67,494 matches
-
drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac care poate recunoaște orice actor în orice poză, fără a-și aminti în schimb de personalul medical cu care tocmai a stat de vorbă. Dar în fond, ce face din Casa somnului un roman aparte și din Jonathan Coe un bijutier al scrisului? în primul rînd, ambivalența ecoului pe care-l trezește
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
vedere, netrucată - cum e și recunoștința Toniei din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri schimbați), prin grosolănia sa, îi amintește că este în viață. Această excrescență machistă nu are doar inocentul rol de a alinta suav vanitatea bărbatului. Ea ușurează integrarea violenței masculine (inclusiv ca manifestare fizică!) în circuitul evoluției spirituale feminine și legitimează provocarea suferinței ca o necesară cale
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
dacă nu valoarea incontestabilă, în sine, a montărilor. Deși discuțiile, mesele rotunde, top-urile inițiate de revistele de specialitate, de comentariile criticilor și cronicarilor scoteau în față ideea că ultima perioadă a fost mai degrabă mediocră, în majoritatea producțiilor, lucru amintit în argumentația juriului, nicidecum strălucitoare, că numărul lucrurilor de ținută depășește cu puțin pe cel al degetelor de la o mînă, iată că selecția oficială strînge șaisprezece titluri. Un record care mi se pare că deformează imaginea reală. Cînd scriu aceste
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
un peisaj care se potrivea de minune cu ceva special din viața mea. Mai mult decât Wordsworth, Coleridge m-a mișcat profund. Poate din cauza elementului germanic din Coleridge, ale cărui poeme, mă gândesc la cele mai bune dintre ele, îmi amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-au plăcut mai mult decât poeții rațiunii. îmi place grotescul
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. în poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul de Karl Jaspers, ceea ce era surprinzător la un marxist. Fața plină de negi albicioși, ochelari cu lentile groase sub care globurile oculare, mărite, aveau o mare mobilitate părând că se surpă într-o parte când schimbă unghiul vederii
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
a se ocupa (un mistic, s-a zis) cu o știință "suspectă". Cât de definitivă a fost această "despărțire" se poate constata o dată mai mult astăzi. Cu totul ironic, Zamfirescu părăsește Spania doar spre a-i "anexa" Lumea Nouă. Ne amintim că în volumul I al lucrării autorul își centra eforturile pe ideea de impuritate a spiritului - pe cât de freudiană, pe atât de șocantă, rupând cu o întreagă tradiție filosofică. Dispoziția lui Vasile Dem. Zamfirescu este cea a unui analitic documentat
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă într-o revistă de extraordinar prestigiu - căutăm noduri în papură acolo unde ele nu există. O lectură lucidă a scrierii sale, "Romania: the Bottom of the Heap" (imaginea amintește jocul de rugby, și nu crematoriul sau abatorul, așa cum sugerează unii comentatori nervoși de la București sau legați de București!) ar duce la concluzia că-i datorăm lui Tony Judt mulțumiri pentru precizia diagnosticelor și pentru dezvăluirea unor informații din culisele
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
cîtă importanță dădea prieteniei noastre. De fiecare dată se oprea din drum și începea să-mi povestească. Își lua bolile peste picior, dar nu și soarta, cu care se împăcase. Cu ani în urmă l-am parodiat, dacă vă mai amintiți, în România literară. Cred că i-a făcut plăcere mica mea răutate. Probabil însă că din cine știe ce scrupule stilistice, multe luni după aceea n-a mai întrebuințat acele formule de care eram îndrăgostit, amestec de colocvialitate și de stil înalt
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
Moartea cotidiană (1946), ultimele două narațiuni de certă noutate în gen, preludând curente ce-și vor revendica geneza în Occident. Aceste romane, precum și Așteptând ceasul de apoi se centrează pe crize - cât privește Așteptând ceasul de apoi, din câte-mi amintesc, după o ședință de lectură, când manuscrisul purta încă titlul Vestitorii, după-amiază petrecută, probabil, în casa colonelului Barbu Slătineanu, tema era de un grav patetism, în capitolul citit, un tânăr legionar, Vasia, rămânea prăbușit cu capul pe masă, după o
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
de elegante dări cu părerea care nu poate trece neobservată. Și în cele mai multe cazuri, astfel de culegeri de articole înlocuiesc în ordine editorială o absență a continuării operei, fie ea critică sau literară, începută în anii comunismului. Cu un titlu amintind de volumele sale de proză scurtă (în treacăt, văzînd, reflectînd), Alexandru George publică anul acesta o culegere de articole apărute în diverse publicații nespecificate din ultimii ani. Lucrul e evident pentru cei care își amintesc să fi citit cîteva din
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
anii comunismului. Cu un titlu amintind de volumele sale de proză scurtă (în treacăt, văzînd, reflectînd), Alexandru George publică anul acesta o culegere de articole apărute în diverse publicații nespecificate din ultimii ani. Lucrul e evident pentru cei care își amintesc să fi citit cîteva din aceste texte în diverse ziare, altfel autorul nu le circumscrie spațial și temporal, lăsîndu-le cumva o independență de eseu oricînd valabil. Nu se poate ști deci cîte dintre ele au apărut anterior, cîte sînt poate
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
o tradiție românescă ocultată, cu care foarte puțini mai sînt obișnuiți și pe care ne-am obișnuit să o considerăm cumva inestetică, cumva datată, caracteristică avînturilor de la începutul anilor '90. Dar înainte de a ne permite atîta eleganță, Alexandru George ne amintește un lucru simplu: că mai sînt încă multe lucruri de spus și de înțeles despre ce s-a făcut și mai ales despre ce s-a scris în ultima jumătate de secol. Alexandru George, în treacăt, văzînd, reflectînd, Grupul Editorial
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
de tineri doritori să devină ziariști. Legea cererii și a ofertei a funcționat mai natural decît în oricare alt domeniu: după o jumătate de secol de pustiu publicistic, punctat de doar cîteva oaze, românii vroiau cît mai multă presă. Vă amintiți, desigur, că fiecare dintre noi cumpăra mai multe ziare simultan, citea revistele din scoarță-n scoarță și, în restul timpului liber, stătea cu ochii în televizor, urmărind, de pildă, ore întregi de transmisie în direct din CPUN... Cererea era uriașă
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
și pentru exterior și pentru așteptările populației din România. Riscul cel mare ar veni de la jumătăți de măsură, de la cîrpeli și păcăleli în stil dîmbovițean. Nu ne-ar duce decît într-o situație în care am mai fost." Cronicarul își amintește că asemenea editoriale, schimbînd puține lucruri și numele personajelor politice cărora le erau adresate, au tot apărut în presa autohtonă, cînd România înregistra succese de etapă, în exterior. * Mai multe cotidiane au remarcat că primarul Iașiului, Constantin Simirad, a trecut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată pentru o proză scurtă și parțial cu Marea amărăciune. Tîlcul pedagogic al lumii ca bibliotecă sau anecdota exemplară din proza al cărei titlu amintește cam fără rost de o povestire a lui Salinger au niște virtuți cumva extraliterare și, dacă nu putem să nu fim de acord cu Mircea Cărtărescu care le consideră un excelent material didactic pentru un curs de teorie literară, putem
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
joacă un bunic genial ca toți bunicii trage să moară, în timp ce singura fetiță din grup se scaldă într-o goliciune care nu mai e aceea a copilăriei și unul dintre băieți își pierde brusc interesul pentru joc în timp ce altul își amintește prima lui experiență puberală, într-un pasaj cenzurat în prima ediție: "Nu colegii apărură însă de după tufișuri, ci profesoara de matematică. Ea se uită în jur, la nici zece metri de el și începu să se dezbrace. Nu-l observase
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
fragmentată în mici semnale disimulate, se petrece și între Ancuța, verișoara tîmpită și sclifosită și Feri, țigănușul repetent și fumător. Protagonistul din pasajul citat se transformă aici în observator "rece" al faptelor, numai că observațiile lui au o finețe care amintește de Adela lui Ibrăileanu: "Se uitară spre Ancuța. începuse să coboare în fund, cu picioarele înainte, ținîndu-se cu mîinile de brusturi. Cordeluța îi căzuse pe gît și i se vedeau deasupra șosetelor trei sferturi genunchii goi. Feri scuipă printre dinți
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
de Eminescu ori de Proust ca să înțelegem valoarea psihologică și artistică a unui manuscris. Neutra dactilogramă sau impersonalul print nu ne mai spun nimic despre autorii lor. Un capitol foarte important din istoria scrisului se încheie. "Caietul" de care am amintit conține, pe lîngă splendide facsimile de manuscrise franceze (Pascal, Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții), și cîteva instructive precizări referitoare la istoria scrisului de mînă ca atare. Ele pornesc de la constatarea lui Valéry despre gustul pentru lucrurile de spirit care
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
afectele precum un fapt de rușine. Un puritanism victorian renovat și tencuit cu concepte răsucite întru pozitivism pretinde să renunțăm la ,,senzualitatea" contactului nemijlocit cu opera, un ,,terorism al metodei" (expresia e a lui Jean Paulhan) ne somează să ne amintim că, întemeind critica noastră modernă în calitatea sa de artă sui generis, care se sprijină nu numai pe idee, ci și pe emoție, intuiție, gust, stil, patronul Sburătorului indica o ,,metodă" a sa inalienabilă, de care disciplina în cauză, oricît
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
ce hrăneau nostalgia depărtărilor a unui public cu un orizont de viață destul de restrâns. În povestioara naivă, muzica desemnează cu acuitate câteva personaje: Beiul Mustafa arogant și stupid, - și el dornic să evadeze din mediul său - victimă a farsei ce amintește de pățania lui Monsieur Jourdan; Lindoro - eroul romantic avant la lettre; Taddeo, bătrân îndrăgostit comic și nefericit; Isabella cochetă, vicleană etc. Oana Andra - grațioasă ca un bibelou - întruchipează cu dezinvoltură o femeiușcă, deloc speriată de postura ei de prizonieră, sigură
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
opri indignat în ura lui împotriva țarului. Nu ajunsese dincolo de Viena. Țarul, aflînd, îi trimite o nouă scrisoare mustrătoare. A ajuns, cu greu, din nou la Moscova, după fuga acestuia de tatăl său. Dezaxarea sufletească a țarului, de care am amintit, se dezlănțui în furie și exces de cruzime. Țarul îl decăzu pe țarevici din dreptul la succesiune. Se deschise și o anchetă împotriva comportării țareviciului fugar în străinătate. Prietenii celui din urmă fuseseră închiși în fortăreața Petru și Pavel și
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la Verdun, spaima lumii, asta a fost bărbatul ăsta în alb, tînărul ăsta, vechiul meu prieten, făgăduială de veșnică amiciție, în ciuda tuturor, făgăduiala de a rămîne puri, de neatins. O planetă de care se va aminti". În casă, unde se vorbea engleza, doar un singur personaj, un aghiotant. "Toată suita redusă la acest ins. Simbol a ceea ce a fost". Și după ce află statutul obscur al Kronprințului, abia tolerat, acesta brusc, exclamă: "Ce-i mai plictisitor la
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
în orbitele adînci, întunecate. Toată frumusețea omului e în ochii lui, dar urîțenia e amplu răspîndită pe tot restul. Văzut din spate, e de un caraghioslîc de necrezut. Ar putea fi succesul unui circ. E un marțafoi și memoria îmi amintește de atitudinile și felul de a fi al lui Zufall (fostul ei valet, n.m.). Pantalonii prăzulii, de aceeași culoare cu jiletca, se umflă pe fundu-i enorm, fără a-l ascunde, ci mai degrabă subliniindu-l și cad pe niște glezne
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
dl Brezianu traduce expresia prin ,,șubrezenia identității naționale", ceea ce este altceva). Dar, indiferent de conjuncturi, nu sînt accentele cu pricina la locul lor? E iarăși surprinzător să-l vedem pe dl Brezianu invocînd ,,voința națională și populară" în momentul 1918-1920, amintindu-ne de limba de lemn din trecut, și asta doar ca să combată o idee ce nu există la Judt și anume caracterul anexionist al formării României Mari. ,,Și, în sfîrșit, este oare critica lui acidă în același timp și una
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]