5,281 matches
-
iunie și iulie a[le] anului 1848; iar în capitalie au început omorul de la 3 iunie (st.v.) și au țînut până la 28 iulie"268 (st.v.), adică de la 17 iunie-9 august (st.n.); dar în cuprinsul documentului nu face aluzie la această molimă, ci, după cum am arătat la locul cuvenit, se referă doar la cea precedentă, din 1831. În domeniul literaturii, o evocare a holerei din 1848 în Moldova ne-a lăsat-o nemuritorul povestitor Ion Creangă, el însuși atins
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că face vreo aluzie... Nu, n-avea rost, n-avea rost, saltul mortal se produsese, nu mai avea decât de înmulțit probele. Ortansa îi întinde țigara, să aprindă de la țigara ei, să nu mai întârzie, să continue, să verse tot. — Nu sunt încă destul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cristalizează precum inelele din miezul arborilor. Unii artiști strălucesc, alții luminează. Criticul valoros îi arată la timp debutantului că îi crește ceva suspect pe creier. Artistul se retrage în sine însuși ca într-o redută. Arta modernă - o baie de aluzii. I - a fost dat marii poezii să nu încapă în cuvinte. Vinul bun se zbate în artist ca o viperă opărită de soare. Dumnezeu a făcut în șase zile o lume pe care, de mii de ani, o deformează sublim
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
figură poznașă mă întreabă: Da’ unde mi-ai umblat astă noapte, vere? Tare mă tem că la lelea cu fusteica scurtă... -Apoi pe unde nu te poate purta o carte? - i-am răspuns eu, prefăcându-mă că n-am înțeles aluzia. Așa o carte aș citi și eu, vere... Îi o carte adevărată, dragă ieșene, și e plină de o mulțime de lucruri interesante. Atunci îmi închipui că ești în stare să-mi reciți pe de rost o mulțime de povești
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la capăt alegerea conștientă a acelei tradiții de gândire care de la Platon, prin Augustin și Anselm, a însoțit gândirea creștină și care a considerat lumea ca un sistem ordonat de corespondențe, ca un țesut de semnificații și raporturi care fac aluzie la Dumnezeu Unul și Întreit, în vreme ce omul este un peregrin neliniștit al Absolutului Trinitar. La ce folosește o filosofie care nu face mai evidentă prezența lui Dumnezeu în lume și nu împlinește aspirația omului de a-l cunoaște și a
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
pune stăpânire pe întreaga gospodărie, conduce dictatorial și, în unele cazuri își extinde vânătoarea de șoareci în vecini sau aiurea. I-am spus amicului meu că nu-i împărtășesc întru totul părerea despre cealaltă categorie de „feline”, la care face aluzie, dar am reținut spusele sale în legătură cu dialogul. Fiecare dintre noi a fost dezamăgit, uneori, de incapacitatea unor semeni de a susține o discuție civilizată. Cea mai importantă regulă a unui dialog este de a asculta cu atenție spusele interlocutorului, fără
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
la nesfârșit. La fiecare scară de bloc câte o țigancă vinde semințe. Fetele tinere, în papuci, fardate și cu părul 32 nespălat, stau și ele jos, pe borduri, și vorbesc la fel ca toți ceilalți: nu există frază fără erudite aluzii la opera lui Kraft-Ebbing. Când trec prin țigănie îmi arunc mereu privirea în casele lor, prin ferestre. Mai toate tavanele sânt cu țurțuri lungi de mai bine de-o palmă, ca-n peșteri. Răpirea din serai sau Cina cea de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un meci, pagini literare care par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de noua bornă zero din decembrie trecut, aveam o strângere de inimă și un gol în stomac ca la alunecarea pe un tobogan foarte abrupt. La câte o aluzie politică mai tare, la cenaclu sau la teatru, "îngheța" o sală întreagă. Dar și în fotoliul tău din camera ta cu biblioteca ticsită, cu picturi frumoase pe pereți, cu flori peste tot, cu pick-up și magnetofon, cu mașină de scris
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
orice afectare. Era tot numai inteligență, când copilăroasă, când brutală. Mă surprindea 125 mereu prin puterea lui de a îmbina sofisticarea intelectuală extremă cu un fel de frustețe rustică și de a întrerupe mereu câte o idee înaltă cu o aluzie obscenă sau un banc. Am avut atunci intuiția unui nou tip de intelectual, deosebit de clasicul șoarece de bibliotecă, o alianță de James Dean - da, cu el semăna, de fapt, cel mai mult Nedelciu pe atunci - și (știu eu?) Nabokov. Mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o să regreți. E ca și cu ieșirile din casă în medii cât de cât culturale. 192 Rar ți s-a întîmplat să te arăți într-un loc unde s-au adunat mai mulți autori și să nu trebuiască să suporți aluzii pline de răutate, ironii, câteodată mitocănii directe, lipsite de orice echivoc. Te-ntorci întotdeauna în bârlogul tău obidit, îndurerat, dat peste cap pentru zile-ntregi. La-nceput te-ntrebai cu ce-ai greșit față de acei oameni, încercai să fii prietenos
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se reproșează: pure și simple calomnii. Răsfoiești ziarele și revistele, la umbra unui plop firav, cu frunze chircite de căldură. Nu există în tine decât suferința asta, strângerea asta de inimă. Găsești, firește, până la urmă, ceea ce căutai: banalizata mușcătură, previzibila aluzie. Știi că sânt de-acum, inevitabile și totuși nu poți să nu te revolți. Ai devenit un "caz" despre care nu se mai scrie obiectiv, când tu ești doar un om care scrie niște cărți cu bruma de energie care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
muncitorești cu lăzi de gunoi puțind de la o poștă, în tramvaie, în școli și mai ales în sine însuși. în filmul lui Pintilie, Caragiale trece prin Mateiu, pivnița din prima secvență (de altfel totul pare filmat sub pămînt) este o aluzie la adevărații Arnoteni, noblețea decăzută a acestora prăbușindu-se în țigănia cea mai frustă: o văgăună (a sufletului) unde se joacă în orăcăieli de danci conțină, unde pe cuptor zac puradele în păsărică goală, unde totul te face să simți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
câți dintre cititorii de azi sânt sensibili la acest gen de declicuri și conexiuni sofisticate (și, practic, toată literatura adevărată, indiferent de orientare, chiar și cea mai realistă în aparență, este așa). Mă-ntreb câți au cultura necesară ca să surprindă aluziile, trimiterile și intertextualitatea oricărei bucăți de literatură bună. Pentru că Nabokov, orice s-ar spune, e încă accesibil față de nebunia supraetajată a unui Pynchon și-a multor alți autori de azi. Nu-i vorba numai de cultura literară, ci și de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Gheorghe Crăciun, pentru că în 1994, când am terminat "Travesti", am avut exact aceleași îndoieli pe care el le are acum. Și m-am gândit la aceeași soluție. Mica mea carte nu conținea scene sau cuvinte șocante, dar existau în ea aluzii la o lume (pînă nu demult?) tabuizată în literatura română, și anume cea a experiențelor tulburi ale unor adolescenți dintr-o tabără de elevi. Am încercat să public cartea mai întîi la o mică editură pariziană, dar s-a întîmplat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tine. -Cu amândoi?, zise Radu, cu un zâmbet nepăsător, mijind ochii spre ea. -Te-ai șmecherit, Făt Frumos, sau poate nu te-am cunoscut îndeajuns. -Termină, cu fătul tău frumos. -Nu ești al meu!, răspunse Angela prefăcându-se că nu înțelege aluzia. -Nici nu-mi doresc! Și ar fi bine să-ți vezi de ale tale probleme. -Vine o vreme când îți vei dori. Și problemele mele te vor interesa! Acum tulburarea Angelei era vizibilă. -Ce-mi pierd eu timpul cu tine?, răspunse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și ajung exact la aceleași concluzii. Acest lucru este cel mai evident în domeniile fizicii și medicinei, acolo unde începe să apară relația schimbătoare dintre materie și energie, corp și minte. Totuși, deși esența concluziilor este aceeași, imaginile poetice și aluziile pământești cu ajutorul cărora înțelepții chinezi au elucidat tao și puterea sa sunt mult mai ușor de înțeles pentru oamenii de rând decât jargonul tehnic complex favorizat de oamenii de știință occidentali și, de aceea, este mai ușor să vedem tao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ședință cu vreo două gagici. Primaru ăsta avea emoții că nu poasăși facă datoria fără roba lui de ceremonie, așa ca tras vro două duști ca să capete curaj. — Așa cum ar face oricine, surâd eu afectat. — Păi, continuă Maisie, prinzându-mi aluzia și umplându-mi paharul, primaru ăsta s-a Îmbătat criță. Când a venit aci, șa scos toate țoalele șa refuzasă plece sau să sembrace la loc până când nuși primește robele. Urla: sunt primarul orașului Edinburgh și o să vă Închid casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
descurcăm mai bine! — O să fiio căruță de prostii mpuțite și tot, fornăi eu. Al cui ie rându, ce mama măsii? Dacă nu ne putem organiza să mergem la bar, nosă fim n stare să niocupăm de propriile probleme! Inglis prinde aluzia și vine cu un rând. O pierdem pe Drummond cea dezaprobatoare după câteva rânduri de băutură, dar pleacă și Fulton, chestie care Îmi fute perspectiva unui sex În grup mai târziu. Totuși așa-s pizdele din poliție: nu-s demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scena derulării acestor tradiții, în acompaniamentul tobei și strigătelor produse de către ursar. Jocul urșilor este imprimat după un ritual vechi, în care se mimează moartea ursului apoi reînvierea lui, rotirea acestora în cerc și ridicarea pe toiag Îbâtăă, făcând parcă aluzie la depășirea iernii acestui animal prin hibernare și venirea primăverii, simbol al regenerării vegetației. Jocul urșilor este la fel de spectaculos ca și cel al căiuțiilor fiind foarte apreciat. De menționat caracteristicile acestui joc al urșilor care este foarte asemănător, întâlnit și
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
pentru oricare alt autor grec, putem să le reconstituim Îndeajuns pentru a ne forma o părere asupra metodelor de studiu din timpul lui. Rezultă de aici că multe copii ale textului homeric ajunseseră la Muzeu din surse diferite: scholiile fac aluzie la cărți provenite din locuri cum ar fi Massilia, Sinope și Argos, care erau apoi evaluate de Învățați, dar nu este limpede ce text era ales sau dacă era cu adevărat vreunul ales, În detrimentul tuturor celorlalte, ca exemplar cu autoritate
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și parodiile pot servi la reconstituirea textului. Editorul Malkland recon stituie, pe baza versului 907 din Aristofan, Thesm., versul 561 al Elenei lui Euripide. În general, toate referirile la un alt text (mai celebru), de tipul parodiilor, dar și al aluziilor elogioase, fur nizează informații care pot fi exploatate pentru corectarea tradiției directe. Una dintre cele mai cele bre aluzii din literatura latină este cea prezentă În versul properțian Nescio quid maius nascitur Iliade. Trimiterea este transparentă, pentru că din această perioadă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
561 al Elenei lui Euripide. În general, toate referirile la un alt text (mai celebru), de tipul parodiilor, dar și al aluziilor elogioase, fur nizează informații care pot fi exploatate pentru corectarea tradiției directe. Una dintre cele mai cele bre aluzii din literatura latină este cea prezentă În versul properțian Nescio quid maius nascitur Iliade. Trimiterea este transparentă, pentru că din această perioadă datează epopeea lui Vergiliu; Eneida Începe Însă cu o surprinzătoare licență metrică, impunînd o sinizeză În al doilea vers
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
datează epopeea lui Vergiliu; Eneida Începe Însă cu o surprinzătoare licență metrică, impunînd o sinizeză În al doilea vers (Lauiniaque): Arma uirumque cano, Troiae qui primus ab oris Italiam fato profugus Lauiniaque uenit / litora. Tradiția directă atestă majoritar această formă; aluzia lui Properțiu, din versul citat mai Înainte, este urmată de o formă aparte, Lauinis (litoribus), provenită dintr-un adjectiv Lauinus, -a, -um, aflat În opoziție cu forma uzuală clasică (Lauinius, -ia, -ium). O formă similară este atestată la comentatorul Servius
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la sfîrșitul secolului al V-lea, existau biblio teci private; Aristofan Îl ridiculizează pe Euripide pentru că În compunerea pieselor se atinge adesea de izvoare literare (Ranae 943); pe de altă parte, propria sa operă, plină cum este de parodii și aluzii, trebuie să fi fost și ea, Între anumite limite, dependentă de o colecție per so nală de manuscrise. Nu există la Atena urme ale unor biblioteci gene rale, Întreținute pe cheltuială publică, dar este verosimil ca niște copii oficiale ale
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
din colonie germană, colonie belgiană. Aceste evenimente sînt văzute ca o ceartă cu consecințe fatale între un bărbat și socrul său, plecați la o vînătoare de elefanți. Modificarea, spune Albert, are loc datorită "nevoii de înfrumusețare literară, în special prin aluzii și figuri de stil, în genul unei narațiuni". Astfel, constatăm că trecutul, indiferent dacă este documentat sau nu, oferă o sursă inepuizabilă pentru construcții simbolice și afirmații pragmatice. Unele dintre aceste construcții și afirmații sînt prezentate cu bună credință, în ciuda
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]