrez de dragoste și teamă. O clipă simt că zbor cu brațele spre cer, Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
supărat, Iartă-mă, măicuță, n-am băgat de seamă! Vino și mă-ndrumă, căci sunt disperat... Mi-este dor de tine, prea iubită mamă! Eu mă hrănesc cu amagiri și vise! Annei! Când luna se arată la fereastră, încerc s-adorm cu dorurile mele, Iar gândul, ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele... Și orele se duc, noaptea se cerne în dimineți cu ten de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nou tăcerii, în mine iar voi adormi. Când va veni trimisul sorții Să-mi pună viața pe-o tipsie, Eu voi zâmbi în fața morții... Că ești a mea pe veșnicie! De-aș fi pe tronul lumii... Annei! Nu vreau s-adorm nicicând, căci mi-ar fi dor de tine, Chiar dacă ești în gânduri și-n visurile mele; N-aș vrea, când mă trezesc, să nu fii lângă mine, Tu, raza mea de soare, luceafăr printre stele. De-aș fi pe tronul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se-auzea oriunde imnul triumfal, îmbrăca pământul strai de sarbatoare, intona izvorul cânt de festival. îi șopteam cuvinte care nu există să exprime bine nesfârșitul dor; îi ștergeam din suflet iarna cea mai tristă, îi spuneam continuu: o, cât te ador! Adunam în palme blânde buburuze ... ea a stat o clipă, când, neașteptat, am simțit sărutul înflorit pe buzeîl mai simt și-acuma, știu că n-am visat. Ploaie tragică Ploua încet și tragic cu picături amare, alunecam pe străzi tăcut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și Animator cultural!... când am văzut că “plânge” cultura,, am fondat Asociația Astra Mileniul III, un ONG care-și propunea să descopere și să promoveze talentele din domeniul Artei și sportului! Mi-a plăcut să am prieteni, să-i ajut... ador plimbările și călătoriile în mijlocul naturii în țară și peste hotare. M-au preocupat problemele existențiale, filosofice, precum și trăirile emoționale ale ființei umane ... ador artele, literatura și pictura, practicându-le; când Muza mă vizitează, scriu poezie și proză... Public pe mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să promoveze talentele din domeniul Artei și sportului! Mi-a plăcut să am prieteni, să-i ajut... ador plimbările și călătoriile în mijlocul naturii în țară și peste hotare. M-au preocupat problemele existențiale, filosofice, precum și trăirile emoționale ale ființei umane ... ador artele, literatura și pictura, practicându-le; când Muza mă vizitează, scriu poezie și proză... Public pe mai multe site-uri literare și sunt Administratorul a două dintre ele!... dar Izvorul Cunoașterii niciodată nu va seca... și nu voi uita să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă nu de-a dreptul frumoși), cu un smoc des de păr argintiu și cu o tendință de a protesta împotriva Mersului Lucrurilor. Amândoi și-au urmat carierele cu un devotament de neclintit. Amândoi erau generoși, sensibili, sinceri. Amândoi își adorau soțiile. și amândoi mă făcuseră să mă simt... iubită. În multe seri de vineri, Jackson m-a găsit lucrând peste program și m-a luat pe sus, invitându-mă să iau cina în familie, împreună cu soția lui, Carie, și băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]