39,601 matches
-
treburilor toamnei. De undeva, mă lovea peste timpane un pocnet de bici. Un rateu repetat de potcoave, lovind betonul străzii, mi-a adus aminte de fierarul Caraivan, care, cu puterea lui animalică, punea calul pe spate pentru a-l potcovi. Amintirea aceea de animal chinuit, supus omului brutal, mi-a trezit simțurile sufletului!... Tresar, alertat de amintirea copilăriei. La câțiva pași de mine, pe drumul național, un ins bătea un cal, cu o ură viscerală! M-am trezit în stradă, sărind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
potcoave, lovind betonul străzii, mi-a adus aminte de fierarul Caraivan, care, cu puterea lui animalică, punea calul pe spate pentru a-l potcovi. Amintirea aceea de animal chinuit, supus omului brutal, mi-a trezit simțurile sufletului!... Tresar, alertat de amintirea copilăriei. La câțiva pași de mine, pe drumul național, un ins bătea un cal, cu o ură viscerală! M-am trezit în stradă, sărind gardul, căci până la poartă mi s-a părut o veșnicie. Mă aflam deja între om și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
foarte mulți eroi. Și doar unul singur semnifică binele - arheologul și cercetătorul științific, Petre Diaconu. Iar noi, în acea zi, n-am făcut altceva decât să ne adăugăm miilor de personaje, care se perindă pe aici, cărând zeloși fragmente de amintiri dintr-o istorie neelucidată în totalitate. Căci ce altceva aș putea spune despre noi care am dat buzna peste acest altar de sensibilitate patriotică, peste visul și frământările unui om care, din cele șase decenii de viață bătute pe muchie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
cer ca-n prima seară când te-am cunoscut Tăietorii de lemne au tăiat copacul unde te-am sărutat prima dată pe frunte Adie luna frunzele galbene și uscate de pe aleia care te-a părăsit Și toamna a rămas doar amintire târzie, în parcul central o adiere dureroasă Tăietorii de lemne mi-au frânt sufletul, iar buzele tale nu mai sunt dulci Și sarea a căzut cum o ninsoare peste ultima cină în care ne-am văzut Dimineața s-a trezit
TĂIETORII DE LEMNE, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377102_a_378431]
-
ca acum treizeci de ani, parcă revine azi în fața ochilor noștri, când îl întâlnim! „Adolescentul”, nu încape îndoială că trăiește azi în propria sa realitate, pentru că, vrând, nevrând, prin forța împrejurărilor e vremea zăpezii în păr și-a troianului de amintiri și în drumul gândului său, dar seamănă atât de bine George Mihăiță cel de azi cu George Mihăiță cel de cândva, subțire, tandru, ștrengar de ceată tinerească...! George Mihăiță nu este omul care să tragă oblonul peste ce a fost
GEORGE MIHĂIŢĂ. UN ACTOR TÂNĂR, DOAR TÂNĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377104_a_378433]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > TRENULEȚUL Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului TRENULEȚUL De mult, prin deceniul șase al secolului trecut, la început de iarnă, în Piața Mihai Viteazul, în fața fostului cinematograf Republica, se amenaja Orășelul
TRENULEŢUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377124_a_378453]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DOR DE NAE Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Există momente în viață când presărăm din florile sezonului peste amintirile care ne-a legat cândva de o anumită persoană dragă și, nu numai ..., ispitiți de dorul de a ne aduce aminte, cel puțin, câteva din clipele frumoase petrecute împreună, de ceea ce a spus sau a făcut, încercând să zburăm, dincolo de
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
pe cei care au intrat în “Poliția Aeriană Strategică” de apărare a Universului. Astăzi este unul dintre acele momente, în care presărând petalele unui crin imperial, încerc un zbor împreună cu prietenul și colegul meu de Academie către zările albastre depănând amintiri demult apuse... Este vorba de comandorul Jianu Nicolae, fostul commandant al Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene Boboc, județul Buzău. Astăzi, se împlinesc cinci ani de la producerea catastrofei aviatice de la Tuzla, cu o aeronavă de tipul AN-2, eveniment aviatic în urma
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
mai prezintă importanță pentru tine, în acele momente, căci trăiești clipele veșniciei. Nu de puține ori, omul cerului rămâne fără cuvinte la întrebarea: ce ai văzut acolo, sus...? Tăcere, tăcere, ... taină fără sfârșit. Un gănd pios, o rugăciune și o amintire măreață pentru un om de înaltă ținută! Cer senin și zboruri line, în “Escadrila din Ceruri”, Nae! Comandor (r) Ștefan Popa Referință Bibliografică: DOR DE NAE / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1647, Anul V, 05 iulie 2015
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
în fizici nucleare, Nu știu să navighez sau a picta, Dar pot cuvântul să-l îmbrac în fapte Sau fapte, în cuvânt a îmbrăca. S-or duce toate, chiar și eu m-oi duce, Serialul " Viață " veșnic va urma, În amintirea mea vor face-o cruce, Din versuri, din idei, din rima mea. EU Eu sunt Puterea!... Eu sunt Gândul!... Eu sunt poetul altei ere. Eu?... Sunt ideea remușcării În ale minții emisfere. Poate sunt toamnă ori amurgul Răsfrânt din florile
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377142_a_378471]
-
la un ascet. Plânge Maica într-o floare, Cu frunze ceruite din stup, Picură lacrimi de soare, Pe verdele, firavul trup. Cu rugă profundă le-adună, În pocale de suflet curat, Ascetul cu inima bună, Gândul pur și așezat. Din amintiri tristă-l privește, Un chip senin, cu ochi profunzi, Zâmbetul pe buze-i sclipește, Blânzii obraji îi sunt uzi. Se-nchină-n taină la icoane, Rugându-se și pentru ea, Pioasă înălțare, broboane, Lucesc firav pe fruntea sa. Prețiosul dar
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
al oportunismului proletcultist... alogen. Și nu numai. Cartea lui Al. Florin Țene debutează abrupt, dual (e „Geamăn”, nu?), cu dezgroparea Caietului cu coperți albastre - jurnalul „celuilalt” - alter ego al scriitorului care, acum, împreună cu femeia vieții lui, încearcă să-și recupereze amintirile și idealurile tinereții. „Mohâia, năpădită de tufe de măceș, parcă ne aștepta. Am urcat pe ea și iarba de sub tălpi ne spunea un bun venit. Am scos briceagul din buzunar și am început să scormonesc pământul cu el. Am săpat
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
pâine de casă aburind a cartofi și a mâinile mamei/a untură și ceapă roșie zdrobită în ștergar de cânepă” (După ghebe). Locul natal, de basm, părăsirea lui, îl transpune într-o lume mirifică, plecarea echivalând cu un exil iar amintirea cu un disconfort sufletesc pentru că familia rămâne un sine qua non al vieții: “balaurul tolănit pe șalele Retezatului/ i-a păstrat solzii de stâncă/cu siguranță mai ocrotește/ poiana cu narcise sălbatice/și toate basmele perenelor copilării/ cu viteji din
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SUFLET FĂRĂ MÂNGÂIERE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Din răni adânci ascunse-n mine, geme gândul ce-a rămas neșters, degetele mângâie o amintire, durerea se scurge-ntr-un vers. Te-aș striga, dar n-am nici glas, buzele mă dor de nerostire și-n privirea pierdută a rămas, doar lacrima, cu gust de amăgire. Simt mereu răceala clipei, ce suspine amare revarsă, răstignind
SUFLET FĂRĂ MÂNGÂIERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377204_a_378533]
-
toate-acestea la un loc Și pe deasupra este și FEMEIE. CEASUL Când mă opresc din drum la vreun popas Aud încet în mine acest glas: ,, Nu cu mult înainte de-a muri, Bunicul tău ți-a dăruit un ceas, O mică amintire din străbuni, Uitată-n vreun ungher trist și retras. Tu l-ai lăsat să meargă cum o ști, Dar eu nu pot acum să te mai las, Că ai plecat pe-o mare în furtuni Cu cel mai șubred și
GAZELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377203_a_378532]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului sunt sunt aer și lut, doar umbră și scut, spulberat nisip cu suflet și chip. sunt mască și apă și timpul m-adapă, cu anii mei goi, în chip de strigoi. sunt cărare și vis, amintire, abis, petală de flori în mii de culori. sunt dorul fierbinte, pierdut în cuvinte, un mic tezaur de zgură și aur. fulg pe pământ, ce zboară în vânt, ca visul, ca zarea, ce-nvăluie marea. sunt cald inelar, cu iubire și
SUNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377224_a_378553]
-
când vei îmbrăca haina, scutur Cerul de stele în ochi, din privirea mea. În priviri de smaralde am să-ți scald năvalnic dor, când sufletul îți arde, însetat de-al meu amor. De-ai să-mi alungi tristețe din calea amintirii, voi înălța pe creste, tributul regăsirii. Un strop de fericire să-mi lași în sărutare. Și ți-or cânta iubire, versuri nepieritoare. La poarta sufletului te aștept cu iubirea, lăcaș să-i fac dorului. Să-mi cânte amintirea. Autor Maria
LA POARTA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377226_a_378555]
-
din calea amintirii, voi înălța pe creste, tributul regăsirii. Un strop de fericire să-mi lași în sărutare. Și ți-or cânta iubire, versuri nepieritoare. La poarta sufletului te aștept cu iubirea, lăcaș să-i fac dorului. Să-mi cânte amintirea. Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: LA POARTA SUFLETULUI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LA POARTA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377226_a_378555]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CADOUL UNEI FETIȚE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului de aici de departe de pe plaja pustie a țărmului gol un val îți trimite drept amintire o floare și un cadou floarea așeaz-o în ferestra inimii tale soarele dimineților ce îți vor bate în geam petalele să-i coloreze în luminile curcubeului răsărit în calea viitorului tău cadoul alege-l din memoria începutului trăirilor noastre pune
CADOUL UNEI FETIŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377241_a_378570]
-
tale soarele dimineților ce îți vor bate în geam petalele să-i coloreze în luminile curcubeului răsărit în calea viitorului tău cadoul alege-l din memoria începutului trăirilor noastre pune-l în ramă și agață-l discret deasupra grinzii cu amintiri el îți va spune în locul meu câtă nevoie am avut unul de altul și ce mult am așteptat anotimpul când stelele îmi spuneau că ai să vii de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: cadoul unei fetițe / Anghel Zamfir Dan
CADOUL UNEI FETIŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377241_a_378570]
-
ales, fiind invitată și de fetele mari, la București. Atmosfera plină de viață din casa Mariei, datorită chicotelilor și zbenguielilor copiilor cu vârste între 1 și 6 ani, au făcut-o să uite de durerea pe care o mai producea amintirea domnului Alexandrescu. Referință Bibliografică: MOȘ MACHE, cAPIV.. DRAGOSTE ÎMPLINITĂ / Dan Petrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mama de Violeta Câmpan Poți o mamă mulțumi, Cu puținul din odaie, Numai dorul de copii Arde-n suflet vâlvătaie ... Am intrat la ea cu grijă, Să nu-i tulbur amintirea, Fața albă, tâmpla ninsă, Peste chipul ei - iubirea. O întreb: - Ceva te doare? Ești măicuța nimănui? Pentru-a ta însingurare Leac în lumea asta nu-i? Mă gândesc: i-e dor de omul Ce i-a fost o viață soț
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
Acasa > Cultural > Modele > OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Marius, Olimpia și Mihai! Este vorba despre un trio cu falduri de amintiri! Atunci când Marius Țeicu, Olimpia Panciu și Mihai Constantinescu formau acest trio de rară intensitate afectivă, exista un curent de cuplete muzicale, trio-uri, trupe, formații cu prezențe foarte apreciate în emisiunile radio sau tv de muzică ușoară românească, cele mai multe dintre
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
mai sunt deloc la tv, pe când romanța e rară ca pacea în forfota mării! Azi, Marius Țeicu și Mihai Constantinescu sunt prezenți rar, în rărita lume muzicală românească autentică, activă, iar despre Olimpia Panciu începuse a se ști din ce în ce mai puțin. Amintirile însă, i-au păstrat lucirea ochilor absorbiți în vis, lumina și surâsul feței, dar în principal, melancolia, emoția, linul vocii ei, nerespingându-se din armonia trio-ului, ci întocmai îmbinare fiindu-i. În componența acestui trio, Olimpia Panciu genera o
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
fost plecată, s-o revadă și reaudă?! Măcar din când în când...! Pentru unii, despărțirea ei de scena românească era resimțită pur emotiv, dar pentru muzica ușoară românească înseamna un loc lăsat pustiu, regretabil! Una dintre retrăirile admirației bazate pe amintiri fericite era vocea de neuitat a Olimpiei Panciu, o voce tulburătoare, cu originalitate de timbru, cu un ceva ce nu se uită. Timpul are alambicurile lui în care se depun memorii distilate până la a rămâne doar bunătatea și frumosul. Acestea
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]