3,620 matches
-
de către Nicolas Leblanc (Issoundun, Franța), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în obținerea din sarea gemă a carbonatului de sodiu, utilizându-se acid sulfuric, calcar și cărbune, degajându-se acid clorhidric ca produs secundar. Înainte de adoptarea legii alcaline în 1863 în Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de către alte țări europene, acidul clorhidric era eliberat în aer. După promogarea acestor acte normative, a devenit obligatorie barbotarea gazului în apă, producându-se astfel la scară industrială. În
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
iliaca, tibie), pacientul moderată/mai examinatorul poate descoperi o expansiune scheletală frecventă. Durerea este în cauzată frecvente localizările de la nivelul membrelor inferioare. Ea poate fi sau de În microfracturi apar de fracturi patologice. Singura analiză a sângelui modificată este fosfataza alcalină crescută. Creșterea este moderată, inconstantă și timpurie. Este întâlnită în special în formele poliostice de boală. Imaginile radiologice sunt tipice în formele extinse ale bolii și mai puțin tipice în stadiile inițiale ale DF și în formele circumscrise. Imaginile depind
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
producerea produselor chimice ce conțin aluminiu, în producerea abrazivelor și materialelor rezistente la foc. Un produs auxiliar ce se mai obține în afara aluminiului este galiul.Bauxita în recipienți sub presiune încălzită la temperaturi de 150 - 200 °C într-o baie alcalină de sodă va fi separat ulterior prin metoda Bayer aluminiul de aluminat. În geologie se face o deosebire între bauxitele cu silicați (bauxite laterit) de cele cu carbonați, bauxitele ce conțin carbonați (bauxite carstice) care au fost descoperite anterior fiind
Bauxită () [Corola-website/Science/306534_a_307863]
-
duble sau triple) cum ar fi: acidul linoleic și linolenic. Frunzele și scoarța arbustului are conținut mai mare de sitosferol și tocoferol. După cum bine se știe vitaminele liposolubile sunt instabile în mediu acid, iar vitaminele hidrosolubile sunt instabile în mediu alcalin. Păstrarea acestor vitamine se explică prin existența unor membrane unidirecționale. De aceea majoritarea preparatelor nu au același conținut ridicat în vitamine ca fructul în sine. Se întrebuințează numai fructele mature ("Fructus Hippophaë") atât în stare proaspătă, cât și uscată; se
Cătină albă () [Corola-website/Science/306717_a_308046]
-
cunoscut asemănător cu faianța. Acest material a fost folosit pentru confecționarea de mărgele, gresie, figurine etc. Printr-o anume tehnică, egiptenii au produs un pigment cunoscut sub numele de „albastru egiptean”, produs prin topirea siliciului și cuprului, precum și a unui alcalin, natronul ((carbonat de sodiu decahidrat), ulterior măcinat și folosit ca pigment. Vechii egipteni au produs o mare varietate de obiecte din sticlă cu mare pricepere, dar nu este clar dacă ei au dezvoltat procesul independent. Este neclar dacă acele obiecte
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
are loc mai ales pe cale renală, dar se poate elimina mai ales prin plămâni, transpirație, lapte, salivă; circa 10-20% se elimină ca atare, restul sub formă de metaboliți (cotinină, ca atare sau hidroxilată). Urina acidă accelerează eliminarea, în cazul urinei alcaline are loc o reabsorbție la nivelul rinichiului. Acționează la nivelul receptorilor colinergici centrali la numai 7 secunde de la inhalare, se pare că influențează în mod pozitiv activitatea adrenalinei. Cotinina este un metabolit al nicotinei poate fi utilizată drept indicator al
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
mai reprezentative din acest punct de vedere. Acestea conduc în final la o compuși mono-, di-, tri-tetra substituți, însă mai poate suferi și reacții de amonooxidare (tratarea cu amoniac și oxigen, respectiv aer), în urma cărora se formează acid cianhidric (cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic), sulfura de carbon CS (prin tratare cu sulf la 600-700 °C, în prezența catalizatorilor), nitrarea (se obține nitrometan, bun dizolvant). Metanul poate suferi și o oxidare catalitică
Metan () [Corola-website/Science/302507_a_303836]
-
kaliu, notat cu simbolul K, din , din limba arabă: "" „cenușă de plante”) este elementul chimic cu numărul atomic 19. Are masa atomică de 39,0983 u.a.m. Acest element chimic a fost izolat prima dată din potasă. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, care se oxidează ușor în aer. Reacționează violent cu apa, generând suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat; poate reacționa și cu gheața până la temperatura de -100 °C. În natură este întâlnit numai
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
din punct de vedere istoric factorul care a condus la numele de potasă. Agricultura intensă deprivă solul de potasiu, iar fertilizatorii agricoli consumă 93% din producția chimică a potasiului la nivel de economie globală modernă. l și sodiul sunt metale alcaline, care sunt identice din punct de vedere chimic, acesta fiind un motiv pentru care sărurile acestora nu au fost diferențiate istoric. S-a constatat că sunt elemente chimice diferite doar în momentul când au fost izolate prin electroliză la începutul
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
sau prin electrozi ion-selectivi. Potasiul trebuie să fie protejat de aer atunci când este stocat pentru a preveni coroziunea metalului provocată de oxidul și hidroxidul acestuia. De obicei, mostrele sunt păstrate într-un mediu de hidrocarbură, unde nu reacționează cu metalele alcaline, precum uleiul mineral sau kerosenul. Reacția potasiului cu oxigenul generează superoxidul de potasiu, KO. La fel ca și alte metale alcaline, potasiul reacționează violent cu apa, producând hidrogen. Reacția este mult mai violentă decât cea a litiului sau a sodiului
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
oxidul și hidroxidul acestuia. De obicei, mostrele sunt păstrate într-un mediu de hidrocarbură, unde nu reacționează cu metalele alcaline, precum uleiul mineral sau kerosenul. Reacția potasiului cu oxigenul generează superoxidul de potasiu, KO. La fel ca și alte metale alcaline, potasiul reacționează violent cu apa, producând hidrogen. Reacția este mult mai violentă decât cea a litiului sau a sodiului cu apa și este suficient de exotermă pentru a cauza aprinderea hidrogenului rezultat. Deoarece potasiul reacționează rapid chiar și cu urme
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
folosite în executarea prin injecția letală. Vaporii de potasiu sunt utilizați în unele tipuri de magnetometre. Magnetometrul de rezonanță optică se bazează pe efectul Zeeman de despicare a nivelelor energetice ale electronului, proporțional cu intensitatea câmpului magnetic exterior. Vaporii metalelor alcaline din celulele rezonatoare sunt excitate de lumina monocromatică ce provine de la o lampă încărcată cu același tip de vapori. Acest procedeu face posibilă absorbția de energie de către fotoni și trecerea lor într-o stare energetică superioară, producând în paralel un
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
l (din greacă: λίθος lithos, "piatră") este un element chimic având simbolul chimic Li și numărul atomic 3. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, iar în condiții normale, este cel mai ușor metal și cel mai puțin dens solid. La fel ca toate metalele alcaline, litiul este foarte reactiv, se corodează rapid în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
piatră") este un element chimic având simbolul chimic Li și numărul atomic 3. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, iar în condiții normale, este cel mai ușor metal și cel mai puțin dens solid. La fel ca toate metalele alcaline, litiul este foarte reactiv, se corodează rapid în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se, fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei. Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub forma brută în natură
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
nou element în timp ce analiza minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă plantelor și sodiul care este foarte abundent în sângele animalelor. Ulterior, va numi metalul din interiorul
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă plantelor și sodiul care este foarte abundent în sângele animalelor. Ulterior, va numi metalul din interiorul materialului solid ""lithium""., iar
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
litiului este de 0.534g/cm3. Litiul descompune apă; în aer se aprinde formând oxid de litiu și superoxid de litiu, LiO. Încălzit în atmosferă de hidrogen formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura, LiN; de asemenea, se combină direct la cald cu halogenii formând halogenuri, LiX, cu sulf, formând sulfura, LiS, cu carbonul, formând carbura, LiC, cu siliciul
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
cm3. Litiul descompune apă; în aer se aprinde formând oxid de litiu și superoxid de litiu, LiO. Încălzit în atmosferă de hidrogen formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura, LiN; de asemenea, se combină direct la cald cu halogenii formând halogenuri, LiX, cu sulf, formând sulfura, LiS, cu carbonul, formând carbura, LiC, cu siliciul, formând siliciura, LiSi, etc. Litiul
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
în motoarele avioanelor, precum și în aplicații similare în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Acest uz a fost susținut de faptul că săpunurile pe bază de litiu au un punct de topire mai înalt decât alte săpunuri pe bază de alcaline și sunt mai puțin corozive decât săpunurile pe bază de calciu. Piața redusă a acestor săpunuri a fost susținută de câteva centre miniere mici, în marea parte a Statelor Unite. Cererea de litiu a crescut dramatic în timpul Războiului Rece prin producția
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
metalului din saramuri, pentru a onora nivelul cererii. Litiul și compușii săi au și alte câteva aplicații industriale, incluzând sticlă și ceramică termorezistenta, aliaje de mare rezistență și cu greutate redusă folosite în aeronautică și nu în ultimul rând baterii alcaline cu litiu. Litiul, de asemenea are un rol important în fizică nucleară: fisiunea atomilor de litiu a fost prima reacție nucleară efectuată de către omenire, si deuteriura de litiu este combustibil pentru armele termonucleare. În 1859, Garrod descrie prima utilizare medicală
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
apă, aceasta nu poate fi utilizată în stingerea incendiilor datorită acțiunii sale de catalizator asupra litiului. Un amestec special de substanțe sau nisip uscat este necesar pentru stingerea acestora. Litiul este considerat a fi mult mai toxic decât celelalte metale alcaline; cu toate acestea, ingestia unei cantități mici de ioni de litiu este considerată a fi mai puțin dăunătoare atunci când o persoană are o dietă ce include sodiul în doză zilnică recomandată normală. Sărurile de litiu administrate oral previn sau diminuează
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
și Cr, cel mai stabil fiind Cr. Cromații (CrO) respectiv bicromatul sunt folosiți ca oxidanți energici, fiind toxici și cancerigeni. In soluție apoasă acidă se colorează în galben și acceptă ionii de H, dacă se schimbă pH-ul soluției în alcalin soluția devine portocalie. 2CrO + 2H ↔ CrO + HO Cromul este un metal destul de răspândit în scoarța pământului dar numai sub formă de combinații chimice, cromit () cu un conținut în crom de 0,033%. În metalurgia cromului se disting două etape mai
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
reactiv în chimia organică pentru oxidarea alcoolilor benzilici. Oxidul de mangan este un pigment maroniu folosit în fabricarea vopselelor. Fosfatul de mangan este folosit pentru împiedicarea apariției ruginii și a coroziunii la oțeluri. De asemenea, el este utilizat în bateriile alcaline de tip nou. Sulfatul de mangan, MnSO este utilizat ca adaos pentru îngrășăminte. Rodocrozitul, carbonatul de mangan, este folosit datorită aspectului său la realizarea de obiecte de podoabă. Manganul nu are înlocuitori satisfăcători pentru principalele sale aplicații, legate de utilizarea
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
satisfăcători pentru principalele sale aplicații, legate de utilizarea ca element de aliere. În unele din aplicațiile sale secundare (de exemplu acoperirile cu fosfat de mangan) se pot folosi ca înlocuitori zincul și vanadiul. În fabricarea de baterii, bateriile standard și alcaline ce conțin mangan vor fi probabil înlocuite pe viitor cu baterii pe bază de litiu. Manganul nu se găsește în stare pură în natură. Totuși, sub formă de diverse combinații, el apare în sol în proporție de până la 900 ppm
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
o soluție apoasă de brom, de culoare brună. Are utilizări foarte importante, printre care se numără și faptul că este antidot pentru hidrogenul sulfurat, HS. O altă utilizare a apei de brom este în analiza chimică a compușilor nesaturați. Bromurile alcaline combinate cu bromul elementar (gaz sau apă de brom) au ca produs de reacție polibromuri. Ionul de Br este incolor, iar ionul de Br este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]