6,796 matches
-
puțin să scriu simple mărturisiri personale... se pot scrie infinit mai multe lucruri... și aș vrea ca această scriere să fie ceva nemaivăzut, nemaiîntîlnit, uimitor, diversificat, impresionant, din care să se aleagă cu ceva în plus oricine ar citi... iată ambiția mea. Să fie chiar și pentru mine un adaos, un plus, o revelație... asta ar însemna că este într-adevăr o creație. Că are mai mult decît m-aș fi așteptat chiar eu... abia aștept să văd ce. Abia atunci
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
său, făcând cereri similare, bazate pe probe așa de puține? Caporalul de serviciu își ridicase sprâncenele cărunte și stufoase într-o expresie de alarmă falsă. Salitov recunoscu pe loc în el tipul de ofițer de rang inferior, în care lipsa ambiției încetățenise obiceiul sarcasmului și viciul trândăviei. Cu toate acestea, omul nu ducea lipsă de invidie, pe care și-o îndrepta împotriva tuturor celor care aveau puterea să-i controleze acțiunile și să-i oprească lenevia. Cu alte cuvinte, a ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a spus personal toate astea? Eu îi raportez lui, nu dumitale. ă Vrei să îți spun ce cred. Eu cred că lui îi este frică de dumneata. Vezi, Porfiri, dumneata ești mai deștept decât el. El se bizuie doar pe ambiție și pe puterea sa. Dumneata ai mai multe. Dumneata ai înțelepciune și compasiune. Complimentele îl întristară pe Porfiri. ă Sunt surprins să te aud că eu aș avea compasiune. Cred că doctorul Pervoiedov nu ar fi de acord cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
visurile lui pe care acesta le reprezenta. Înima începu să îi bată mai tare când o primise. Înțelesese că acum are șansa să impresioneze persoane sus puse din capitală. Poate totul se va termina cu un transfer. Acum însă toate ambițiile sale fură înghițite de zăpadă, iar el era închis în coliba Zemstvo din Kozelsk. Încercă să și-l imagineze pe Porfiri Petrovici. Cînd lucrul acesta i se păru imposibil, se imagină pe sine, vara, mergând agale pe lângă Nevski. ă Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vorbind, de suficient discernământ și capacitate de percepție pentru a capta subtilități și nuanțe de acest fel, la drept vorbind aproape volatile, însă Marçal Gacho, nefiind cel mai isteț din categoria sa, posedă, în avantajul lui, un anumit ferment de ambiție având ca țintă cunoscută promovarea ca gardian rezident și, într-o a doua etapă, firește, ca gardian de clasa întâi, care nu se știe unde l-ar putea duce în viitorul apropiat sau îndepărtat, dacă îl va avea. Pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
au nevoie din când în când să se întoarcă acasă pentru că numai acolo reușesc să capete despre sine și să păstreze o idee cât de cât mulțumitoare. Marta spuse, Vorbim de incompatibilități familiale, de rușine, de umilințe, de vanitate, de ambiții monotone și meschine, și nu avem un gând pentru acest sărman animal care nu-și poate închipui că peste zece zile nu va mai fi cu noi. Eu mă gândesc, spuse Marçal. Cipriano Algor nu vorbi. Își luă mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un schimb de priviri, o tăcere subită, mici crăpături discrete care se deschid în zid, arta criptografului constă în a ști să le apropie, să elimine ce le separă, va veni mereu un moment când ne vom întreba dacă visul, ambiția secretă a secretelor n-o fi, în fond, posibilitatea, chiar vagă, chiar depărtată, de a nu mai fi secrete. Cipriano Algor se dezbrăcă, stinse lumina, se gândi că va avea o noapte de insomnie, dar după cinci minute căzuse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic - sau din cauza asta? - am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la mesele lor pe pescari”... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, „ce dracu de vânători mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă o să vomit?” Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice domeniu, nu neapărat în sculptură, aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din comun, dar așa, totul s-a transformat într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. „Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-am priceput mare lucru, dar asta nu m-a împiedicat să visez să ajung și eu un eretic. Mi se părea ceva ieșit din comun, pe măsura ambițiilor mele și nopți la rând mi-am dorit din tot sufletul să fiu la înălțimea unei vinovății atât de importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit, adâncind și mai mult prăpastia dintre mine și el. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oglinzile, trăiască reveriile! Ele mă scoteau din cuști, îmi ofereau libertatea. Erau ca un somn strălucitor, în care mă puteam crede orice. Șef de trib? Am surâs. Asemenea vise naive erau bune pentru era rațiunii. Acum puteam să-mi sporesc ambițiile și pretențiile. Puteam să fiu pilot de furtună, Michelangelo și chiar mai mult. Nu mi se dase, prin destin, aproape nimic? Ei bine, vroiam totul. Nu mă mulțumeam să fiu creatorul unui cimitir de marmură. Vroiam să fiu admirat, ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi cerea prea mult cerându-mi să fiu un om normal, mai ales într-o lume bolnavă. Aș fi vrut s-o fac să priceapă problema mea; faptul că mă născusem fără nici o vocație, dar cu o mare și dureroasă ambiție, mă împinsese să intru în conflict cu propria mea neputință, mă adusese în situația să mă revolt împotriva destinului meu, iar în această revoltă nu mă puteam bizui decât pe imaginația mea înfierbântată: deci, n-aveam cum să trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată iubit mi-a declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. „Crezi că întâmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să mă arunc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la care alții, mai dotați, cu un egoism mai viguros sau cu ambiții mai îndrăznețe, își satisfac toate poftele. În fața pescarilor mă purtam ca o zdreanță. Și nici măcar pe Mopsul nu îndrăzneam să-l trimit în fundul iadului. Singurii pe care reușisem să-i înfrunt fuseseră cei care se arătaseră binevoitori cu mine. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu eram în stare nici să le trăiesc, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Willermoz?“ „În anii aceia toți fuseserăm zguduiți de moartea lui Swedenborg, un om care ar fi putut să dea multe Învățăminte Occidentului bolnav, dacă Occidentul i-ar fi dat ascultare; dar veacul gonea deja către nebunia revoluționară pentru a urma ambițiile Stării a Treia... Or, tocmai În anii aceia Wilermoz aude vorbindu-se de Stricta Observanță Templieră a lui von Hund și este Încântat de ea. I se spusese că un templier care se declara ca atare, vreau să zic Întemeind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scopul justifică mijloacele și-și propun să Încurajeze antisemitismul, atât pentru a-i ține sub control pe evreii săraci, cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și acum tu vrei să ne Împiedici ca, la un pas de țintă, să punem mâinile noastre lacome pe secretul care ține-n mișcare de cinci secole istoria lumii? Rodin, vorbind În acest fel, devine Înspăimântător. Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
celei mai puternice nații de pe pămînt se dă artist. Un artist care folosește, nici mai mult, nici mai puțin decît propria puță! Filistinii declară, firește, că Președintele a devenit artist doar accidental sau poate că este doar un medium pentru ambițiile artistice ale altora, dar chiar și așa, lucrurile sînt clare! Penisul Prezidențial Însuși, nu În forma simbolică a sceptrului, sau În forma instrumentului viril prea-dorit al unui rege, ci ca puță, pur și simplu, a intrat În galeria puțelor celebrităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai mult spațiu pentru cele ce erau mai mari decît el, mai mult spațiu În acest univers uman supraaglomerat. Faptul că lumea era plină de locuri În care te puteai piti era o invitație de a te retrage În fața preaumflatei ambiții a expansiunii omenești. Era și un refugiu din fața răutății pe care o simțea pîndindu-i pe toți cei pe care Îi știa. Era un fel de ucenic al unui ordin monastic care Își cheamă acoliții din clipa În care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jack Allen îi plăcea la nebunie să editeze un ziar. Iubea provocarea constantă, deciziile care i se solicitau întruna, forfota din jurul lui. Era un bun manager pentru că era capabil să ia decizii rapid și pentru că nu se simțea amenințat de ambițiile celorlalți. Era bucuros să le dea ocazia să se remarce. De fapt, un singur lucru îi plăcea mai mult decât să editeze un ziar. Iar acela era să editeze două. Șpalturile pentru noul ziar erau întinse în fața lui și arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dacă m-ar fi prins cu reșoul în priză, nu pot să spun: „Băi, nu este“. Nu? Dar cât știu sigur că nu-s vinovat, pentru ce mă bați? Tăiatul, după Callo M-am tăiat de la stres, de la nervi, de la ambiție. Eu, când a trebuit să fac un rău cuiva, mai bine mi-am făcut mie. Deși rămâneau urme la dosar, asta-i concepția mea. Și așa sunt categorisit drept bolnav psihic. Am halit la diazepame și fasconale, că simțeam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]