119,673 matches
-
lui Andrei Bodiu. Ce-i desparte pe cei doi? Oțoiu este teoretician. Bodiu tinde spre critica de ierarhizare. Primul comentează fără să facă judecăți de valoare, zeci de prozatori. Nu propune o ierarhie. Bodiu nu folosește criterii de valorizare, însă alege dintr-un cîmp poetic de altfel foarte generos. Acesta este doar primul volum, dar găsim doar șase nume: Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu. Să sperăm că lista nu se va "aglomera" în
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
acum înainte, cazul oferit pe tavă chiar de către inconștienții lideri ai PDSR și ai SRI-ului: dacă până și dosarul șefului instituției spionologice a fost falsificat, cu atât mai mult e falsificat al nostru! Din toată această mizerie ne-am ales cu o singură certitudine: că SRI-ul post-1990 e urmașul direct și absolut al Securității din vremea lui Ceaușescu. Nu putem ieși din această situație insuportabilă decât într-un singur fel: prin dizolvarea imediată a instituției și împiedicarea, prin lege
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
și occident, trei constante inseparabile pentru scriitor acaparează tematica propriu-zisă a cărții: iubirea-pasiune, miturile sufletului și misterul persoanei. O aluzie transparentă la intențiile autorului și o posibilă pistă de interpretare găsim în moto-ul care precedă subcapitolul Iubirea de iubire, ales dintr-una din scrierile lui Chrétien de Troyes "Dintre toate relele, al meu este altfel; plăcut îmi este; mă bucur de el; răul ce-l sufăr e ceea ce-mi doresc și durerea mea mi se pare a fi sănătate
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
aceluiași Nietzsche, filozoful american și-l ia ca aliat pe Kundera în răfuiala sa cu ontoteologia (mai exact, comentează viziunea acestuia asupra romanului, privit ca vehiculul, prin excelență, al revoltei împotriva dominației culturale a preoților asceți). În fine, Dickens este ales ca exemplu paradigmatic pentru a ilustra sugestia lui Kundera că romanul e genul caracteristic democrației. Așadar, nu uitați, literatura este unul din modurile cele mai la îndemînă de a umple singurătatea noastră zilnică. Richard Rorty - Obiectivitate, relativism și adevăr (Eseuri
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
jurnalistic, jargonul informatic actual manifestă o deschidere spre familiar care, dacă va continua să se manifeste cu aceeași intensitate, va schimba probabil într-o anume măsură profilul standard al românei scrise. E interesant de văzut și ce sintagmă a fost aleasă pentru a traduce engl. search engine: mi se pare că, după o anumită ezitare între mașină și motor, s-a impus sintagma motor de căutare, care apare frecvent, fiind clar preferată în paginile din Internet care stabilesc liste, legături, ierarhii
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
Marina Constantinescu De ce tînărul regizor Dan Vasile a ales să pună în scenă piesa lui Petru Dumitriu Preludiu la Electra, rămîne o întrebare la care n-am găsit răspuns nici după ce am văzut spectacolul realizat la Theatrum Mundi și găzduit de Teatrul Foarte Mic. Am putea spune că expresia
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
un fel de absența tensiunii dramatice, a replicii scrisă cu nerv care să construiască dialogul scenic, să definească tipul de relații, de situații. Prăfuiala vine nu din subiectul tratat de autor, ci din lipsa de anvergură dramaturgică. Dacă regizorul a ales textul, este de presupus că avea și acele soluții care să ni-l prezinte atins de nerv, incitant pentru societatea în care trăim, dincolo de clișee. Dacă piesa a fost o comandă, atunci se explică mai ușor aerul superficial care adie
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
mai exact al confruntării îl face Bakk Miklos: "...Modernitatea a dublat relația noastră interpretativă - și în consecință ideologică - cu națiunea ca o comunitate avînd rădăcini care se întind pînă departe. Ea a generat confruntarea între două idei: aceea a asocierii alese pe deplin conștient și voluntar, a cărei moralitate constă (tocmai) în libertatea aderării, și aceea a comunității organice, a cărei dezvoltare - citînd-o pe Ludassy Mária - "nu cunoaște discernămînt, proiecte și ai cărei membri consideră drept sacrilegiu ideea în sine că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
nu aveam cum răzbate și atunci mi-am zis să aleg ceva la Iași, oraș mirific pentru dorohoianul neieșit încă în lumea mare și atît de apropiat de emblematicul Dorohoi. Și pentru că, în clandestinitate, mai comisesem mici incesturi literare, am ales literele. Deci, prima intenție a fost tot pictura. Da. Cum te naști... Dovadă: după absolvire, nu m-am dus la catedră. Am intrat în gazetărie (dacă se poate numi așa corcitura aceea din anii '60). Trădînd catedra... Trădînd în favoarea primei
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de a picta fixată undeva în stadiul intermediar al lui Mondrian. Cînd Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului, iar pe de alta, așa-numita zonă tematică, foarte impusă de regim, înainte de '89. Ca paradigmă îngăduitor-ingenioasă poate e bine spus, dar nu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
mod absolut legată de rezidențe, de bursele oferite scriitorilor care veneau aici, și e posibil ca acest program să fie amplificat și modificat puțin, imaginând, de pildă, co-editări. În ce privește revista, lucrurile stau oarecum diferit, fiindcă pentru fiecare număr anual sunt alese două locuri, care permit prezentarea unor literaturi în mișcare, în momentul în care tocmai se fac. În acest an, am prezentat puțin New York-ul și Napoli. Pentru New York, am ales câțiva poeți, unii încă netraduși în Franța, iar pentru Napoli
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
lucrurile stau oarecum diferit, fiindcă pentru fiecare număr anual sunt alese două locuri, care permit prezentarea unor literaturi în mișcare, în momentul în care tocmai se fac. În acest an, am prezentat puțin New York-ul și Napoli. Pentru New York, am ales câțiva poeți, unii încă netraduși în Franța, iar pentru Napoli un număr de prozatori... E un lucru foarte important și foarte necesar, mi se pare, și e o muncă foarte diferită de cea a editorilor clasici... Casa noastră poate, așadar
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
romane amintite, Rebreanu izbutise performanța deosebită de a fi și social și psihologic, totuși distinct în fiecare din aceste romane. Și, tot aici, mărturisea, el, truditorul neasemuit în luptă cu pagina albă, că "mi se pare că inspirația e mai ales concentrare. Firește, concentrarea aceasta nu vine totdeauna. Multe ori te apucă dimineața (scriitorul scria numai noaptea, n.m.) fără a fi putut așterne pe hîrtie două fraze mulțumitoare. Scrisul e o plăcere chinuitoare". Și tot aici o mărturisire revelatoare pentru laboratorul
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
din Larry Thompson se putea face un spectacol bun și cu succes de public. Parcurgîndu-l, am descoperit cu tristețe că Mara Pașici-Manolescu nu s-a obosit să ne propună o versiune proprie, un punct de vedere, motivația pentru care a ales textul, dincolo de subiectul actual în sine. Desfășurarea montării urmărește ad-litteram piesa (intervențiile sînt atît de mici - cîteva tăieturi - încît practic sînt insesizabile) pînă și la indicațiile pentru costum (de exemplu, cel al Actorului Alb). Un regizor mai cu vînă ar
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
pentru costum (de exemplu, cel al Actorului Alb). Un regizor mai cu vînă ar fi decupat altfel textul, i-ar fi sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu actorii buni și profesioniști pe care i-a ales, ar fi scos la iveală substanța conflictului care macină practic societatea: alunecarea spre derizoriu, consumul pînă la dependență de telenovele nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea teatrului prin forme facile și superficiale de pseudocultură. Accentele S.F., pe care dramaturgul le
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
de două ori modalitatea de a le reflecta în paginile revistei. Ne propusesem inițial să facem un documentar util pentru informarea cititorilor și a istoricilor de mîine, din care să rezulte cum s-au desfășurat lucrările Conferinței, cine a fost ales în organismele diriguitoare și tot restul. Am abandonat ideea din cauză că n-am considerat a exista un final al Conferinței: fără Președinte statutar ales, fără Comitet Director, fără Vicepreședinte și Secretar, Uniunea așteaptă un al doilea tur de scrutin. După ședința
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
tot restul. Am abandonat ideea din cauză că n-am considerat a exista un final al Conferinței: fără Președinte statutar ales, fără Comitet Director, fără Vicepreședinte și Secretar, Uniunea așteaptă un al doilea tur de scrutin. După ședința Consiliului (deocamdată, singurul organism ales la nivel național) de sîmbătă 21 aprilie, cînd s-a decis reconvocarea Conferinței, am scris un editorial în care am prezentat, fără nici un parti-pris, ce s-a întîmplat și în care am încercat să corectez unele relatări din presă care
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
transfera alegerea președintelui din sarcina Consiliului în aceea a Conferinței. Asta e tot ce a votat Conferința în materie de statut. Chiar dacă s-ar fi solicitat de către cei care au condus lucrările în partea a doua ca președinte să fie ales, indiferent dacă are majoritate, cel care întrunește cele mai multe sufragii, această solicitare n-avea cum să atragă modificarea statutului. În plus, ea nici n-a fost supusă votului. Dl Uricaru a mai susținut că nu recunoaște comunicatul Consiliului de sîmbătă. Textul
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
trebuia organizat, între d-sa și dl Breban. Prin gestul său, dl Uricaru nu doar ne expune pe toți ridicolului, dar se descalifică moral. E în firea lucrurilor să ne întrebăm ce fel de președinte va fi, dacă va fi ales, un om care nu respectă principiile și litera statutului, care încalcă hotărîrile organismelor de conducere (cum ar fi Consiliul), care minte fără rușine etc. etc. Situația creată de dl Uricaru este penibilă. Scriitorii trebuie să se gîndească bine la ce
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
chei sau cifruri literare. Comentînd o sugestie a lui I.P. Culianu, conform căreia, în povestirea Un om mare, protagonsitul, pe nume Cucoaneș, este o alegorie pentru Corneliu Zelea Codreanu, M.C. scrie: Întrebarea care se pune imediat e: cu ce se alege "inițiatul" sau cel care a căpătat acces la secret? Mesajul codat - într-un text de fapt supracodat, în sensul că folosește simultan mai multe coduri, literare, mitologice, esoterico-mistice - nu conține "indicații", de vreun fel, încurajări sau consolări, nici măcar pentru acel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
așteptare, dă peste un ins care i se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
cinematografului - Europa, ci din California, peste Pacific, în unele zone din Asia. În topul ierarhiilor au trecut filme ca Tigru și dragon (China-Taiwan-Hong Kong) de Ang Lee sau alte produse ale Extremului Orient și Orientului Mijlociu (din unghi european), mai ales din Iran. Aici au migrat - citez din Cahiers... - "acea senzație a sublimului, acel veșmînt al intangibilului, pe care numai cinema-ul îi îngăduie spectatorului să-l mîngîie". Se vede că cinematograful, în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
cu geniu sau nu. Un scriitor de calitate (așa cum este Rodica Ojog-Brașoveanu) reușește să satisfacă așteptarea cititorului (să-i servească locul comun) și să-l și surprindă, să-i impună, eventual, noi reflexe de lectură. Volumul pe care l-am ales pentru prezentare are un titlu puternic, oarecum șocant: Grasă și proastă. Iar pe copertă este reprodus celebrul tablou Gioconda. Un astfel de impact textualo-vizual întîlnești mai rar pe tarabele bucureștene. Cartea este o culegere de povestiri publicate în revista Unica
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
un cîine obișnuit ci un arhanghel al cîinilor care aduce cu el mesajul că Berlinul, capitala cu literă mare o iubește. Și de undeva, din spate, de după ziduri simți zîmbetul lui Caragiale, cel mai mare scriitor berlinezo-român, care n-a ales deloc întîmplător acest oraș ca loc al exilului său, asumat cu bună-știință. Jurnalul berlinez al Norei Iuga se adaugă celorlalte cărți ale domniei-sale desenînd portretul unei doamne cu cățel (dacă luăm în calcul cîinele din final) sau al unei grațioase
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
o democratizare autentică, reparatorie a traumelor trecutului, a fost părăsit de conducerea restauraționistă ce a monopolizat Revoluția din decembrie, ținînd a obține puterea cu orice preț. "Șansa unică de a face istorie" a fost astfel irosită. Avînd putința de-a alege între continuitate sau înnoire, reconciliere sau fractură, minciună sau adevăr, compromis sau justiție, cîrmuitorii neocomuniști autoînscăunați au optat pentru continuitate, reconciliere, compromis, minciună, injustiție: "Cum nu am nimic comun, declară Bujor Nedelcovici, cu toate aceste "soluții bizantine" pe care le
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]