8,255 matches
-
Ei, mi-ai fost de mare ajutor, Melissa, a pufnit Graham sarcastic. Dar conceptul e viabil din punct de vedere comercial? Asta e ceea ce vă punem pe voi, asistenții, să evaluați. Scriitura se poate aranja. Asta e treaba noastră, să aranjăm scriitura - asta în cazul în care nimeni nu v-a explicat până acum. Dar o să se vândă cartea? și, în plus, voi, asistenții, ar trebui să știți că atunci când Vivian vă dă ceva să citiți, atunci acel lucru capătă prioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
când e băgată în priză, gradul ei de atenție, care, în mod obișnuit, e ridicat, scade). Mama era calată pe redecorarea casei. Mai erau câteva luni până la petrecerea anuală în onoarea tatei, dar mama era deja în lucrări, hotărâtă să aranjeze casa, în vederea acestui eveniment. Petrecerea asta însemna foarte mult pentru ea, ca și pentru mine, de altfel, și știam că își dorea ca totul să fie perfect, până în cele mai mici detalii. Era vorba de o tradiție pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e uluitoare! am exclamat eu, când am pășit în bucătăria proaspăt renovată. Înăuntru era o atmosferă extrem de intimă și de caldă - adoram lambriurile de lemn, masa uriașă, de fermă, cu aer antichizat și portretele de familie pe care Bea le aranjase, cu mână de expert, pe unul dintre pereți. — Da, așa-i c-a făcut o treabă grozavă? m-a întrebat Harry, conducându-ne în sufragerie. — E superb! m-a secondat Randall, privind de jur împrejur. Bea, te-ar interesa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să bănuiesc. Așa cum fusese și cu cartea de design, când autorul îi renovase casa lui Vivian - pe gratis - sau cu cartea „îngrijește-ți singură părul“, scrisă de un stilist faimos, care acum venea o dată pe lună la birou, ca să-i aranjeze părul lui Vivian. Era clar că ghidul lui Rachel avea să-i ofere lui Vivian niște beneficii majore. șefa mea se apuca tot timpul de câte-o nouă dietă. Căuta mereu un plan de hrănire magic, care-i să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
blocat. Îmi pare așa de rău, ursulețule. Mă simt îngrozitor. Măcar lasă-mă să plătesc biletul pentru un prieten care să meargă cu tine. Ia-o pe Mara - sau pe cine vrei tu. Sun-o pe Deirdre și ea o să aranjeze totul, da? Îmi pare rău, iubito. Trebuie să fug la o ședință, dar sun-o pe Deirdre. Te rog. Iar noi ne vedem diseară. Abia aștept. După ce am închis, am simțit o durere reală, fizică în regiunea inimii. Muncește, Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nebunie, Randall. Iar pe tine te iubesc. Sunt așa de încântată că, finalmente, ne petrecem prima noastră noapte împreună! — știu. Ai fost așa de răbdătoare, Claire. Randall m-a sărutat. — Hei, Deirdre mi-a spus că ai sunat-o ca să aranjați de un bilet pentru Iowa pentru un prieten. Pe cine te-ai decis să iei cu tine? m-a întrebat el. — Îmmm, de fapt, l-am invitat pe unul dintre autorii mei, am răspuns rapid. Luke Mayville, nepotul lui Jackson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
față (pentru un avans cu șapte zerouri în coadă). Nu mai era nevoie să precizez că autobiografia ei avea să creeze valuri sigure și de proporții. Rice se întâlnise cu noi, finalmente, în urmă cu o săptămână. Agentul ei mai aranjase opt întâlniri, dar, de fiecare dată, în ultima secundă, noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și cu niște scuze ridicole. Când Rice a reușit, în sfârșit, să ajungă la întâlnire, ne-a șocat cu aspectul ei: avea un păr răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Hepburn, dar rochia aia avea niște proprietăți magice. Eu nu mai semănam cu mine. Arătam... ca o fată care trebuie să fie iubita lui Randall Cox. — Ești superbă, Claire, mi-a șoptit el, venind în spatele meu, în timp ce-mi aranjam părul, în fața oglinzii. Randall a scos ceva din buzunar - șiragul de perle Mikimoto pe care-l văzusem în vitrina magazinului, în urmă cu o săptămână. — Randall! Ți-am spus să nu... — Nu-mi spune decât mulțumesc, mi-a murmurat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rochia perfectă. — Mi-a făcut cea mai mare plăcere, Tish. și e adevărat - avem o zi încărcată. Îți vine să crezi ce face fiică-ta asta? a exclamat Lucille. A reușit să rateze toate programările pe care i le-am aranjat. — Ei, știu că serviciul i-a solicitat atenția în fiecare... — Of - serviciu, serviciu, serviciu, a întrerupt-o Lucille pe mama. Era limpede că nu accepta să audă genul ăsta de scuză. — Ei, bine măcar că în felul ăsta ai venit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
publiciști mi-au oferit cărțile lor de vizită. Când am ajuns în hol, adunasem deja cam o duzină. M-am uitat înapoi, la Luke. El strălucea fericit. și eu la fel. * * * După douăzeci de minute, eram în birou și-mi aranjam dosarele cu frenezie, când cei doi bărbați în negru, de la Resurse Umane, s-au materializat în pragul ușii. Era trecut de ora 10:00 p.m. — Vivian s-a gândit c-o să te întorci aici, a zis una dintre gorile, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tequila, insistând să guste puțină lămâie înainte să-l dea pe gât, și o ajută să urce la etaj, în dormitorul spațios, cu un pat imens și o oglindă mare plasată pe tavan. — E momentul pentru PaTe, îi spuse Sally, aranjând benzile orizontale ale jaluzelelor. — Pateu, murmură alintată Eva. Dar abia ce-am făcut papa... — Nu, draga mea. Papiloterapie, îi zise Sally și o împinse cu blândețe pe pat. Eva Wilt se uită lung la reflexia ei în oglindă: o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
totuși, te rog, să termin ce-am de zis, interveni Sally. Femeia asta-i o maniacă, una încântătoare, frumoasă și iremediabil obsedată. Nu poate să stea liniștită nici măcar juma’ de minut fără să spele, să curețe, să lustruiască și să aranjeze ceva. — Exact asta ne mai lipsea acum: o femeie iremediabil maniacă, care să stea tot timpul pe la noi prin casă. De ce ne-ar trebui două? — Două? Eu nu-s maniacă. Ești destul de maniacă pentru gustul meu, replică Gaskell. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
picioarele păpușii, o scoase afară și o întinse pe pământ. Apoi intră înapoi în mașină ca să-i caute peruca. O găsi sub banchetă și, după ce îi netezi la loc fusta lui Judy, ca să nu dezvăluie chiar atât de multe, îi aranjă peruca pe cap. Se uită de jur împrejur prin parcare, spre barăcile constructorilor și spre clădirea principală, dar nicăieri nu se vedea nimeni. Terenul era liber. Apucă păpușa și, punându-și-o sub braț, se îndreptă spre șantier. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și, în plus, își făcea griji în legătură cu păpușa. Ar putea să mai încerce o dată să scoată chestia aia din puț. Luă mașina, se duse acasă și se vârî în pat, într-o încâlceală de pături și cearșafuri. Nu apucase să aranjeze patul azi-dimineață. — Bietul de Henry! zise Betty atunci când urcă împreună cu Peter la etaj. Arăta într-adevăr groaznic de tot. — Mi-a spus c-a avut o pană pe drum și a trebuit să-și schimbe roata. Nu mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
barbă. Bluza de lucru îi mirosea a vopsea și avea un atelier și voia să picteze un nud de-al meu. Eram așa de pură în vremurile acelea! M-a pus să mă întind pe canapeaua lui și mi-a aranjat picioarele. întotdeauna îmi aranja picioarele și după aceea se dădea câțiva pași în spate ca să mă privească și mă picta. Și apoi într-o zi, când eu stăteam întinsă, a venit lângă mine și mi-a îndoit picioarele și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi mirosea a vopsea și avea un atelier și voia să picteze un nud de-al meu. Eram așa de pură în vremurile acelea! M-a pus să mă întind pe canapeaua lui și mi-a aranjat picioarele. întotdeauna îmi aranja picioarele și după aceea se dădea câțiva pași în spate ca să mă privească și mă picta. Și apoi într-o zi, când eu stăteam întinsă, a venit lângă mine și mi-a îndoit picioarele și m-a sărutat și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cele din urmă o rupse dr. Cox. — Credeți că poliția ar putea fi convinsă să ridice un paravan în jurul găurii ăleia? întrebă el. — în mod cert le voi sugera așa ceva, zise dr. Mayfield. Apoi trecură la subiectul întreținerii oaspeților. — Am aranjat ca în perioada respectivă să avem băuturi din belșug înainte de prânz, zise directorul-adjunct, și, în funcție de situație, prânzul va fi amânat în mod corespunzător, în așa fel încât să le permită oaspeților să intre în dispoziția adecvată, astfel încât întâlnirile de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ghișeului, capul drăgălaș, cu zulufi, al dimineții de primăvară. Ochi mici, negri. Buzele carmin, obraji de email roz. — Ziarele! Gata, le sortez într-o clipă. Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri, furnici renăscute, grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul. Oho, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bibliotecă, scrisorile către autorități, iar cozi. Ascultă. „Faptele, așa cum le vom relata pe scurt, în aceste rânduri, par desprinse dintr-un film despre Ku-Klux-Klan sau despre vânătorile de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare din cartierul...“ Ascultă, nu vrei să asculți? Femeia aranja ceștile, tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și grăsuțe stăteau din nou alături, cuminți, pe fața de masă imaculată. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare, lectura. „Incredibil, dar lucrurile așa s-au petrecut. În plină zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii pe nas, să nu i se vadă ochiul lipsă, zâmbea, zâmbea și tânăra doamnă, își strângeau mâinile. Asistenta ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
teribilul renume infam, de principe al vrăjitorilor, aliat cu diavolul. Ți-amintești, conopida mea? Ți-amintești formulele sale epistolare? Învăluite, viclene, dar de dragoste. De dragoste, broscuța mea, de dragoste. „Dulcissime frater, amantissime.“ Ți-aduci aminte? Dulcissime amantissime... Tolea își aranjă din nou gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor de catifea neagră, se înclină și... se evaporă, pur și simplu! Da, plecase, așa, dintr-odată, de la locul de muncă și suspine. Avea, din când în când, asemenea bruște dispariții, pentru o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deși nu există de cumpărat cafea nicăieri. Cum venea, Gina dispărea în spatele ghișeului, revenea cu ceașca umplută într-o mână și cu bluza vernil orange bordo în cealaltă mână, uitând că a rămas doar în sutien. Se apleca peste registru, aranja pixurile și abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mână. Își pregătea rolul, impertinențele și citatele cu care să-și irite colegii de la hotelul TRANZIT. Adusese cineva o sticlă de whisky pentru tov. Teodosiu? Perfect, vezi nea Gică, sticla aia fumurie a lăsat-o un tovarăș pentru matale. A aranjat ochelaristul Tirbușon o cameră pentru nu știu ce autoritate? Perfect, la douășpe vine persoana cu o damă subțirică, în rochie de mătase roșie, perfect, nimeni nu-i deranjează, perfect, nu ne băgăm, nu vedem nu auzim nu vorbim... dar vă înnebunim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să umple tăcerea cu vorbe și gesturi, perorând voios și competent despre viitorul său serviciu la reputatul industriaș neamț al Brașovului care îi devenise socru, despre mobilarea locuinței, un întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și înlocuitori peste tot, degeaba te-ai ascunde, tovarășii tovarășului Orest penetrau peste tot, firele nevăzute ajunseseră deja și aici, în patul plăcerii ilicite. Irina se aplecase peste marginea joasă a patului, să ia pachetul de țigări. Aprinse țigara, își aranjă perna de copil, sub cap. Degetele subțiri, străvezii strângeau țigara până la flacără. — Își găsise leacul, viciul, fixația, așa spunea tovarășul Popescu. Gata să se lase tiranizat dacă asta m-ar distra. Tiran el însuși, instabil, posesiv. Nu-mi punea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]