9,188 matches
-
zări. De ce făceau ei asta? Erau fascinați de fântâna țâșnitoare, adevărată corolă de floare din roci și ape care făgăduia a le da cerutul în schimbul bănuțului de-argint aruncat... * Arar, întârziați noctambuli se roteau pe la havuz împinși de inerții rătăcitoare, alungați de paznicul piațetei. Între aceștia se-nseila tot mai des unul ce nedumerea prin aspect și a cărui vestimentație parcă avertiza că e ferice, că nu-și mai dorește nimic peste domneasca-mplinire. Aroganța emanată îl înfășura ca un halou, separându
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
roiul și cu drag mi-l găzduiesc, fără hapuri sau siropuri total contraindicate. Însă ce am să mă fac dacă doctorul, vezi bine ca doctor ce se respectă, specialist vestit, mă rog, vă voi să mi-l gonească, să-l alunge de la mine si s-ajungă înaripatul, un biet fluturaș olog ? Referință Bibliografica: CA UN FLUTURE PE LAMPĂ / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile
CA UN FLUTURE PE LAMPĂ de DORA PASCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381934_a_383263]
-
râul. Mereu, ca și acum, atât de-aproape, Întreg nu mi-a cuprins, în brațe, brâul, A răsădit, dar n-a cules tot grâul Și l-a lăsat în praf să se îngroape. Iar dacă viața toată-i resemnare, Când alungăm frustrările în fluvii, Cu gândul și cu fața către mare, Să risipim dezastre și diluvii. Dar soarele, de ce se stinge, oare, Când tu dispari din calea mea și nu vii ? (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PÂRÂU / Leonte Petre
PÂRÂU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381973_a_383302]
-
Betlehem”, în sufletele noastre, din nou se aude un glas, deschideți-vă urechile cu care v-a înzestrat Cel Atoatefăcător și folosiți-le pentru a-L auzi pe Iisus Hristos Care vă cheamă. Pe El să-L rugăm împreună să alunge frica păcatului din sufletele noastre și s-o înlocuiască cu Bucu¬ria pe care au trăit-o toți cei prezenți la Nașterea Sa și astfel Hristos să renască în sufletele tuturor. Nu vă temeți!!! Fraților români, Dumnezeu precum ne-a
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
și îi voi trimite înapoi în insula pedepselor pe cei trei oameni ai mării, cu o escortă din cei mai fioroși rechini, care să se asigure că nu vor părăsi niciodată insula. Delfinul plecă înainte ca regele oceanului să-i alunge pe cei trei prizonieri. Algus nu mai putu închide ochii în acea noapte. Rămase multă vreme nemișcat în tronul său, cu gândurile la multiubita și gingașa lui copilă, încercând să-și întărească inima obosită cu speranța că Marinică îl va
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
că Marinică îl va găsi pe Arin cât mai repede. Când Coral apăru în fața sa, regele își înăbuși cu greu ura și durerea, poftind-o să se așeze cu el la masă. - Am aflat că ai dat poruncă să fie alungați cei trei tineri, zise ea într-un târziu. - Ai citit în perle? - Nu, dădu bătrâna din cap, am trecut pe-acolo când încă nu se luminase de ziuă. - Ce mai zic viziunile tale? - Te gândești să pornești război împotriva lui
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
ca vântul spre palatul lui Algus. Regele Oceanului Fără Sfârșit se afla în sala tronului, înconjurat de soldații săi rechini. La veștile aduse de Steluța și Perluță, Algus luase foc. Furtuna pe care o stârni pe fundul oceanului, reuși să alunge toate vietățile din preajma palatului. Cum de îndrăznea o bătrână să înfrunte doi regi și să-i pornească unul împotriva celuilalt? Cine era de fapt Valkan și de ce dorea răzbunare? Biata lui fetiță, închisă într-un turn despre care el nu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
grup se alăturară câțiva dintre prietenii prințesei, o broască țestoasă bătrână și înțeleaptă, un crab cu clești puternici și un pui de rechin alb. Ajunseră cu toții în preajma turnului abia când se lăsa întunericul, iar prin apele adânci, umbrele lanțului muntos alungau orice sclipire a rezelor lunii. Se opriră la o distanță destul de mare de locul în care era închisă fata lui Algus, așa încât uriașa caracatiță să nu-i poată simți. - Aștepați-mă aici, le șopti Arin, mă duc în recunoaștere. Caracatița adormise
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
nu numai pe fața copilului, dar și pe coatele sale și pe poalele fustei mamei lui. Amănuntul acesta o făcu să zâmbească. Mira trase aer în piept și, ajunsă în fața avizierului, își concentră privirile pe listele cu rezultate. Rândurile fugeau, alungate de graba cu care le citea. Nu își vedea numele. Hotărî să o ia de la capăt, de data aceasta din capătul opus, de la cei respinși. Aceeași goană a numelor înscrise. Zburau și note, și nume, și foi întregi. O cuprinse
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
împletești poeme, Iubite, cerul din noi e verde, când înflorim în tăcere, florile sărutate în taină renasc și muguri respiră infinitul de pe buzele primăverii. În cântec de lună nouă îmi vei șopti: - Nu te îndepărta, mi-e teamă că vei alunga Raiul! Numai tu mă simți cum cerul simte îngerii... Referință Bibliografică: Nu te îndepărta / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate
NU TE ÎNDEPĂRTA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382002_a_383331]
-
suflet, astăzi să -l tămăduiești Tu, cel ce lumea, ai spălat-o de păcate Știind că leac,numai la Tine aflu, pentru toate Căci doctor sufletului meu, Tu Doamne,ești. Învrednicește-mi sufletul de cercetare, Slăbănogit și de păcate, înlănțuit, Alungă de la mine fericirea-nșelătoare Ce pe pământ,am căutat în viața trecătoare Iubește-mă, ca și cum eu...Te-aș fi iubit! Decide Tu, căci viața mea îți aparține Și împlinește-mi,numai ruga, de folos Nu mă lăsa nicicând,să plec
ÎNGENUNCHEAT....... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382008_a_383337]
-
reci Și altor nestemate fără nume Nicio valoare nu le dau când pleci, Nicio valoare nu își au, anume, de adevăr; doar greu de pietre dau- nu-ncununează nicio primăvară, De nu ai înțeles de ce mai stau Când tu m-alungi, cu firea ta ușoară... Îți place și te plac în toate, știi Dar nu din toate se culege Viața Și nu zidesc din flori de păpădii Mai mult ce-n mine am numit 'speranța'... Oprit e pasul, dansul încurcat, Mă
TU ȘTII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382022_a_383351]
-
de a-i gusta Edenul și de frica neființei, Dariana deschidea ochii în zorii fiecărei zile și se regăsea în camera ei. În acea dimineață umedă a lui aprilie stânca frunții Darianei încerca să descifreze misterul visului. La început a alungat trăirea din timpul somnului ca pe ceva urât, inutil, pe urmă a început să-i caute un răspuns printre simbolurile tălmăcite în cărțile de vise. În cele din urmă a conștientizat că acea revelație e specifică ființei ei. Nicio carte
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
-i înțelegeam profunzimea ... Acum zâmbesc inocenței mugurilor și mă las înveșmântată de parfumul toamnei. Oare am uitat să zâmbesc împreună cu speranța sau am găsit eternitatea în stânca ruginită de vreme? O lacrimă din ochiul norilor bătu puternic în fereastră și alungă porumbelul din adăpost. Dariana își simți toată ființa pătrunsă de umezeala de afară. - Prea multă apă, atât de multă apă a adunat ființa mea, încât mi-e teamă că o să ruginesc în primăvară. Stânca vieții mele, o apă pe care
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
inima ta, a rămas cu ușa deschisă. Nu-s fur, sunt încă o bătaie de ritm a dansului printre vieți. Și dacă te-ai trezi într-un răsărit, cu lipăitul tălpilor mele prin valul care-ți atinge liniștea, m-ai alunga? Întreb. Nu mai răspund. Mi-ai spus că nu-i frumos să gândesc pentru alții... Fur nu sunt. Sunt bătaia ultimă, din ceasul cu două ore precise: un unu mereu cu ciocul spre răsărit și un șapte plin de vâltoarea
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
de trăiri pământești, ancestrale, și pasiuni reale. În capitolul al II-lea tânărul vampir, continuă să lupte cot la cot cu Măria Sa, fiind căpitan (curajos și ...cu dragoste de pământul strămoșesc). Suferind numeroase pierderi dar câștigând bătălia, „voievodul reușise să alunge vrăjmașul dincolo de Dunăre. Își aduse aminte că în timpul bătăliei apăruse lângă dânsul acel căpitan care cu câțiva ani în urmă se aciuase la curtea sa. Tânărul luptase cot la cot cu Măria Sa și la un moment dat se desprinsese de lângă
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
nu puteam risca să vă mai las în apropierea băieților de la orfelinat. Ca director al acestui stabiliment mă consider un părinte pentru cei internați aici, din acest motiv oamenii ca dumneavoastră vor fi tot timpul disprețuiți de mine și totodată alungați din preajma copiilor ,considerându-vă factor nociv pentru sănătatea lor morală și psihică. -Bine domnule, am ascultat destul, va trebui ca în instanță să dovediți încriminarea făcută, pentru că vă voi acționa în justiție. -Nu aveți nici o dovadă, că eu v-am
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
garsonieră. Dar bunica a fost forțată de bunicul, să vândă apartamentul. Și toți banii obținuți din vânzarea lui, i-a cheltuit. Bunicul era tată vitreg pentru tatăl meu. Se purta violent cu el. Îi vorbea urât, îl bătea și-l alunga din casă. Și cu bunica se comporta rău. Îi reproșa permanent că are un fiu. Și atunci, ca bunica să nu mai sufere, tatăl meu s-a sacrificat pentru ea și a plecat pe străzi, singur. Așa a crescut! Acolo
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
cern durerea , Pește câmpuri zboară corbii , Croncănind , bătând din aripi , Stoluri negre , soli funebri Dintre nori , zâmbind șăgalnic , Mica rază se-nfiripa , Cu ochi limpezi , de lumină , Chip de aur , buze fine , Glas de susur de izvoare . Cu un gând , alunga corbii , Ceru-isi capătă culoare . E senin , e sărbătoare ! Dragostea-i biruitoare ! Ea învinge , chiar și moartea . Referință Bibliografica: Cucule , dezbraca-ti haină / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor
CUCULE , DEZBRACA-TI HAINA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380342_a_381671]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți Și moștenit azi de nepoți Păstrează aerul străbun Din vremea moțului tribun, Cu forța unui uragan, Îngrozitor pentru dușman. Un nume dăltuit în piatră, O jertfă sacră pentru vatră, E semn sublim de vitejie Și
LA CRUCEA IANCULUI ÎN MUNŢI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380391_a_381720]
-
de grea că părea să-i strivească! -E târziu, e timpul să mergem-spuse ea neutră, ridicându-se. Suntem departe de casă și soarele apune. El nu spuse nimic. Drumul de întoarcere era apăsător, străin, dușmănos. Coama dealului părea să-i alunge. Păsările parcă îi certau. Până și mieii simțeau tensiunea, mergeau tăcuți, ținând poteca, fără să se abată în nicio parte. "Maria, Maria..." - gemea sufletul lui-, "pasărea mea călătoare!..."-Lacrimile îi curgeau nevăzut, adunându-i-se în gură, calde și sărate
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
frumusețea unică ale orașului pe care-l conduce. Doar că volumul e o culegere de înjurături la adresa primarului și a primăriei. Nu putea lipsi din carte celebrul V. Stati. El e revoltat (la pag. 274) că din Chișinău au fost alungați toți rușii: „Orașul Chișinău a fost construit de ruși (în 1432, pe timpul lui Alexandru cel Bun - n.n.) și în oraș se vorbea, în principal, în limba rusă. Azi nu mai auzi limba rusă, deși oamenii au rămas aceiași”. Lingvistul ar
CEA MAI URÂTĂ CAPITALĂ DIN LUME de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380449_a_381778]
-
cu atât mai mare, cu cât coșmarul era total absurd, o aberație, pentru că ea nu era capabilă să comită asemenea acte de violență. Avea o strângere de inimă chiar și când omora o muscă sau un gândac, prefera sa-i alunge. Nu putea să suprime o viață, nu avea dreptul. Țânțarii erau singurii pe care-i omora cu insecticide, fără niciun regret. Erau insuportabili! Și atunci, de unde venea acel vis, ce voia să-i transmită? Era un avertisment? Că soțul ei
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți Și moștenit azi de nepoți Păstrează aerul străbun Din vremea moțului tribun, Cu forța unui uragan, Îngrozitor pentru dușman. Un nume dăltuit în piatră, ... Citește mai mult Cu gând curat am popositLa Crucea Iancului vestit
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]