3,686 matches
-
ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la realitatea lumii înconjurătoare. —E foarte posibil să sosească mâine, spuse. De ce?... întreba imediat Roonuí-Roonuí. Pentru că peste trei zile o să fie luna plină, iar ei știu că nu ne place să navigam cu luna plină. Zâmbi, ca și cum l-ar fi amuzat intențiile dușmanilor. O să aibă nevoie de cel putin o zi ca să-și scoată navele pe uscat și să le-ascundă, căci, desi cea mai mare problemă a lor este să scape de NihoNui, daca nu mă-nșel o să-ncerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se îndepărta cu pași mari, cu cartea într-o mână și cu peștele în cealaltă. Văzu cum fumul se întețea pe coș și îl auzi fluierând o veche melodie cubaneză. Mai rămase câteva clipe să privească liniștea lagunei și se amuză să studieze strădaniile unei furnici isula de a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir subțire de iarbă pe care briza îl apleca peste cursul minuscul și se lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alături pe stradă și discutam despre faptul că actele, “hîrtiile”, cum le numește ea, adeseori ne încurcă. Dar să revenim la telefoanele mobile: cei mai mulți nu au nevoie de ele decît pentru a trimite mesaje scrise, “bip”uri, pentru a se amuza cu diverse jocuri sau alte accesorii... Eu nu am telefon mobil. Deocamdată. Dar am ajuns la concluzia că mi-ar folosi de exemplu ca să fac poze sau să aranjez o întîlnire cu ea... Acesta e adevărul despre telefoanele mobile. Și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
încheiat aiurea la jachetă, m-a atenționat careva din încăpere, la un moment dat, cînd mă pregăteam să plec. Da, am mormăit eu într-o doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită. Nu știu, am ridicat eu din umeri. Așa se nimerește. Acesta e adevărul și în privința lucrurilor mai importante ca nasturii de la jachetă, pentru că totul se reflectă la scară mică sau mare, în acest univers, totul are o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de aceea zîmbeam pentru că ea habar n-avea cît de mult mi-aș fi dorit asta în acel moment. Și dacă simțea ochii mei urmărind-o lejer sau insistent, ceva devenea de oțel în privirea ei, poate involuntar, ceea ce mă amuza mai mult... Ce bine îi stă în jacheta asta neagră și blugi, mă gîndeam eu într-o doară, observînd aspectul ei nonconformist pe care l-am apreciat mereu, constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mă jucam, dar un adevăr tot este aici. Înghețul exterior al iernii se reflectă în suflete... sau invers... cine știe... Te-am visat azi noapte, i-am spus la un moment dat. Da? Și ce făceam? Prostioare, nu? Da..., mă amuz eu. De fapt, m-ai luat de mînă. Și ai venit sub pătură cu mine... Aha, sub pătură... E realizabil? mă interesez eu cu impecabilă inocență. Ea îmi aruncă o privire scurtă, parcă să verifice dacă într-adevăr glumesc sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că o s-o vadă și cînd ajunge la ea la fereastră culege pietricele de jos și i le aruncă în geam... o dată, de două ori, de trei ori...iarăși, din nou, iarăși... ea nu apare la geam. Se duce atunci amuzat în scara blocului și o așteaptă să coboare la ora stabilită. Trec minutele, se aude ușa, ea apare coborînd treptele în fugă... El se întoarce și cînd o vede prin semiîntunericul holului are impresia că a răsărit soarele chiar acolo
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
prostii de tipul celor ale lui Adam și Eva, ar fi fost delicios să auzi discuțiile dintre cei doi. Așa este bine, dom' Niculiță? Oh, doamna Mardare, plutesc în rai. Sînt fericită dacă dumneavoastră sînteți fericit. Sigur, pe mulți îi amuză viața altora, dar, în fond, acesta este esențialul vieții pe pămînt. Demon și înger ÎTelefonul în zilele noastre este aparatul de care unii abuzează și devin dependenți mai ceva ca drogații. Folosit cu măsură și chibzuință, acest sofisticat mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imens coș cu mere, culese din curtea casei lui. Cînd prichindeii veneau, el, bătrînul, îi invita cu bunătate: Hai, luați și cîte un merișor. Așa, ziceți bogdaprosti. Mici, mici, dar șmecherași, copiii mai luau și cîte două. Atunci moșul se amuza. Ai luat merișorul? Da. Sigur? Da, roșea puțin, năzdrăvanul. A luat Roșca, îl știi pe Vasilică, a luat două. Dar mi-a spus că vrea două. Este tare cumincior. Dacă ai vrea și tu, mi-ai spune, nu? Da, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe muchie de cuțit, nu-i făceau plăcere încît să facă noi reveniri, cu analize și învățături de minte. Avea însă pățanii care, deși cînd le-a trăit au fost groaznice, acum, după ani și ani, îl fac să se amuze. Una din cele mai năstrușnice întîmplări a trăit-o într-un hotel de pe autorută, în Germania. A fost agățat de o prostituată, frumoasă cum numai în vis..., care l-a dirijat spre hotelul cu pricina. Daniel a făcut un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
al doilea etaj mă opresc să privesc, pe fereastra de la casa scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume la care mă uit și constat cu uimire că blocul crește adăugînd la fiecare oprire de-a mea un nou etaj. Mă amuză jocul ăsta și așa uit pentru o clipă senzația de sufocare și loviturile accelerate pe care le simt În tîmple. El Îmi deschide. Se bucură de cîte ori mă vede. Așteaptă să-i aduc vești de afară. Schimbăm cuvinte banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți de toți ochii aceia amuzați, mereu amuzați de tumbele, de giumbușlucurile noastre cînd gîdilam cerul pînă la demență cu perucile noastre ca niște imense comete oranj. Nu e nici o exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să se așeze singure, găsindu-și orbește drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orice situație Îmi va fi frică de moarte, dar logic vorbind, cred că e mai ușor să mori cînd nu mai Întrevezi nici o bucurie. Ce vă supără la Înmormîntări? Faptul că mortul nu aude discursurile superbe care l-ar fi amuzat cînd mai era În viață. Dacă ați compătimit sau ați urît pe cineva și aflați că a murit, ce faceți cu ura sau cu compătimirea dumneavoastră față de acea persoană? Cred că dispariția obiectului care mi-a declanșat ura anulează sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat și se grăbește să prindă avionul); amuzat de forfota cosmopolită din jur, tipul ăla slăbănog zîmbește În gol de parcă ar interpreta un mesaj de pe altă planetă; doamna corpolentă Își scoate din cînd În cînd călcîiele din pantofii prea strimți țradiază se crede deja acolo Înconjurat de ziariști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
însuși afirmă cu emfază că: Arta modernă are o tendință esențial demoniacă. Se pare că această parte infernală a omului, pe care omul are plăcerea de a și-o explica lui însuși, crește în fiecare zi, ca și cum diavolul s-ar amuza să o îngrașe prin procedee artificiale, ca și niște îngrășăminte, cu sârguință specia umană pentru a-și pregăti o hrană și mai suculentă. Apariția tendințelor în artă este strict corelată cu momentele socio-cultural istorice. Fără a face o analiză detaliată
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
În spatele lui. Domnul Travers, al cărui cuvînt părea să fie lege În acest hotel, dăduse dispoziții precise, iar dacă Rowe nu voia să i le respecte, trebuia să-și găsească singur drumul Înapoi. Într-un fel, Întîmplarea asta absurdă Îl amuza: acum, cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întîmplarea asta absurdă Îl amuza: acum, cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane. Regretul, mînia, ura - toate aceste sentimente Îi ascunseseră prea Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi, nu ghicesc niciodată viitorul. — O, de-am putea prevedea viitorul!... — Ghicesc doar caracterul... — Și greutatea cozonacilor, completă domnul Prentice, spulberîndu-i speranța aia abia Înfiripată: acum nu mai avea nici un rost să tacă. Dar micile ședințe de spiritism? urmă el, amuzat ca de-o glumă pe care-o știau numai ei doi. — Le organizăm În scopuri științifice, bîigui doamna Bellairs. — Micul vostru grup continuă să se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai fi păstrat pentru el ceva ce-l putea amuza. — SÎnt Încă dispus să fac un schimb, rosti Hilfe. — N-ai nimic de oferit. Nici dumneata nu prea ai; și apoi, nu știi unde este filmul... — Mă Întreb cînd au să-nceapă sirenele, spuse bătrîna. Hilfe șopti, mișcîndu-și mîinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe stradă nu mi le amintea În mod special. Am trecut pe lângă mulți tineri, imigranți - mai ales negri, mult mai mulți decât În adolescența mea, asta era o reală schimbare. Apoi m-am prezentat la liceu. Pe director l-a amuzat că sunt un fost elev, a vrut să-mi caute dosarul, eu Însă am schimbat subiectul, am reușit să evit. Aveam trei clase: una de-a X-a și două de-a XI-a. Problema, mi-am dat seama rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
exact convingerea contrară. „Echilibrul e posibil pentru toți, și pe dată”, nu ezita să afirme redactorul. După această primă pagină combativă, chiar angajată, restul publicației devenea mai vesel: sfaturi practice, jocuri educative, rubrici „e bine să știm”. Astfel, Michel se amuză să-și calculeze consumul zilnic de calorii. În ultimele săptămâni nu măturase, nu călcase, nu Înotase, nu jucase tenis, nici dragoste nu făcuse; singurele trei acțiuni pe care le putea bifa erau următoarele: a sta așezat, a sta culcat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
făcuse ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]