8,411 matches
-
credință a fost puțin probabil, dimpotrivă, putem presupune, intuitiv, că n-a fost teritoriu mai propice conviețuirii păgâno-creștine ca cel din nordul Dunării. Este adevărat, limba română conservă cuvântul "zănatic"-dianaticus, adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei, episcopul locului Vetranion l-a trimis în Capadocia.30 Sfântul Niceta de Remesiana Despre Sf. Niceta s-a vorbit mult în istoriografia noastră, de către teologi și istorici deopotrivă, de pildă, V. Pârvan îl considera apostolul național al românilor. După el, N. Iorga, C. C. Giurescu, Radu Vulpe, I. G. Coman s-au exprimat în același sens: Sf. Niceta a predicat pe "ambele maluri ale Dunării". Să vedem cine era acesta, aria sa de activitate și însemnătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din sudul Dunării. Au existat misionari trimiși în părțile barbarilor din nordul Dunării (Sciția), V. Pârvan îl considera pe episcopul Niceta de Remesiana (336-414), apostol al românilor. Este adevărat că poetul Paulin de Nola vorbește despre influența lui Niceta asupra teritoriilor din nordul Dunării și a populațiilor din zonă, dar rolul său în creștinarea românilor a fost mult exagerat și, în plus, nu știm dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prizonierii luați de huni și toleranța față de ei în "mediul barbar" din nordul Dunării au fost căi de menținere a legăturilor între oamenii creștinătății dunărene și de ascensiune a noii religii. Mai ales captivii luați din sud au fost adevărați "apostoli" (misionari) în nordul Dunării. Dar, pe de altă parte, invazia și constituirea confederației hunice au avut drept rezultat un aport de păgânism barbar, de origine mongolă, germană și iraniană, în spațiul carpato-dunărean, aceasta este atmosfera religioasă în care a evoluat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altă credință sau etnie. Paradoxal, migrațiile barbare s-au soldat cu triumful romanității creștine. Într-o vreme când misionarismul imperial cunoștea sub Justinian mari reușite, epocă de reafirmare a superiorității romane prin valorile creștinismului, latinofonii creștini nord-dunăreni au fost adevărați "apostoli" anonimi printre păgânii alături de care conviețuiau. Pierderea specifității obiceiurilor funerare getice (dacice) în fosta provincie și a celor sarmatice în nord -vestul Daciei, în cursul secolului V, se explică prin creștinarea acestor populații de către romanici, aceeași realitate a stat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intern-o acțiune de convertire desfășurată din și în interiorul masei romanice, prin "intercirculație umană", schimb de bunuri și idei, "roirea" satelor pe microzone, alcătuirea uniunilor de obști, căsătorii exogame, transhumanță. Absența reală din memoria colectivă a românilor a amintirii unui "apostol al neamului" pune în evidență acest misionarism anonim, popular. Prin vechimea religiei creștine și statutul său cultural mai avansat, Transilvania a jucat un rol excepțional, dar centre "apostolice" au fost și localități dunărene ca Sucidava sau din alte zone, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poate fi asociat cu numele unui mare misionar sau predicator, care să fi contribuit la convertirea generală a locuitorilor din zona Dunării de Jos. Unii istorici au susținut că Niceta din Remesiana (367-420), episcop din Dacia Mediteranea, a fost un "apostol" al daco-romanilor, cu activitate misionară și păstorească la sud și nord de Dunăre, însă aceasta s-a limitat la sudul Dunării, la romanii și goții din zonă. Creștinismul românesc nu avea structuri organizatorice superioare, el se reducea la elementele esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la români, timp de secole, până în secolul XVII inclusiv, și în care s-au scris hrisoavele domnești, letopisețele, actele particulare și toată literatura medievală românească. Pentru scrierea în noua limbă s-a alcătuit și un alfabet propriu, chirilic, de la numele apostolului slavilor, Chiril, numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ucenicii celor doi frați (apostoli), sfinții Clement și Naum, primiți bine în Bulgaria, după ce fuseseră alungați din Moravia, au salvat liturghia slavă. La curtea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și toată literatura medievală românească. Pentru scrierea în noua limbă s-a alcătuit și un alfabet propriu, chirilic, de la numele apostolului slavilor, Chiril, numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ucenicii celor doi frați (apostoli), sfinții Clement și Naum, primiți bine în Bulgaria, după ce fuseseră alungați din Moravia, au salvat liturghia slavă. La curtea de la Preslav, a țarului Simeon (893-927), fiul lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați în limba slavonă, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și introducerea limbii slave vechi-"slava bisericească" sau "vechea bulgară" în liturghia bisericii ortodoxe române și în cancelaria domnească a statelor medievale românești. Astfel, liturghia, tradusă în limba slavă veche, în a doua jumătate a secolului al IX-lea, de către apostolii Chiril și Metodiu, a fost adusă în Bulgaria, în timpul țarului Simeon. Atât liturghia cât și întreaga terminologie privind organizarea ritualului și a ierarhiei bisericești (utrenie, vecernie, molitvă, pristol, sfânt, troiță, stareț, vlădică) s-au răspândit în nordul Dunării, printre români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
directe ori deghizate, nu au relief. C. a scris numeroase drame și poeme dramatice, rămase în periodice (O zi la școală, La colibă, Horus, Nepotul lui Moș Pralea, Nana, Te Deum, Păcate ș.a.) sau în manuscrisele depuse la Academia Română (Brâncovenii, Apostolii, Dorul de mamă, Altare, Copiii Bradului), în toate fiind vizibilă incapacitatea de a construi o intrigă și de a caracteriza personajele. Nici traducerile - din poeți precum Carmen Sylva, Fr. Schiller, N. Lenau, H. Heine, L. Uhland, Felix Dahn, Adelbert von
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
, Apostol D. (15.VIII.1882, Sudiți, j. Ialomița - 1949), prozator și publicist. Fiu de țărani, C. face școala primară la el în sat. Din 1897 până în 1902 urmează cursurile Școlii Normale „C. Negri” din Galați, unde după absolvire ocupă un post
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
Buzăului, iar în 1708 e numit în scaunul Episcopiei Râmnicului. Poliglot și cultivat, se remarcă prin intensa activitate de traducător, dar și prin dârzenia cu care apără drepturile românești în fața vremelnicilor cuceritori austrieci. Cele mai importante cărți traduse de el - Apostolul (1683), Orologiul (Ceaslovul) (1745), Sfânta și dumnezeiasca evanghelie (1746) - au fost tipărite în perioada 1683-1818 în șaptezeci și trei de ediții, în toate provinciile țării, fiind foarte răspândite. Limba simplă și armonioasă, corectitudinea traducerilor, accesibilitatea și marea lor circulație au
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
fiind foarte răspândite. Limba simplă și armonioasă, corectitudinea traducerilor, accesibilitatea și marea lor circulație au făcut ca aceste texte să depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
, manuscris din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, conținând copia unei traduceri din slavonă în română a Faptelor apostolilor și a trei epistole apostolești. Descoperit la mănăstirea Voroneț în 1871, manuscrisul a fost studiat amănunțit și publicat de I. G. Sbiera, care i-a dat și titlul sub care s-a făcut apoi cunoscut (1885). Cercetătorii începuturilor scrisului în
CODICELE VORONEŢEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
și sintetizării diferitelor argumente (lingvistice, paleografice, filigranologice, culturale, istorice), s-a ajuns la concluzia că primele traduceri datează din întâia jumătate a secolului al XVI-lea și provin din zona Banat-Hunedoara, iar copiile (între care și Codicele Voronețean, Lucrul sfinților apostoli, tipărit de Coresi în 1566, ș.a.) au fost făcute în a doua jumătate a aceluiași secol, în Maramureș și în nordul Moldovei. Explicația apariției lor constă în dezvoltarea firească a vieții spirituale românești, în necesitatea înțelegerii slujbelor și textelor religioase
CODICELE VORONEŢEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
la solicitarea domnilor sau mitropoliților din Țara Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox : Întrebare creștinească [Catehism] (1560), Tetraevangheliar (1561), Pravila sfinților oteți (c. 1560-1562), Lucrul sfinților apostoli [Apostolul] (1566), Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc (1567), Psaltirea (1570), Liturghier (1570), Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). În epilogurile tipăriturilor sale, C. insistă asupra necesității introducerii limbii române în oficierea slujbelor, în răspândirea învățăturilor religioase și dă
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
solicitarea domnilor sau mitropoliților din Țara Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox : Întrebare creștinească [Catehism] (1560), Tetraevangheliar (1561), Pravila sfinților oteți (c. 1560-1562), Lucrul sfinților apostoli [Apostolul] (1566), Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc (1567), Psaltirea (1570), Liturghier (1570), Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). În epilogurile tipăriturilor sale, C. insistă asupra necesității introducerii limbii române în oficierea slujbelor, în răspândirea învățăturilor religioase și dă unele
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
ce explică prezența unor elemente lingvistice specifice unei largi arii, cuprinse între nordul Munteniei-Hunedoara-Banat, vestul și nordul Transilvaniei și nordul Moldovei. O problemă deosebită a fost clarificarea relațiilor dintre textele rotacizante (în special Codicele Voronețean) și tipăriturile coresiene (în special Apostolul), impunându-se opinia că ambele categorii sunt relativ contemporane și au folosit aceleași traduceri mai vechi, provenite din zona Banat-Hunedoara, dar prin intermediul unor copii executate în Maramureș și în Bucovina. Așadar, atât traducătorii, cât și copiștii, apoi cei ce au
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Florica Dimitrescu, București, 1963; [Evangheliar slavonesc], Brașov, 1562; ed. 1579; ed. 1583; Pravila sfinților oteți, Brașov, c. 1560-1562; ed. îngr. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Gheorghe Chivu, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Dimitrescu, București, 1963; [Evangheliar slavonesc], Brașov, 1562; ed. 1579; ed. 1583; Pravila sfinților oteți, Brașov, c. 1560-1562; ed. îngr. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Gheorghe Chivu, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed.
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
1839; Besericeasca istorie a lui Meletie, I-IV, Iași, 1841-1843; Piatra scandelei, Iași, 1844; Pidalion, Mănăstirea Neamț, 1844; Indeletnicire despre buna murire, Iași, 1845; Tâlcuirea psaltirei, I-II, Iași, 1850-1866; Cele patrusprăzece trimiteri ale sfântului slăvitului și întru tot lăudatul apostol Pavel, I-III, București, 1904-1906. Repere bibliografice: Andrei Vizanti, Veniamin Costaki, Iași, 1881; N. Tănăsescu, Viața și activitatea lui Veniamin Costache, București, 1896; Gheorghe Adamescu, Istoria Seminarului Veniamin din Iași, București, 1904, 3-40; N. Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
sau în biblioteci din Rusia, Germania, Polonia, Austria. Rigoarea compozițiilor, fantezia plastică, diversitatea repertoriului iconografic (transpusă în viniete, frontispicii, portrete și autoportrete) fac strălucirea unor piese unicat, împodobite cu anluminurile ierarhului, precum Tetraevanghelul de la 1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Delta Dunării, Băile Tușnad, Târnava Mare, Țara Branului, Țara Lăpușului Și Dobrogea de Nord-Munții Măcin. Pe lângă aceste destinații, AER promovează Și patru poteci tematice: cărarea naturii, în Țara Hațegului/Parcul Național Retezat; poveștile Măcinului, în Parcul Național Munții Măcinului; 12 Apostoli, în Parcul Național Călimani; poveștile pădurii, în Parcul Național Defileul Jiului (http://www.eco-romania.ro/ro/ecoturism/poteci-tematice, accesat la 14.04.2012). Principalele activități ecoturistice din țara noastră includ drumeții, tururi de observare a animalelor (urși, lupi, râși, castori
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
și Manual de morală practică, în 1946, și colaborează susținut la „Adevărul” (1946-1947) cu Tablete; unele, ostile noului regim, pun în evidență criza culturii. Volumul Una sută una poeme, din 1947, este retras din librării. Eseul Artă și libertate (despre Apostolul Pavel), oferit revistei „Agora”, se pierde. Împotriva lui A. se desfășoară o campanie de denigrare în „Scânteia”, susținută de Miron Radu Paraschivescu (1947) și de Sorin Toma, cu seria de articole Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei (1948). Baruțu este privat
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]