8,976 matches
-
de câteva dintre cele mai renumite reviste și edituri de specialitate. Chiar dacă autori din mediile academice europene (britanice, germane și scandinave, în principal) construiseră în paralel argumente similare, dinamica proprie competiției academice pe plan internațional și-a pus încă o dată amprenta specifică asupra istoriei școlilor de gândire din relațiile internaționale, paternitatea curentului fiind astfel atribuită autorilor americani. Înainte de a prezenta sintetic principalele caracteristici ale acestei noi abordări a lumii internaționale, se impune o precizare de natură conceptuală terminologică: ca termen, „constructivism
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
surselor dezvoltării și manifestării acestor diferențe care conduc la nevoi corespunzătoare. Fie că vorbim despre abilități intelectuale sau psihomotorii, despre experiența anterioară, valori, atitudini, interese, motive, stiluri personale de gândire sau învățare, dorință de realizare, fiecare din ele își pun amprenta asupra progresului individual. Rolul experienței și cunoștințelor anterioare în cadrul procesului de învățare/formare este reflectat în principal de volumul acestora și natura lor. Experiența fiecăruia dintre noi, investită cu un capital emoțional, este bogată în prejudecăți vădite sau insidioase, manifestate
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și cultural. De cele mai multe ori această segregare este în detrimentul femeilor, cu importante efecte negative asupra percepției sale de către bărbat, dar și a modului în care aceasta se vede pe sine însăși. Persistența stereotipurilor de rol sexual își pune, de asemenea, amprenta asupra educației și formării, conducând la promovarea diverselor inegalități. Pentru a face față acestui fenomen întâlnit pe piața forței de muncă este nevoie de înțelegerea lui. Încercând să explice segregarea în funcție de sex, literatura face distincția între factorii legați de oferta
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
5.2. Apartenența sexuală Datorită diviziunii tradiționale a muncii, bărbații și femeile tind să ocupe poziții diferite pe piața muncii. Modalitățile de recrutare și selecție, natura structurii organizaționale (distribuția puterii și autorității), regulile, reglementările, mediul de lucru care-și pune amprenta pe tipul de comportamente și relații la locul de muncă, influențează statutul și participarea femeilor în viața organizațională. Segregarea ocupațională în funcție de apartenența sexuală și modul în care nivelul de pregătire contribuie la acest lucru, nu este o „problemă a femeilor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
analizelor longitudinale validează pe de o parte ipoteza unei religiozități mai scăzute în mediul urban, dar și pe cea a revitalizării religioase în ansamblul populației României în anii tranziției. Tranziția a generat insecuritate existențială și acest fapt și-a pus amprenta pe orientarea populației către religie. Figura SEQ Figura \* ARABIC 5. Importanța religiei în viața personală în mediul rural și în urban, între 1993 și 2005 (cifrele reprezintă diferența între ponderea răspunsurilor pozitive și a celor negative) Sursa: EVS 1993, WVS
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
semn pentru gândire). Așadar, monumentul înseamnă un avertisment, o invitație la reflexiune, la reculegere, deci o oprire, o epohé. Într-un sens, monumentul contrazice natura: el se instaurează în peisaj printr-un act de autoritate, suspendând devenirea și impunându-și amprenta în spațiu. (Toate satele au monumente: troițe, biserici, cimitire.) Monumentul își arogă spațiul pe o anumită rază de întindere; el generează o arie monumentală, în care totul, spațiu și obiecte, îi îndură dominația. De aceea mai multe monumente nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
emană un fel de beție. La Molière nu există și nu poate exista nimic de natura vreunei „Beräuschung”. Tipurile din comedia shakespeariană sunt de esență humorală, sunt temperamente. Ale lui Molière sunt caractere, în accepția strictă a termenului, adică: marcă, amprentă, semn gravat, deci ceva statornic, neschimbător și cu funcție oarecum de avertisment. Shakespeare putea spune ca și Montaigne: „Je ne peints point l’estre. Je peints le passage”. (Ess. III, c. 2). Molière, deși era și el, bineînțeles, un cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se dovedise) o audiență permanentă și vie, o mare libertate și un climat studios și comunicativ. Mai cu seamă la Iași (atunci) viața universitară avea un ecou imediat, într-o atmosferă de apropiată relație cu restul societății și se simțea amprenta lui Stere și prezența unor Ibrăileanu, Matei Cantacuzino sau Ion Petrovici. Ralea își ținea cursurile cu o singură vocație didactică, „seinem Amte gemäss” (cum zicea Hegel), dar filosofia lui nu era acolo decât cel mult implicit și parțial. Filosofia era
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
onoare Își Învăluie, În mod ipocrit, scopurile hrăpărețe sub cuvinte aparent nevinovate: „Minciuna e o boală pe care o vindecă adevărul”.) Cum ești tu, așa Îi crezi și pe alții. (Aprecierile pe care le facem despre alții poartă, de obicei, amprenta felului nostru de a gândi și simți: „Ochiul rău rele vede”.) „În fața greșelilor altora examinează-te și vezi dacă nu ai făcut și tu la fel.” (Marc Aureliu) Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărietc "Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie" Lumina luminează
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acorde. Μ Omul, spre deosebire de animal, cunoaște lumea exterioară În principal prin lumea sa interioară. Μ Cel care prezintă noblețe sufletească alege mijloace de acțiune pe măsură, astfel că nu Întotdeauna Învinge În lupta cu detractorii săi. Μ Așa cum există o amprentă dermală, există și una psihică, ce ne poate face Însă vulnerabili față de cei care vor ști s-o descifreze: În orice acțiune a noastră ne implicăm cu un anumit mod de a gândi și de a simți. Μ Cu cât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înțelegerea clarifică natura greșelii comise). Actul Înțelegerii cuprinde așadar un paradox: asigură autopedepsirea prin Însuși faptul că am fost În stare să-l realizăm, adică să Înțelegem prin ce am greșit, la un moment dat. Μ Stilul personalității Își pune amprenta chiar și pe sentimentul de iubire: astfel, În iubirea unora se vede delicatețea, distincția, pe când În iubirea altora, obrăznicia, grosolănia. Μ Faptul că „În orice rău este și un bine” este dovedit, de exemplu, de paradoxul presupus de prezența la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Autorii diferențiază managerii transformaționali de cei tranzacționali, care caută doar soluții de moment pentru problemele curente. Anterior lor, Hollander (1978) descria conducerea tranzacțională, iar mai târziu Bass, (1985) vorbea de liderii transformativi. Devine evident faptul că nivelul ierarhic își pune amprenta pe calitățile cerute managerilor, care tind să se înscrie pe un continuum, de la vârful ierarhiei (manageri predominant transformaționali) spre nivelul executiv (manageri predominant tranzacționali). P. Drucker (1985) îi atribuie managerului două responsabilități specifice: (a) crearea unei entități de producție care
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
managerilor impune atât delimitarea unui cadru teoretic al antrenării, dar și caracterizarea contextului organizațional concret în care se realizează intervenția. România a traversat și continuă să traverseze o perioadă de profunde schimbări economice, politice, culturale, sociale etc., care își pun amprenta pe evoluția firmelor românești. În realizarea cercetării am pornit de la premisa că indiferent de tipul de organizație sau de programul de training propus, trebuie să se țină cont de valorile dominante ce caracterizează cultura organizațională în firmele românești. Organizația țintă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
unor „personalități de statut”, adică a acelor personalități ce se formează ca urmare a deținerii unor statute, a asumării unor roluri, statute și roluri cărora, prin sistemul de îndatoriri conținute, individul trebuie să le facă față și care își pun amprenta atât asupra structurii interne a personalității, cât și asupra manifestărilor sale exterioare. Există organizații cu grad mare de similaritate, care au în comun un număr semnificativ de constante/invarianți ai conducerii. Dar, în același timp, există și organizații mai puțin
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
empirică, în definirea personalității au început să apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor patternuri sau „amprente comportamentale” strict personale; generalitatea, tendința reiterării predilecte a anumitor patternuri comportamentale ca răspuns la contextele situaționale variate, subordonate însă acelorași clase de situații; predictibilitatea, ca emergență a primelor trei aspecte, făcând posibilă determinarea stărilor potențiale ale personalității ca urmare a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
din sfera psihologiei conducerii. El consideră drept cheie a depășiri acestei dificultăți apariția concurenței reale între conducătorii diferitelor organizații, care i-ar putea motiva pe aceștia să se perfecționeze. În finalul prezentării lucrării este de semnalat faptul că ea poartă amprenta mediului sociocultural și socioeconomic din care provine, în care au fost realizate cercetările ce au stat la baza îndrumărilor practice. Mai mult, influențele se resimt și la nivel teoretic, putându-se constata pe alocuri insuficienta reprezentare și fructificare a unor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
al artistului murind) (1994), producțiile sale rămân în sfera romanului (aparent) istoric: Ziua mâniei (1979), Tache de catifea (1981), Tobit (1983; Premiul CC al UTC, Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Sara (1987). Citite în serie, cărțile sale trădează o amprentă stilistică unică și o rețetă inconfundabilă. Așa cum Mircea Nedelciu inventează rețeta unui roman „împotriva memoriei”, A. brevetează formula „povestirii în pofida istoriei”. Deși pentru narator istoria există - și există chiar și o serie de istorisiri, fixate în scris, la care personajele
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
În atenția cercetătorilor din cele mai diverse domenii cum ar fi științele economice, dreptul, relațiile internaționale, sociologia, demografia etc., exilul nu a lipsit nici dintre temele de cercetare ale istoricilor. Totuși, interesul sau dezinteresul istoricilor față de un subiect specific poartă amprenta contextului social, politic și intelectual În care se face reconstituirea istorică. De aceea, poate că unul dintre cele mai semnificative exemple ar fi exilul românesc din a doua jumătate a secolului XX a cărui cercetare a devenit posibilă numai după
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
largă de reacții, unele raționale, altele pătimașe, aici intenționăm să efectuăm o analiză În dimensiunea În care au dorit să o plaseze autorii: aceea a științei politice. Trebuie spus dintru Început că această „istorie analitică a Convenției Democratice”, deși refuză „amprenta partizanatului politic sau a comentariului bazat În special pe opinii și judecăți de valoare” și ține să aibă ca fundament „judecăți empirice, factuale, teoria politică și comparativismul politic” („Prefață”, p. 11), stă În mod clar sub semnul subiectivității autorilor, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Land der Extreme-Țara extremelor), ed. bilingvă, tr. Radu Bărbulescu, München, 1997; Magia pietrei, Petah Tikva, 1995; Schițe pe portativ, Rehovot - Haifa, 1995; Gânduri de dimineață, Haifa, 1996; 18 poeme-18 Poems, ed. bilingvă, Petah Tikva, 1996; Mămăligă și caviar, Haifa, 1998; Amprente, Tel Aviv, 1999; ed. Cluj-Napoca, 1999; Haifa zidurilor mele de sprijin, Iași, 2000; Puterea cuvintelor, pref. Alexandru Mirodan, Tel Aviv, 2001; Întoarcerea cuvintelor, Iași, 2001. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Numele poetului: Bianca Marcovici, LCF, 1984, 6; Solo Har, Generația confruntărilor
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
pe pământ. Traiectoria cărților lui M. înregistrează evenimentele unei biografii spectaculoase în felul ei. „Băiatul Sofiei - din flori”, cum s-a autodefinit într-un vers, asumă poetic condiția de marginal, de anonimat și umilitate, iar poemele sale poartă o vizibilă amprentă autobiografică. Practicând „o poezie grefată pe ipostaze ale existenței” (Romul Munteanu), se manifestă de la început ca un „elegiac confesional” ( G. Călinescu), marcat, cu intensitate variabilă, de momente succesive ale sensibilității lirice contemporane. Poetul revine mereu la un fond afectiv inițial
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
lui Sașa Pană. Medicul poet și animator al grupului de la „unu” îl vizita des la Roman și, cu ocazia acestor întâlniri „lângă patul marelui suferind”, fixându-se cuprinsul plachetei, se vor fi reformulat și unele versuri, ceea ce ar explica vaga amprentă suprarealistă a celor douăzeci și cinci de poeme. Primii comentatori nu trec neobservate lipsa de coeziune și unele „reziduuri din poezia lui Sașa Pană” (Tiberiu Iliescu), identificând totuși sensibilitatea inedită din poeme ca Rugă nouă și Baladă („Din cântecul lumii nimic nu
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
uneltele dintâi” (M. N. Rusu) este vizibilă și în fragmentele mai vechi ale amplului poem autobiografic Între mine omul și voi cartofii, publicat cu substanțiale completări și în volum separat în 1975. Ciclurile noi - Soare scufundat și Pământ așteptat - păstrează amprenta autobiografică. Formula de jurnal liric alcătuit din scurte poeme de notație, cântece, madrigale și crochiuri spontane în ton elegiac este continuat în altă arie tematică: ipostaza poetului ostaș din Întâlnirea cu focul este aproape uitată și înlocuită de aceea a
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
căutărilor tematice și narative ale lui M. Schițele și povestirile din prima sa carte, Vedere de pe balustradă, disimulează într-o atmosferă lirică un punct de plecare biografic. Cu o maturitate compozițională remarcată de la început de comentatori, aceste scrieri poartă încă amprenta unor modele literare, cea mai vizibilă fiind, ca psihologie a personajelor, influența nuvelelor lui Ștefan Bănulescu. Textele sunt, cu predilecție, explorări în realitatea lumii țărănești. Adevărate exerciții „de scriere «pe viu»”, ele vădesc „un acut spirit de observație” (Mircea Iorgulescu
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
de foc și surcele, să fabrice cărbuni și să folosească pădurea astfel Încât să Împiedice realizarea deplină a proiectului silvicultorilor. Deși, asemenea tuturor utopiilor, silvicultura științifică nu și-a atins scopul, rămâne important faptul că a reușit parțial să Își lase amprenta asupra aspectului pădurilor. Principiile silviculturii științifice au fost aplicate, aproape tot secolul al XIX-lea, cu toată rigoarea posibilă, În majoritatea pădurilor mari din Germania. Molidul, cunoscut pentru rezistența sa, pentru creșterea rapidă și pentru calitatea lemnului, a devenit piesa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]