3,560 matches
-
catastrofe naturale, dar de asemenea un secol de mari progrese și speranțe după Decembrie 1989. Aici se găsesc multe muzee care așteaptă să fie vizitate: Localitățile de pe teritoriul actual al Județului Satu Mare aparțin la diferite subregiuni, ținuturi, sau în terminologie arhaică „țări” istorice și subdiviziuni etnografice, dintre care cea mai cunoscută este Țara Oașului. Acestea se disting prin caracteristici geografice, etnografice și prin folclorul, religia, obiceiurile, tradițiile și/sau dialectul vorbit de locuitori: Județul Satu Mare are o suprafață de 4.418
Județul Satu Mare () [Corola-website/Science/296666_a_297995]
-
aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soția lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primește într-ascuns și moșește
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
culți. În urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare, limba atică devine limba universală a Orientului, din care cauză fu numită "koine", adică limba comună a lumii helenice. Primul document păstrat în greacă folosea silabarul linear B pentru a nota vechiul dialect arhaic sau micenian. Scrierea lineară B nu a putut fi descifrată până în 1953. După căderea civilizației miceniene a existat o perioadă tulbure de aproximativ cinci sute de ani ("times of troubles" după interpretarea lui Arnold Toynbee), numită Marea Migrație Miceniană. În timpul
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia. Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele muntelui Lykaion ("Wolf Mountain"), cel mai înalt vârf din Arcadia, Zeus a avut doar o formală conexiune , cu ritualurile și miturile de acest ritual primitiv de trecere la canibalism și posibilitatea de transformare în vârcolac pentru
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
și statut de principate ceremoniale, dar acest lucru nu le conferă funcții administrative sau politice în plus. Provinciile Suediei se păstrează și astăzi, în vorbirea colocvială și în diverse referințe culturale, și, de aceea, nu pot fi considerate un concept arhaic. Excepția principală o reprezintă Lappland, unde populația se consideră fie din Västerbotten, fie din Norrbotten, conform împărțirii pe comitate. Două alte excepții sunt Stockholm și Göteborg, unde locuitorii consideră, în principiu, că aparțin acelor orașe, nu provinciilor din care fac
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
precum și a interpretariatelor simultane sau consecutive din/în limba spaniolă este foarte crescută. Matteo Bartoli, un lingvist italian, și Valeriu Rusu au clasificat-o, împreună cu alte limbi iberoromanice și romanice orientale, ca limbă conservativă, care a păstrat multe cuvinte devenite arhaice în alte limbi romanice. Tabelul de mai jos indică câteva similarități: Istoria limbii spaniole începe cu dialectele iberice ale latinei vulgare, limbă vorbită de populația Imperiului Roman. Variantele vorbite în Spania nordică de astăzi au pus bazele dezvoltării ulterioare a
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
pronume de persoana a II-a la singular: "tú", "usted" și "vos". În general, "tú" și "vos" sunt neformale, dar folosirea lor depinde de țară - în Spania utilizarea pronumelui "vos" este limitată la liturghie, iar în Argentina "tú" este cosiderat arhaic. "Usted "(derivat din "vuestra merced", ce justifică abrevierea "vd.") este forma cea mai formală și folosită pentru a arăta respectul față de interlocutor. Multe dialecte ale limbii spaniole se disting datorită unora dintre următoarele caracteristici: Este limba evreilor alungați din Spania
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
și "sefardis", după numele „Sefar” dat de evrei Spaniei. Idiomul vorbit de descendenții evreilor spanioli poartă diferite denumiri - "hakatiya" în Maroc, "titauni" în Algeria, "djudezmo" în Levant. "Sefardis" nu trebuie confundat cu ladino. Ladino este numele dat unei limbi mai arhaice, a rabinilor care au folosit-o pentru a traduce în castiliană textele biblice ebraice. "Sefardis" este foarte importantă pentru studierea spaniolei, pentru că păstrează multe din trăsăturile spaniolei secolului al XV-lea. Se vorbește într-un singur punct pe glob, în
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
cu altă grafie. O seamă de sunete au evoluat diferit în aromână și în română: Structura gramaticală a limbii aromâne diferă întrucâtva de cea a românei, din mai multe cauze. În primul rând, din cauza relativei sale izolări, are un caracter arhaic, păstrând adesea trăsături din stadii anterioare ale românei. În al doilea rând, evoluția sa independentă și în condiții diferite a creat posibilitatea inovației. În fine, unele diferențe se datorează influențelor exercitate asupra aromânei de către limbile cu care a venit în
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
din piese de . Muzica populară lituaniană aparține ramurii muzicale , care este legată de cultura a . În zonele locuite de lituanieni se întâlnesc două culturi instrumentale: cea a instrumentelor cu coarde () și cea a instrumentelor de suflat. Muzica populară lituaniană este arhaică, și este folosită în principal pentru scopuri rituale, și conține elemente ale credințelor . Există trei vechi stiluri de cântec în Lituania, legate de regiunile etnografice: , și . Genurile de cântec popular sunt: Sutartinės, cântece de nuntă, cântece de luptă și istorice
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
în ajunul anului care se pregătește să se nască sunt așteptați să apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii", "Căiuții", "Malanca", "Jienii", "Mascații" etc. Concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestări reprezintă o modalitate originală de exprimare a arhaicelor asociații rituale dintre animale și cultul cvasiuniversal al soarelui. Există și un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: "mascații". Recuzita, măștile, costumele sunt pregătite din vreme. Mai ales măștile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginația și umorul săteanului
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
prin virtuozitate și dinamism, măștile pline de expresivitate, alcătuiesc un spectacol unic. În diferite zone ale țării, costumația și interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este în esență același. Dacă acest fel de manifestare ne duce cu gândul la practici arhaice magice de alungare a maleficului, "Plugușorul", alt obicei, este strâns legat de mitul fertilității. Vorbe frumoase, de prosperitate și belșug sunt adresate de cetele care vin cu "Plugușorul", fiecărei gospodării. Ca o incantație magică, textul urării se transmite din tată
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
și dincolo de aceasta în Antichitatea Clasică, și avea să devină ulterior limbă oficială în Imperiul Bizantin. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, a existat o dispută majoră despre care ar trebui să fie limbă oficială a greciei arhaică, creată în secolul al XOX-lea și utilizată ca limbă literară, sau , forma evoluată natural din și vorbită în popor. Disputa a fost tranșată în 1976, când demotica a devenit unica variantă oficială a limbii grecești, iar Katharevousa a încetat
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
în principal în orașele mari. Cu toate acestea, noua prosperitate a țării, finanțată prin împrumuturi enorme de pe Bursa din Paris, nu s-a tradus și prin beneficii de care să se bucure populația. Economia în ansamblul ei a rămas una arhaică. Valoarea producției industriale era, în 1913, de două ori și jumătate mai mică decât cea din Franța, de șase ori mai mică decât cea din Germania, sau de paisprezece ori mai mică decât cea a Statelor Unite. Performanța sectorului agricol rămânea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
veritabilă modernizare a țării nu poate avea loc decât răsturnând regimul țarist; dintre acești blazați s-au recrutat viitorii revoluționari. Ultimii doi țari care au urmat - Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea - au încercat să mențină intactă arhaica autocrație: după asasinarea țarului Alexandru al II-lea, prost sfătuiți fiind de cercurile conservatoare, succesorii acestuia - țarul Alexandru al III-lea și fiul lui, țarul Nicolae al II-lea - nu numai că n-au accelerat sau măcar stopat reformele adoptate
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
divergente și contradictorii. Astfel, un segment al aromânilor, provenit mai ales din grămuștenii bulgari (foști locuitori ai comunelor din jurul Giumaiei, actualul Blagoevgrad, din vecinătatea Sofiei, emigrat în România în valuri succesive după 1926) și vorbitor al unei variante de aromână arhaică, au înaintat autorităților din București petiții în care au cerut recunoașterea statutului de "minoritate etnică" (pe lângă celelalte 19 minorități etnice deja recunoscute în România). La sosirea lor în România, acești grămușteni au fost colonizați ca "macedoni", iar cetățenia regatului România
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
aspectele creativitații de tip tradițional. Muzeul se face remarcat îndeosebi datorită existenței unor ateliere meșteșugărești complexe. În acest sens, sălile expoziționale sunt structurate pe ideea prezentării principalelor ocupații și meșteșuguri practicate în zonă, aducând astfel în fața privitorului înțelepciunea și îndemânarea arhaică, simțul formelor și culorilor, ingeniozitatea și măiestria meșterului țăran. Patrimoniul arheologic provine din săpăturile efectuate în zona limitrofă orașului Tășnad și cuprinde vestigii ale epocilor: neolitic, bronzului, perioada dacilor liberi. Diverse obiecte și documente din epoca feudală și epoca moderna
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
asupra conceptului de spațiu și timp "sacru". Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepție ființele umane "arhaice" erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești propriu zise mai există secui în localități răzlețe pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud (Cireșoaia=Magyardécse) și Cluj (Cămărașul de Pustă=Pusztakamarás). O comunitate arhaică de maghiarofoni, asociați uneori cu secuii, supravietuiește până în prezent la Săcădate (Oltszakadát) în imediata apropiere a orașului Avrig, astăzi parte administrativă a județului Sibiu, dar istoric parte a Țării Făgărașului. În Evul Mediu timpuriu, această populație ar fi refuzat -potrivit
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
(arhaic în , iar în ) este capitala Macedoniei. Orașul este centrul politic, economic și cultural al Macedoniei și un centru important în prelucrarea metalului, industria chimică, textilă și a pielii. Dezvoltarea industrială a fost însoțită de o dezvoltare intensivă a comerțului și
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
lista celor mai pașnice țări din Europa și cea mai democratică și sănătoasă (în termenii mortalității infantile) din regiune. Denumirea tradițională de „Boemia” provine din latinescul „Boiohaemum”, care înseamnă „țara boilor". Numele actual provine de la endonimul ceh "Čechy", cu scrierea arhaică "Cžechy", similară celei poloneze. De-a lungul istoriei a a fost divizată în mai multe țări, și anume Boemia propriu-zisă (Čechy) în vest, Moravia (Morava) în sud-est, și Silezia Cehă (Slezsko; cea mai mică parte, de sud-est, a Sileziei istorice
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile. Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii. Cu ocazia zilei de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
Lung spre Cimitirul Vesel”. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere. Pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului, sunt scrise următoarele: <poem>"De cu tînăr copilaș" Io am fost Stan Ion Pătraș" "Să mă ascultaț" "oameni buni" Ce voi spune nu-s minciuni" "Cîte zile am trăit" "Rău
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
Primele stiluri ale artei grecești au fost cele protogeometrice și geometrice, între 1050 î.e.n. și 700 î.e.n. Vasele erau împodobite cu ornamente măsurate cu precizie și, ulterior, cu meandre și cu reprezentări statice de figuri umane și animale. În perioada arhaică de la jumătatea secolului VII î.e.n., au apărut două tipuri de sculpturi monumentale: "KOUROS" și "KORE". "Kouros" reprezenta un bărbat gol, un zeu războinic, tânăr și puternic. În cazul lui se respecta simetria și frontalitatea, trăsături definitorii pentru arta egipteană. Echivalentul
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
prima jumătate a secolului VI î.e.n. Ambele au atins un stil narativ, realist, în perioada clasică. Ceea ce era doar sugerat în sculpturile "kouros" și-a găsit împlinirea în sculpturile clasice ale secolelor V și IV î.e.n. În faza intermediară dintre arhaic și clasic, în prima jumătate a secolului VI î.e.n., artiștii au creat un stil sobru, cu o combinație specială de mișcări corporale (contrapost) și o perspectivă abreviată. Reprezentanții stilului bogat au încercat, totodată, să surprindă expresia sufletului. Poziția de contrapost
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]