6,861 matches
-
Cea din urmă, care își începea studiile universitare în preajma anului 1927, este considerată - nu fără subiectivism - „cea mai înzestrată și mai bine pregătită, crescută într-o atmosferă mai elevată, prilejuită de schimbarea epocală de perspectivă”; nu mai este o generație ardeleană, ci, perfect adaptată, a devenit românească, identificându-se „cu întreaga tinerime română de azi”. Autorul remarcă și faptul că această ultimă generație, deși cu „fața întoarsă spre Europa, spre Occident”, știe să valorifice în aceeași măsură și filonul autohton: „nici o
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
cuvinte (1980) ș.a. Lirica sa se plasează în linia poeziei moderne a epocii, cu tematică existențială (eul liric explorează motive precum trecerea, dispariția, împăcarea cu eternitatea, dar degustă și savoarea cotidianului, a aparent neînsemnatului), păstrând și elemente tradiționale din poezia ardeleană. I s-a reproșat absența tensiunii lirice, dar i-a fost remarcat timbrul egal al vocii poetice. Mult mai viguroasă este opera lui de prozator și de eseist. După o primă carte de proză - Furtună sub Detunata (1957), amplă „povestire
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
și-a propus să exploreze cu ajutorul ficțiunii (susținută de o solidă documentare) procesele prin care istoria înrâurește destinele individuale și, deopotrivă, să reconstituie, prin scrutarea amănunțită, convergentă a unor destine individuale, marile convulsii istorice. Prin evocarea biografiilor a trei intelectuali ardeleni din generații succesive, în Geneza sunt reconstituite evenimentele din Transilvania începând din epoca revoluției din 1848-1849 și până în perioada interbelică. Timpul și furtunile investighează evenimente și situații din anii premergători celui de-al doilea război mondial, Labirintul este povestea calvarului
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
în cursul istoriei (1988; volumul al doilea a rămas în manuscris), se situează, în parte, în continuarea tematicii din romane. Nu e vorba de o operă de istoric, ci de meditația unui scriitor în marginea istoriei, cu implicare personală (ca ardelean, ca martor al dramelor provocate de istorie în anii ’40, ca bun cunoscător al culturii maghiare) și, totodată, cu recurs abundent la documente și la alte izvoare istorice. Spirit intransigent, militant decis al cauzei românești, adept al adevărului și al
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când scrie despre satele și oamenii din Ialomița. Lirismul discret, narațiunea lentă, întârziată prin exploatarea unor stări dramatice neostentative, difuze, precum descumpănirea
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
RL, 1987, 21; Ion Hobana, Un ins robit științei, RL, 1988, 29; Mircea Zaciu, Victor Papilian, RITL, 1988, 1-2; Omagiu lui Victor Papilian. 100 de ani de la naștere, Cluj-Napoca, 1988; Negoițescu, Ist. lit., I, 207-209; H. Zalis, Un complex prozator ardelean, CNT, 1992, 26; Dicț. esențial, 616-618; Ghițulescu, Istoria, 164-166; Micu, Ist. lit., 275-278; Nae Antonescu, Scriitori și reviste din perioada interbelică, Iași, 2001, 206-210; Dicț. analitic, III, 26-27; Titus Bălașa, Viața lui Victor Papilian. Un destin amânat, Craiova, 2001; Opriță
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
cântă fetele și ficiorii și strigă la joc, îngr. Al. Lupeanu-Melin, Blaj, 1927; ed. (Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând), îngr. și introd. Ion Mușlea, București, 1962. Repere bibliografice: Ion Breazu, Versuri populare în manuscrise ardelene vechi, AAF, 1930; Ioan Bianu, Nicolae Pauleti, popă românesc unit de sat și om de litere în Ardeal, în Închinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, 38-41; Ion Mușlea, „De pe Secaș”, DR, 1932-1933; Bârlea, Ist. folc., 61-65; Dicț. lit. 1900, 665-666
PAULETI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
la revoluția din 1848 în Țările Române, configurat în deceniul al cincilea din secolul al XIX-lea, p. își are premisele în mișcarea de înnoire de după 1821, intensificată începând de pe la sfârșitul deceniului, mișcare animată de principii iluministe, moștenite de la Școala Ardeleană și punctată pe tărâmul culturii de realizări care au deschis în istoria României epoca modernă: întemeierea în Țara Românească și în Moldova a învățământului național și a teatrului, precum și a presei în toate ținuturile românești. În 1840 revista „Dacia literară
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
sunt destul de pitorești și poetice, pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații”. Conștiința națională fusese și mobilul permanent al demersurilor iluministe, de aici pornise acțiunea Școlii Ardelene, însă „Dacia literară” i-a precizat direcția în sfera literaturii, i-a concretizat programatic, pe acest tărâm, orientarea principală. Ideea de națiune, de patrie e, de altfel, ceea ce diferențiază în general, cu pregnanță, gândirea social-politică românească de cea occidentală. „Eu
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
cele etnice la cele de posesie a unor bunuri sau gusturi muzicale, vestimentare etc. Mai mult, identitățile colective multiplicate sunt adesea puse în opoziție: maghiar vs român vs rom, rocker vs manelist vs folkist vs..., motociclist vs automobilist vs pieton, ardelean vs moldovean vs muntean etc. Ele nu sunt decât rareori integrabile sau de pus în clase mai cuprinzătoare; pur și simplu, sunt opuse. Pe de altă parte, identitățile colective sunt surse constitutive ale identităților individuale. Cineva este rocker, maghiar sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe care le avea în manuscris și de elaborare a altor lucrări. Idealul luminării poporului prin răspândirea cunoașterii raționale, prin educație morală și socială devenise propriul ideal al lui M. Integrat prin formație și țeluri mișcării cultural-politice numite ulterior Școala Ardeleană, el va încerca să fundamenteze teoretic necesitatea, criteriile și modalitățile renașterii naționale. În acest scop, va traduce și prelucra sinteza didactică a iluminismului practic wolffian realizată de Fr. Chr. Baumeister în Elementa philosophiae recentioris usibus iuventutis scholasticae. Prima parte - Loghica
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
întreg spațiul locuit de români. Volumul al patrulea - Istoriia besericească a Episcopiei românești din Ardeal, până la 1773 - utilizează documente de arhivă, tradiții locale și informația directă. Scriind istoria tuturor românilor, M. a avut în vedere demonstrarea tezelor fundamentale ale Școlii Ardelene - originea, continuitatea și unitatea poporului român, aducând și argumente lingvistice, toponimice, etnografice. Concepția raționalistă asupra istoriei îl deosebește de cronicari, fiind vizibilă în înlănțuirea cauzală a evenimentelor, înlăturarea providenței din determinismul istoric, folosirea exactă a izvoarelor, în caracterul demonstrativ și
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
un inițiator al renașterii românești. Exemplul, sugestiile și ideile sale au fost continuate de cărturarii generației următoare - Gh. Lazăr, Simion Bărnuțiu, A. T. Laurian, Timotei Cipariu. SCRIERI: Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin, Viena, 1779, reed. fragm. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 57-59; Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (în colaborare cu Gh. Șincai), Viena, 1780; ed. tr., îngr. și introd. Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980; Dissertatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
istorii românilor, îngr. și introd. Cornel Câmpeanu, București, 1963; Scrieri filosofice, îngr. și introd. Pompiliu Teodor și Dumitru Ghișe, București, 1966; Responsum ad Crisim Josephi Caroli Eder in Suplicem Libellum Valachorum Transilvaniae, în Pervain, Studii, 44-72; [Reeditări fragmentare], în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Dumitru Ghișe și Pompiliu Teodor, București, 1983; Istoria bisericească, îngr. și introd. Veniamin Micle, București, 1993; Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, I-II, îngr. și pref. Ioan Chindriș, București, 1995. Traduceri: Biblia adecă Dumnezeiesca
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
1957; Ion Lungu, Gândirea social-politică și filosofică a lui Samoil Micu, DIF, II, 111-156; Lucian Blaga, Gândirea filosofică în Transilvania în secolul al XVIII-lea, îngr. G. Ivașcu, București, 1966, 128-170; Ist. lit., II, 37-46; Pervain, Studii, 15-44; Nicolescu, Șc. Ardeleană, passim; Dumitru Ghișe, Pompiliu Teodor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, 21-100; Dicț. lit. 1900, 565-569; Macrea, Contribuții, 9-21; Lungu, Școala Ardeleană, passim; Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, București, 1986; Mazilu, Vocația, 114-121; Dicț. esențial, 517-519; Pompiliu Teodor, Sub semnul
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
în secolul al XVIII-lea, îngr. G. Ivașcu, București, 1966, 128-170; Ist. lit., II, 37-46; Pervain, Studii, 15-44; Nicolescu, Șc. Ardeleană, passim; Dumitru Ghișe, Pompiliu Teodor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, 21-100; Dicț. lit. 1900, 565-569; Macrea, Contribuții, 9-21; Lungu, Școala Ardeleană, passim; Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, București, 1986; Mazilu, Vocația, 114-121; Dicț. esențial, 517-519; Pompiliu Teodor, Sub semnul Luminilor. Samuil Micu, Cluj-Napoca, 2000. C.T.
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
București între 13 decembrie 1908 și 19 octombrie 1916. Deși nu este menționat pe copertă, redactor e Ioan Slavici, care va acorda o atenție sporită chestiunilor politice de peste munți și va aduce în coloanele M. un mare contingent de colaboratori ardeleni, care vin în continuarea realismului poporal tribunist. În primul număr al ziarului I. Slavici arată că publicația va fi un „organ popular și național” (Cuvântul nostru). Dimitrie Anghel și St. O. Iosif, sub pseudonimul A. Mirea, dețin o rubrică permanentă
MINERVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288157_a_289486]
-
dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire nestinsă și dragoste”. Uneori e bântuit de sentimentul, atât de frecvent în lirica ardeleană, al dezrădăcinării, contrapunctat de dorința întoarcerii la vatră: „Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră ochii voștri la vorbăria ce-o îndrug / când
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
cu al doilea debut și este scrierea cea mai valoroasă a lui M., vădind, în absența oricărui conformism, structura sufletească autentică a scriitorului și modalitatea proprie, nu lipsită de originalitate, a abordării, marcată de afilierea la o anumită tradiție (nord-) ardeleană. Povestirile amintesc de proza lui Pavel Dan și de memorialistica lui Ion Vlasiu, iar afinitățile țin nu numai de determinarea strict geografică, de similitudinea materialului de viață (universul rural al câmpiei transilvane în perioada interbelică), ci și de împărtășirea unei
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
I: Ținuturile de pe Olt, vol. II: Ținuturile de pe Mureș, Brașov, 1911-1913. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov, Brașov, 1902, 588; Silvestru Moldovan, „Almanahul scriitorilor de la noi”, 1914, 111-118; Vasile C. Osvadă, Un vrednic gazetar ardelean: Silvestru Moldovan, „Almanahul presei române”, 1926, 82-84; Petrea Dascălu (Ion Agârbiceanu), Amintiri recunoscătoare, LU, 1935, 46; Ion Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Dicț. lit. 1900, 585; Dicț. scriit. rom., III, 271-272. C.Bz.
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
totul accidental și nesemnificativ. Câteva nuvele originale au ca autori pe V.A. Munteanu, Alexandru Vaciu, Dan Athanasiu, Ștefania Raiciu. O bogată activitate de reporter (De-a lungul văii Buzăului) și îndeosebi de cronicar literar desfășoară Ion Caraion (Manifestări poetice ardelene, Lirica feminină). Câteva cronici publică Sorana Gurian și Camil Baltazar. Alți colaboratori: Virgil Stoenescu, Leonard Paukerow. Revista mai adăpostește interviuri cu actori și oameni de teatru, „filme povestite”, proză umoristică, rubrici sau chiar pagini dedicate cititorilor („Tribuna liberă”, „Cititorii între
MONDIAL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
oricărei religii mesianice. Creștinismul pare să fi operat o sinteză aparte între ispitele nomade ale dominației (reflectate în experiența Imperiului Bizantin) și somnolența genei sedentare (exprimată, bunăoară, de cultul șintoist al strămoșilor). În zorii și după-amiaza modernității românești, membrii școlii ardelene, valahe sau moldovenești au înțeles foarte bine că templul (devenit bibliotecă sau academie) are un renume fals atunci când nu comunică un mesaj străzii. Este bine să reținem acest detaliu: chiar seduse de tentațiile politicului (neștiind dreapta ce poate face stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atâția șoimi carpatini, copilăria n-a însemnat întâlnirea cu „Ozana cea frumos curgătoare”. Am contemplat în schimb urâtul deghizat în hărnicie. Pentru tot ceea ce a însemnat deceniul opt, „macarale au râs în soare” cu tonul sinistru bine-cunoscut. Blocurile - numite de ardeleni „golumbării”- scufundau cartiere întregi în bezna angoasei difuze și în noroaiele spaimei. Țara avea nevoie de proletari și suflete moarte. Un cantor al unei biserici din Zărand își putea cu greu învăța nepoții de ce trag clopotele la sărbători sau ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trecerea de la nivelul durerii fizice la suferința ontologică, trăită ca insomnie continuă, trezvie, priveghere (Jean-Yves Lacoste). Co-naissancetc "Co‑naissance" Mitul educației universale a cetățeanului a confecționat faima întregii epocii iluministe. Are însă istoria mari virtuți pedagogice? În România, membrii Școlii Ardelene nu se îndoiau de acest lucru. La sfârșitul secolului XX, în siajul unor penibile catastrofe recente, acest lucru este mai greu de demonstrat. Excelenta educație istorică, filozofică și artistică a elitei burgheze germane nu s-a dovedit a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de diferiti autori (A Busseman, H. Asperger, Z. Lutz, 2006, pg 4) au constatat că aproximativ 80 % dintre copii între vârsta de 6-9 ani și copii cu nevoi speciale (CES) prezintă tulburări ale motricității și mai ales dificultăți ale mersului. (Ardelean, G, Filipaș, I., 2003, Fiziologia efortului (Ergofiziologie), Satu-Mare, Editura Daya, pg. 53, 87,). Stadiile creșterii și dezvoltării la copilul cu mic dar și la copiii cu diferite afecțiuni peri și postnatale se succed în aceeași ordine ca și la copilul
MERSUL, „PRODUS FINAL” AL MATURIZĂRII NEUROMOTORII. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zoltán Pásztai () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_809]