9,447 matches
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DEZOLARE AMARĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului DEZOLARE AMARĂ Iubire, te-am cântat ca un poet Trăindu-te cu sufletul curat. Dar cum nimic nu e perfect, Ca și alții, și eu m-am înșelat. Deci, n-am fost primul păcălit De săruturi false, dulci cuvinte, Ce cu intensitate
DEZOLARE AMARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354377_a_355706]
-
-te cu sufletul curat. Dar cum nimic nu e perfect, Ca și alții, și eu m-am înșelat. Deci, n-am fost primul păcălit De săruturi false, dulci cuvinte, Ce cu intensitate le-am trăit Crezându-le așa de sfinte. Amară dezolare la sfârșit, Când încă mai aveam iluzii, Că mă iubești, cum te-am iubit Căci mai trăiam fără confuzii. Ai plecat, așa cum ai venit, O apariție surprinzătoare, Nu ai înțeles că te-am iubit Pe tine, femeie schimbătoare. Referință
DEZOLARE AMARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354377_a_355706]
-
sfârșit, Când încă mai aveam iluzii, Că mă iubești, cum te-am iubit Căci mai trăiam fără confuzii. Ai plecat, așa cum ai venit, O apariție surprinzătoare, Nu ai înțeles că te-am iubit Pe tine, femeie schimbătoare. Referință Bibliografică: Dezolare amară / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 484, Anul II, 28 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DEZOLARE AMARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354377_a_355706]
-
jertfa sa m‐am ridicat Dorind să fug din cele rele Dar ca‐ntr‐o chingă mă țineau Întoarcerile la plăcere Chemându‐mă, atât de lin, Mierlos și tainic, plin de vrere. Am adunat și suferinți, Plâns, lipsuri și dureri amare Și mi‐au adus scrâșniri din dinți Păcate vechi, reci, secular L‐am cunoscut pe Dumnezeu Și Maica Sa cea iubitoare În zi cu soare și iubiri De semeni, țară și de floare M‐a îmbăiat liniștea Sa Simțind adâncul
RENAŞTE PRIMĂVARA (POEZII) de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354374_a_355703]
-
i-aș pune clopoței. E brumă azi pe roze și poarta-i încuiata Dar dorul mai insistă în ușa ta să bată, S-o fi mișcând perdeaua ori este doar părere? Coboară încet seară și-mi iau la revedere! Șuvoi amar de lacrimi curg bătucind cărare Și fiecare-n parte mă arde și mă doare. Referință Bibliografica: Celei plecate / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
CELEI PLECATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354393_a_355722]
-
Să tristesse d’oiseau blessé.... Même s’îl était vivant, îl ne pourrait voler... Et moi je n’ai plus de bien-aimée... COCOSUL A ruginit cocosul de pe casa. Nu-l mai aud cîntînd cu veselie. Azi scîrțîie și-un gust amar îmi lasă, În sufletu-mi bolnav de reverie. Cînd strălucea, iluminat de soare, Mii de culori el risipea pe cer! Azi scîtțîie și-mi pare că îl doare Și sufletul înțepenit de ger! De ce mi-o fi acuma milă, oare
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354451_a_355780]
-
26 de ani . cu toate astea încă nu s-a maturizat suficient încât să apară procesul de autoeliminare . Adică societatea românească să elimine singură astfel de intruși înfiltrați de tenebrele trecutului " Am mulțumit și am închis telefonul cu un gust amar . Dar cine stie poate inr-o zi ne vom maturiză cu toții iar societatea civilă va avea anticorpii necesari pentru a se apăra de astfel de " viruși " toxici și periculoși . București 16 aprilie 2016 Dacian Dumitrescu PS . Articolul poate fi preluat gratuit
FANTOMELE KGB-GRU SI RETELELE SECURISTO- PSEUDO- LEGIONARE ! de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354505_a_355834]
-
și dezgust, la casa tatălui ei. Închisese cu ciudă poarta la care și acum aștepta răbdător doctorul, ca în cele din urmă să se refugieze în camera ei, în care spera să-și regăsească liniștea. Dar pentru asta vărsă lacrimi amare, lacrimi de deznădejde și durere. Doctorul, trezit în ființa lui amorțită de starea îngrozitoare a fiicei sale, parcă începu să-și revină din intransigența malefică în care căzuse în ultima vreme. Începu, în fine, să fie conștient de drama dezlănțuită
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
neamului românesc prin care ne vor cunoaște urmașii. Cele 58 de volume, apărute până în present, lucrate cu acribie și dăruire de către Constantin Toni Dârțu, confirmă aforismul filosofului grec Constantin Tsatsos ” Fiecare artă în parte exprimă epoca ei. Dar vai și amar dacă exprimă numai epoca respectivă. Adevărata artă exprimă toate epocile, pentru că îl exprimă pe om.“ Adevăr exprimat pe deplin de această enciclopedie despre care prof.dr. Leon Dănăilă, membru titular al Academiei Române spunea:”Aceste personalități remercabile cuprinse în lucrarea domnului Dârțu
MAREA ENCICLOPEDIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353873_a_355202]
-
din care palat murmurați vocea dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân, mi-au plecat corăbiile cu nepoți, fiii mei m-au mutat din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemată, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o să mă tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintiță deasă și cu broaște verzui, Tatăl meu mă
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
Pe cine n-aștept, dar grăbită vine să-mi cadă la piept, pe cine, pe cine? Și câte dureri venind mohorâte vor zace-n poveri, și câte și câte? Se poate să car mai departe-n spate saci grei de amar, se poate, se poate? Voi trece senin prin viscolul rece din anii ce vin, voi trece, voi trece? Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
și am fost lăsat fără bani. Așa că a trebuit să muncesc unde puteam, ca inginer, muncitor, sau chiar ca gropar, câștigând doi dolari pe zi. Iarna lui 1886 a fost o vreme dominata de teribile dureri de cap și lacrimi amare, pentru mine. Ca să nu te mai bat la cap, m-am întâlnit cu un bancher și un avocat, oameni care m-au ajutat foarte mult la răspândirea ideilor mele futuriste. Am creat un motor de inducție care mergea pe curent
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
calul în semitice, ursul eschimos sos „iepurele indian“ šoš- (că și la țig.), sus porcul. În limba mansi de pe Obi lupul ori câinele se numește šeš. Cf. asis „soare“ în nandi! Iată alte denumiri ale lupului: - eskimo amarok (amarug) cf. amari „soare“ în melanez., amra în abhază; arab dib, ebr. zib seamănă cu dob, dab „soare“, dawa „luna“ în tibetana, Nzambi, astrul diurn în Africa. - bascul otzo ar putea proveni din romanescul hoț (cel ce fură) cum e ar. dib „lup
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
un vis sclipind Unde e cașmirul lumii de povești, De-mi răspunzi în neguri, cum de îndrăznești Să te-ascunzi în zorii care trec plutind? Lasă-mi amintirea, frunză de stejar, Ceasul așteptării mă constrânge, Regăsind chemarea cu un gust amar Mai privesc la clipa care plânge. Iar de lupta noastră fi-va în zadar, Să-mi promiți că zborul nu se frânge. FÂNTÂNI DE VISE Fântâni de vise, sălcii plângătoare Se dezvelesc în ramuri de lumină, Doar soarele în păru
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
să-i admir podgorie. Cu dorință-n pas grăbit, merg să-i salut revenirea. Dragă doamnă, bun-venit! Și o sărut cu privirea. În livadă fac popas, să iau gutui gălbioare. Dar îmi dau uimire-n glas că, sunt acre și amare. Să îmi dreg gustul, aleg mere bine-pârguite. Câteva în șorț culeg și-mi zoresc pașii-nainte. Trecând pe sub falnic nuc, nu pot să nu-i degust roade. Câteva nuci pe butuc sparg, să văd dacă sunt coapte. Mi se imprimă
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353086_a_354415]
-
se supune acelorași trăiri Ca un ecou al vieții nedespărțit de moarte, Ca un cuvânt ce tace pierdut prin amintiri. Dar fluturii luminii își 'nalță zborul iară Și printre norii negri adesea se pitesc, Mi-au netezit cărarea cu lacrima amară Și m-au chemat la tine pe drumul strămoșesc. PRIMĂVARA ULTIMULUI GÂND Iubirea noastră a născut poeme, Dar a-nțeles cuvântul mai întâi, Când în tăcerea nopților boeme Eu te rugam în șoaptă să rămâi... Cu fruntea sprijinită de-al
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ADIO ILUZII ȘI VISE Autor: Adriana Mihaela Macsut Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iluzii și vise fragmentate Traduse în resturi de viață sadică dispar în noaptea amară de smoală. Rătăcită într-o noapte sinistră Imaginația mea inventează coșmaruri ce-mi torturează sufletul secat de imagini suave. Strigătul meu sună ca o șoaptă neputincioasă. E sufocat de întunericul etern în care nicio tortă nu luminează drumul spre visul
ADIO ILUZII ŞI VISE de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353112_a_354441]
-
se supune acelorași trăiri Ca un ecou al vieții nedespărțit de moarte, Ca un cuvânt ce tace pierdut prin amintiri. Dar fluturii luminii își 'nalță zborul iară Și printre norii negri adesea se pitesc, Mi-au netezit cărarea cu lacrima amară Și m-au chemat la tine pe drumul strămoșesc. LECTIA DE PICTURĂ Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Când ochii flămânzi merg iar să se culce, Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, C-un strop de iubire din
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
parcuri luna străjuiește Clipind spre noile iubiri, Magnolia, împărătește Nuntește soarta altor miri. FLORI DE VIS ! Flori de măr visez mereu, Cu mireasma lor mă-mbăt, Și mă tot visez cum eu În mare de flori înot. Tot visez cireș amar Cu petalele-n înflorire, Și mă văd în vis cum, iar, Culeg flori și dau iubire. O magnolie-nflorită Bate seara într-un vis, Și mă face fericită Când fereastra i-am deschis. Flori de nuferi îmi apar Într-aievea
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului toamna mea, de unde vii? ceas de cumpănă ne-ncearcă peste anul de răscruce, fuge timpul, fuge, fuge, mă opresc în deal la cruce, ostenit fără de zare, rătăciri de dor amare, și cutreier și mă-nchin peste-un cer plin de senin, căci aș vrea să fiu un altul să pătrund mereu înaltul, viața ca să-mi fie vis cum o soartă mi-a prezis; galbenul miraj de toamnă picură sânge din
TOAMNA MEA, DE UNDE VII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353163_a_354492]
-
acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DORUL / Ovidiu Oana Pârâu
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
și când nu e prezentă. Se aud, fără a fi rostite vorbele ei în care fierbe hazul vindecător pentru toată oprimarea dată de urâțeniile vieții ajunse la mila cerului. E înveselitoare, nu exteriorizează propriile dureri, e alungătoare a grijilor și amarului zilei de mâine...! Așa spun despre artistă, adjudenii ei. Aproape le este inexplicabil faptul că din unduirea unei voci lirice, din gestica unei făpturi frumoase, botticeliene, izbucnește umorul, iar în privirea ei visătoare se contemplă veselia nezăgăzuită. Acasă la ea
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 802 din 12 martie 2013 Toate Articolele Autorului sunt vinovat, sonia, am făcut crima, iartă-mă, dragă, de mă iubești, hai cu mine prin acest vis al pribegiei să gustăm din durerile lumii în siberii amare, să-mi spăl păcatele să-mi spăl mâinile murdare de sânge căci la izvoarele styxului spală mama și plânge cristosul coboară la mine-n celulă urlu de frică noaptea pe lună umblând prin zăpadă ucis în bătăi aici moartea e
ROSCOLNIKOV ÎN SIBERIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352626_a_353955]
-
GROZA - PRIN ROMA LUI OVIDIUS Autor: Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Când ai plecat din Roma, Te-au plâns, poete, aștrii Iar îngerii din ceruri Vărsau din ochi albaștri Potop de-amare lacrimi Știind ce cruntă soartă, Spre-îndepărtatul Tomis Al tău exil te poartă. Pe marmura cea sobră A vechilor palate, Pe Viile de tine Atât de mult umblate, Se revărsa un vaiet Din piepturi de fecioară, Cerând, vai, îndurare, Ca versul
PRIN ROMA LUI OVIDIUS de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352689_a_354018]