7,971 matches
-
ofere o clipă din farmecul ei. Ai fascinat-o și a încercat să-ți înțeleagă misterul ființei. - Așadar dacă nu era natura eu nu aveam niciun farmec. Acest răspuns l-a determinat pe Ion să înceteze dansul. Mâinile i-au alunecat pe lângă corp asemenea unui copil vinovat ce a fost surprins greșind. - M-ai înțeles greșit. Tu ești făptura care dai farmec la tot ce te înconjoară. Dacă veneam fără tine în mijlocul acestei naturi edenice m-aș fi simțit atât de
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
brodată Și-mi plâng neputința cu lacrimi ce dor.. Mă lupt cu tristețea..ironică luptă! Un zâmbet îmi naște o lacrimă rece Mă simt copleșită..căci viața mi-e suptă De norii speranței..și timpul îmi trece.. În colbu-ndoielii mi-alunecă talpa.. Născutu-m-am oare să sufăr și-atât?! De ce zeul fricii își scutură salba Pe sufletul care..se-nlănțuie-n lut?!.. 7.06.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani. Imagine: sursă Internet. Referință Bibliografică: MĂ PLOUĂ CU GÂNDURI... Oana Adriana Alexandrescu
MĂ PLOUĂ CU GÂNDURI... de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380400_a_381729]
-
Versuri > Visare > ÎN VIZITĂ LA MOȘ CRĂCIUN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit, la fel ca prima dată, Prin pajiștea de nea a veșniciei Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei Formă i-a dat, fereastra pomădată. Am șters o ghețișoară și-am privit Prin geamul alb, hotar spre Moș Crăciun. Întâi am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Versuri scrise la lumina lunii se pierd în negura strălucirilor de-o clipă... ale lumii... Idei dezbrăcate de sens se-nghesuie-ntr-un vers... Respiră timpul regăsit, într-o dugheană, și-alunecă din penița ce-nchide o geană... Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând ce vrea să zboare spre un univers plăpând... al vremii... Viv Referință Bibliografică: Destinul... unui vers... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21
DESTINUL... UNUI VERS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380465_a_381794]
-
Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvinte rătăcite prin neantul vremii și-agață aripile în sufletul vântului. Se lasă purtate pe nori de cristal. În taine-și alină substanța sublimă, pe-acorduri de țambal. Alunecă ușor pe valurile gândului, în cântecul dulce al iernii. Viv Referință Bibliografică: Cuvinte / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CUVINTE de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380474_a_381803]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ECOURI... ÎNTR-UN CURCUBEU... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se nasc cuvinte din tăcerea singurătății și-alunecă spre-albastrul cerului învolburat... Visează printre nori și poartă-n ele ecouri ale unei lumi trecute... Le prind în picături de ploaie și-mi fac din ele lacrimi pentru atunci când nu voi mai putea plânge... Le-mbrățișez, apoi le dau drumul
ECOURI... ÎNTR-UN CURCUBEU... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380467_a_381796]
-
continua să bată din cele patru picioare fără încetare ca și cum dorea șă alerge prin aer, în timp ce eu îl priveam oripilată de pe masa unde mă urcasem neștiind ce să mai fac. În acea situație penibilă pentru mine, intră în bucătărie Dora alunecând mai usor ca o pisică pe scaunul ei silențios, prin ușa care nu știu cum era întredeschisă deși eu o închisesem mai înainte. -Ingrid, ce se întâmplă?Te-am auzit țipând și credeam că poate te-ai tăiat din greșeală, sau te-
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul suspină, burnița e groasă lumea aleargă, pământul vibrează, în somn am avut un vis: parcă așteptam o adiere priveam spre o stea, cuprins de stele și la un moment dat, parcă a alunecat peste pânza întinsă de brocart. Eu m-am speriat. Vai ce cădere! Cerul plângea în adiere soarele sclipea mister peste iluzia de pe cer. Referință Bibliografică: Iluzia de pe cer / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25
ILUZIA DE PE CER de PETRU JIPA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380506_a_381835]
-
ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul fir de iarbă, fir de apă sau alt călător. da-mi mâna și-o floare de lotus să-mi lumineze drumul la răsăritul iubirii! Referință Bibliografică: Pătimesc
PĂTIMESC AMINTIRILE ŞI ARD de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380530_a_381859]
-
nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Când liniștea pădurii se așterne la zenit Și frunzele în ruguri de foc se tot aprind, Lumina se topește,în stropi,în lăstăriș, Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminiș. Alunecând ușor,pe-o rază ce coboară Din sânul lui Amor,simțirea mi-o înfioară. Ședeam și mă uitam și nu-mi venea să cred, Dar poate că visăm,sau nu eram atent. -Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg, -A visului
SEARA DE TAINA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380604_a_381933]
-
-mi spune,te duce! o altă,esti copil? Poate că-i păcăleală ca-n luna lui April. Cum este atunci posibil să aflu ce a fost, Să cerc la cel ce spune că toate au un rost? Că un talaz alunec pe marea-nvolburata Ce căuta prin vuiet,să știe cum arată. Referință Bibliografica: Seară de Taină / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1760, Anul V, 26 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Edi Peptan : Toate Drepturile Rezervate
SEARA DE TAINA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380604_a_381933]
-
copilăriei capitolul “Țăranii mei”. Poemul „Fântâna” mi-a activat aducerea aminte a fântânii cu ciutură unde mergeam după apă sălcie și tulbure după ploaie...dar limpede după ce timpul se stabilea. “Fântâna din apropiere,/ îmi face plăcere,/ împrejur e îngheț/ și alunec neatent,/ mă dau pe gheață alunecând/ și mă-nveselesc/ .../ grijile bunicii cresc./”. O lume a satului cu oameni simpli, curați la suflet, credincioși. ‘...am văzut-o închinându-se,/ și șoptind icoanei din colț,/ de la răsărit/ Doamne ai grijă de noi
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
mi-a activat aducerea aminte a fântânii cu ciutură unde mergeam după apă sălcie și tulbure după ploaie...dar limpede după ce timpul se stabilea. “Fântâna din apropiere,/ îmi face plăcere,/ împrejur e îngheț/ și alunec neatent,/ mă dau pe gheață alunecând/ și mă-nveselesc/ .../ grijile bunicii cresc./”. O lume a satului cu oameni simpli, curați la suflet, credincioși. ‘...am văzut-o închinându-se,/ și șoptind icoanei din colț,/ de la răsărit/ Doamne ai grijă de noi,” (Torcând). Nostalgie, nostalgie, după alte vremuri
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
doar două strofe, cu regretul că, de data aceasta, spațiul tipografic pe care-l am la dispoziție, mă împiedică să citez poemul în întregime: „Pe ulicioare înflorit-au ploi de fericire, / e iarnă cu adevărat, decorul minunat, / sunete pe schiuri alunecă în vale, / natura-i fericită și-ndeamnă la visare. //...// Ne ninge-a poezie peste poeți imberbi, / vârcolacii nopții rod luna de pe cer. / Zăpezi umane cad ca îngerii din nori, / îngeruindu-ne în trupuri, căldura noastră vor.“ (Poeți imberbi - pag.98). Pentru
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
în vise,...” (vibrând cu lacrimi din colțuri de stea...) Tema dominantă în întreaga scriere a lui George Călin este iubirea cu toate formele ei de manifestare: „Femeie, îți scriu poeme de iubire,/aprinzând, în mine, lumini/ încrustându-le-ntr-un tăciune de noapte,/alunecând într-o pecete de tăcere...” (diluându-mă în respirații... ) iubirea trăită, iubirea pierdută... căutarea jumătății „perfecte”, așa cum a fost ea înainte ca Eva să se lase ispitită de șarpe și să muște din mărul interzis . Izgoniți din Grădinile raiului, au
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
spre libertate”; „îmbrăcându-te cu suave umbre de fluture...”; “călători stelari - /pribegi într-un Univers nemărginit,”; „înmugurind Clipa,/ înnobilându-ne zborul,”etc., accentuiază dorința poetului de a evada din această lume supusă degradării și efemerului. În momentele în care „înserările alunecă în adâncă tăcere,”stările sufletești ale poetului, purtătoare de expesivitate și transmise pe calea sugestiei, sunt ( de cele mai multe ori) incerte, confuze: când pline de speranță, lumină și magie, „Tu ești culoarea din care/ se adapă hulpav sufletul meu,/bolnav de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi nopțile de Dragoste...”( până la istovire...) când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet /flămândele-mi ninsori/ce se
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
dintr-un poem semnificativ, reprezentativ pentru structura poetică ilustrată în acest volum: în sărutul înserărilor mele... „te-am căutat,/te-am căutat fără-ncetare,/te-am căutat brăzdat de / Puterea Luminii/ închide ochii,/ nu-ți cer nimic,/învinge-ți teama,/ alunecă prin visele mele de /Dragoste/îngemănându-te cu Eternitatea,...” „ te caut,/ te caut fără-ncetare,/mi-e dor de amintirea ta,/cuvintele sunt atât de greu de găsit /pe buza Timpului pierdut,”... “te caut,/te caut fără-ncetare,/eu - bărbatul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
o dată e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în bine. Marin Preda în Imposibila întoarcere Timpul mort poate fi descoperit totdeauna când se produc trădările. Există un astfel de timp mort, neștiut și nebănuit de cel trădat, când sentimentele alunecă și nu sunt mărturisite celui care va fi lovit. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârșesc pe neașteptate, au un preludiu, dar cine e atent la el? Întocmai ca într-
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
mereu... XIII. SĂ NU M-ATINGI..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Să nu m-atingi când mă trezesc în rouă, cu gând de iarbă, și-n brațele amândouă vei zări, străine, o stea alunecând. Să nu mă strigi când zorii se îngână c-un sunet alb și adieri de vânt, iar eu mă sting, lăsând lumină acolo unde tu ademenești mereu... aceeași umbră. Să nu m-atingi când sufletu-mi de rouă se-nchide
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
-nchide într-un suspin. Eu voi fi iarba culcată-ntr-o privire; tu să te-nduri, lăsându-mă acolo, ... Citește mai mult Să nu m-atingicând mă trezescîn rouă,cu gând de iarbă,și-n brațele amândouăvei zări, străine,o stea alunecând.Să nu mă strigicând zorii se îngânăc-un sunet alb și adieride vânt,iar eu mă sting, lăsândluminăacolo unde tuademenești mereu...aceeași umbră.Să nu m-atingicând sufletu-mi derouăse-nchide într-un suspin.Eu voi fi iarbaculcată-ntr-o privire;tu să te-nduri
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
iei și pe năpâstorcu ista mic, mi-ar fi mai bine, îi spune bătrânul întorcând o clipă ochii spre mânzoc pentru a-l arăta lunii. În clipa următoare simte mușcătura în braț, iar ochii lupului în ochii lui. Din pricina izbiturii alunecă, îngenunchind. Toporișca-i cade. Un fel de bucurie pune stăpânire pe el; parcă aștepta momentul acesta! -Tu ai să mori primul, diavole! și împlântă serpentina alambicului în ochiul lupului. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât De trei ori te-am ascuțât... Nu
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
-Ți sluji ca fiu, / Trăind cu Tine-n suflet, cu Tine stând la masă. Autoarea își găsește adevărata muză, inspirația, în stările nostalgice care o cuprind în singurătatea sa departe de meleagurile natale. De fapt aceasta este vraja în care alunecă poeții, vrajă care se revarsă și asupra cititorului răscolindu-i adâncul sufletului cu sentimentele și trăirile fiecăruia dintre noi, cu bucurii și împliniri în contrast cu necazurile și eșecurile ființei umane . În versurile doamnei Daniela Popescu se simte duioșie, feminitate, estetic, dorință
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
O nebunie ca un loz în plic Misterizând albeața unui sân... Am fost ca două gânduri visătoare Ce respirau pe-atunci la unison Din care-a mai rămas o întâmplare - O resemnare-n umbra unui zvon.... Pe-aceleași lungi idei alunecam Două banchize într-un trist fiord; Cuvinte agonizând a flori pe ram, Povești care făceau atac de cord. Nici n-am plecat dar parcă nici nu sunt, Nici nu ți-am dat dar nici nu am primit, O umbră gri
AMURG DE DOR de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379588_a_380917]
-
SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]