7,838 matches
-
viața m-am răzvrătit. — Dacă ai fi văzut ce manifestații au fost în Piața Universității... Era o atmosferă formidabilă. — Am fost, mai târziu, să mă închin și să mă rog pentru toți cei care au murit acolo... Am pictat și afișe cu „Jos comunismul!“, având dedesubt colaje de fotografii cu imaginile nenorocirilor noastre. Pe urmă mi-am făcut un tricou pe care am scris „Sunt golan“. Mă oprea pe stradă lumea să mă întrebe de unde l-am cumpărat. Mulți ro mâni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se numește Selectarea Consoartelor Imperiale. După lucru, mă hotărăsc să merg și să arunc o privire la decret. Drumul direct e blocat, așa că ocolesc pe ulițe și alei și ajung acolo la asfințit. Afișul e scris cu cerneală neagră. Caracterele nu se mai disting clar din cauză că au fost șterse de zăpadă. În timp ce citesc, gândurile mele încep s-o ia la goană. Pentru a păstra puritatea sângelui imperial, candidatele trebuie să fie manciuriene. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mele încep s-o ia la goană. Pentru a păstra puritatea sângelui imperial, candidatele trebuie să fie manciuriene. Îmi amintesc că tata mi-a povestit cândva că dintre cei patru sute de milioane de oameni din China, cinci milioane sunt manciurieni. Afișul mai zice și că tații fetelor trebuie să aibă cel puțin rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cei patru sute de milioane de oameni din China, cinci milioane sunt manciurieni. Afișul mai zice și că tații fetelor trebuie să aibă cel puțin rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaptesprezece ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
crezuse poate că n-o fi adevărat, și că n-or fi avut toți ambiția să-și dea copiii aici și nu în altă parte: păreau nu trei sute, ci parcă o mie. Programul din ziua aceea, după cum citirăm pe un afiș, era apelul și vizita medicală. Nu trecu mult și ieși un ins care ceru foarte autoritar să se facă liniște, după care începu să ne citească numele după o listă. Erau într-adevăr foarte mulți, nu se mai terminau. Cât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
umble el brambura prin toată lumea! Las’ că nici pămînt ta-su n avea, dar acasă Costică s-a simțit om cu carte și sapa nu i s-a mai lipit de mînă. În schimb și-a descoperit altă vocație: lipea afișe pentru utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de alții. Afacerea mergea strună: era duminică și băieții strânseseră bani toată săptămâna ca să poată zbura și Înjura În voie. Mulți Își mințiseră părinții că Își cruțau bănuții pentru circ. Trecuse, În urmă cu două zile, circarul și lipise câteva afișe care anunțau mari reprezentații de magie și dresură de șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de mai multe ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la niște soldați aduși la munci agricole. Băiatul mai avea puțin și Împlinea treisprezece ani, iar tatăl său, ca un bun părinte, Începuse să se Îngrijoreze. Salvarea Îi venise de la cei doi artiști de circ: marele magician și nevasta lipeau afișe prin sat ca să aducă la cunoștința poporenilor că un spectacol nemaivăzut se va desfășura peste două zile la Căminul cultural. Șoferul făcu ce făcu și-i pofti la el la masă pe onorații artiști ce cutreieraseră lumea Întreagă. Îi Îndopă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nobil țel. Îmi vine să zâmbesc acum, dar nu-i deloc de râs... Oricum, aveam viitorul aproape asigurat. Peste câteva zile, foarte Încrezător În mine, am intrat În atelierul În care făceam practică. Eram echipat așa cum văzusem eu pe un afiș care atrăgea atenția asupra protecției muncii: bocanci cu tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văzusem eu pe un afiș care atrăgea atenția asupra protecției muncii: bocanci cu tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
solemnă. Așa cum era și firesc. Dar trecând de ea, am fost surprinsă să descopăr că pătrunsesem într-o zonă de recepție foarte modernă, utilată cu copiatoare, telefoane, faxuri, calculatoare și pereți subțiri din carton. Pe unul dintre ei era un afiș pe care scria „Nu trebuie să fii dependent de droguri ca să lucrezi aici. Dar e un avantaj!“. Deși poate că partea asta n-am făcut decât să mi-o imaginez. —Bună dimineața, a ciripit o tânără foarte senină. Genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pasiune a mea din ultima decadă. Putea fi comparabilă cu cina luată în compania unei mega-celebrități și cu efortul de a trece cu grație peste șocul de a fi atât de aproape de un chip pe care l-ai văzut pe afișe, pe ecranele cinematografelor, la E! True Hollywood Story 1. Chipul lui Randall fusese starul viselor mele atâția ani de zile, fiind înlocuit, temporar, de pasiuni de mai mică intensitate, dar niciodată complet îndepărtat. Așa că, în mod natural, eram puțin copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întunecate. Dar era ceva similar în felul în care cei doi Mayville se comportau. Trebuia să recunosc că Luke arăta acum foarte dulcel. Aveam pe el un tricou decolorat și niște pantaloni cargo - care măcar reprezentau o îmbunătățire evidentă față de afișul sandwich și suzeta de data trecută. Îmmmm. Trebuia să găsesc o fată grozavă cu care să-i fac lipeala. Asta presupunând că era singur. Acum că eu îl găsisem pe Randall, voiam ca toată lumea să se îndrăgostească. Poate Mara? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dintre persoanele nemulțumite, care sunaseră de mai multe ori, erau pe cale să organizeze o rebeliune. Trebuia să încep cu ele. * * * — Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și un ghiveci cu o plantă. Căcat, m-am gândit. Cuvântul mi s-a reverberat în craniul gol, zvâcnind de durere. — Îmi vânează capul de un an de zile, Claire, a ridicat Phil din umeri. Ca să nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trecută cu trei cadavre și și-a petrecut toată ziua folosind echipamentul nostru ca să le transforme în carne gătită și comestibilă, pentru consum uman, eu, unul, ținând cont de Legea Alimentației Publice, vă anunț că evenimentul va ține capul de afiș... Ăăă, capul... Auziți, ce-a făcut cu capetele? Asta să-mi spuneți! — Ce faceți dumneavoastră cu capetele, domnule Rinky? îl întrebă inspectorul. — Ei, depinde oarecum... Unele dintre ele se aruncă împreună cu măruntaiele în lăzile cu hrana pentru animale... — Exact! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tramvaiul, se urcă, găsește loc liber lângă casieră, se așază, deschide ziarul. Răsfoiește paginile: fantoma Octavian nu apare, nici președintele Orest Popescu nu apare, nici numele Irinei Radovici nu apare. Ce-o fi făcând Ina la această trăsnită Asociație? Panouri, afișe, grafice de realizări și de sarcini, macheta numerelor festive? Și de ce isi intretine ura față de tov general și croitor în rezervă Popescu chiar in prximitatea acestuia? Încă n-o fiscăpat de el? Și pe unde o fi señor Octav, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bravul, schimbăm traseul. De data asta, tramvaiul apare după numai o oră de așteptare și e gol, minune, utopia împlinită, în sfârșit. Dom’ Dominic capsează biletul. Un bilet, două călătorii: economie de hârtie. Economie, economie, avem nevoie de hârtie pentru afișe ziare instrucțiuni fișe statute, codurile Asociației Exemplare. Din stație, ia autobuzul până la fabrica de pâine. De acolo, călătorul se întoarce vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
burțile noastre era aproape goale; bășicile ne erau pline. La vreo douăzeci și cinci sau treizeci de kilometri nord-vest de Battleboro, ne-am oprit să mâncăm de prânz la un restaurant păduchios de la marginea drumului, Dot’s. MÂNCARE ȘI BENZINĂ, anunța elocvent afișul, și aceasta a fost ordinea în care am ales să ne satisfacem nevoile. Mâncare și combustibil la Dot’s, apoi alt fel de combustibil de la stația Chevron de peste drum. Aici, încă o dată, decizia luată aproape la întâmplare de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mult decât prezentabil. Rory moștenise darul maică-sii de a scoate mult din nimic și amenajase livingul ca pe un mediu auster, dar atrăgător, decorat cu plante în ghivece, perdele din pânză cusute de mână și, pe peretele opus, un afiș mare care anunța o expoziție Giacometti. Minor mi-a făcut semn să iau loc pe sofa și l-am ascultat. El s-a așezat pe un scaun, de partea cealaltă a măsuței de sticlă și, în următoarele câteva clipe, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cum îl cheamă? mă trage ea de mânecă pe când ceilalți membri ai echipajului vin să ia și ei o pauză. Cedez. Sigur nu e vreo mare diferență dacă îi spun unei singure persoane, nu? Nu e ca și cum aș lipi un afiș pe tabela de mesaje a echipajului. Și oricum, de-abia aștept să spun cuiva. Tocmai am avut cea mai frumoasă întâlnire din viața mea și e groaznic să țin totul în mine. Nu o să spui nimănui? o întreb eu. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că e cât se poate de firesc să ai, din când În când, câte un mic secret față de prietenul tău. Toată lumea știe chestia asta. SFÎRȘIT Publicitatea „above the line“ se adresează maselor largi și utilizează televiziunea, presa, cinematografele, radioul și afișele stradale. Cea de tip „below the line“ folosește diverse metode, ca poșta directă, sponsorizarea, comercializarea, tîrgurile de profil, expozițiile, broșurile de prezentare, cataloagele etc. Persoana care răspunde de promovarea pe piață a produselor sau serviciilor unei companii, și care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o prevenise să nu mai cheltuiască din „banii de Turcia“, dar în oraș ea mai putea și să câștige. Nu se mai dădea dusă din perimetrul în eternă reconstrucție, în jurul șantierului arheologic, unde o trupă de artiști ruși, anunțată de afișe stridente, pregătea reprezentațiile de la teatrul de vară. Afișele lor împânziseră tot centrul Constanței, zidurile, tonetele ambulanților de porumb și floricele, băncile din parc, crengile pomilor, curțile interioare de la blocuri. În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de Turcia“, dar în oraș ea mai putea și să câștige. Nu se mai dădea dusă din perimetrul în eternă reconstrucție, în jurul șantierului arheologic, unde o trupă de artiști ruși, anunțată de afișe stridente, pregătea reprezentațiile de la teatrul de vară. Afișele lor împânziseră tot centrul Constanței, zidurile, tonetele ambulanților de porumb și floricele, băncile din parc, crengile pomilor, curțile interioare de la blocuri. În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]