3,728 matches
-
naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic pe care se sprijină toate legile noastre, obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu se datorează doar lecțiilor lor. Acum poetul era atât de aproape Încât Îi simțea căldura respirației. — Oare ai urcat În amvonul lui messer Bruno și aduci din pustiul spiritului său nefasta Închipuire a altor zei? Crezi și dumneata că astrele sunt forma vizibilă, epifania unor ființe de o putere inimaginabilă care ne-au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să se Întoarcă? Și că prin observarea astrelor pot fi evocate acele ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zei? Crezi și dumneata că astrele sunt forma vizibilă, epifania unor ființe de o putere inimaginabilă care ne-au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să se Întoarcă? Și că prin observarea astrelor pot fi evocate acele ființe? Asta crezi? — Am ascultat și eu cuvintele lui messer Bruno, răspunse tărăgănat astrologul. Nu sunt ideile științei noastre. Ele provin de departe, din pământurile de la Răsărit, unde teologul a predicat În tinerețe. Dar nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Marte face din onix un puternic leac Împotriva otrăvii. Și, În sfârșit, oare nu Soarele este cel ce Îi conferă aurului virtuțile sale de plasticitate și luminozitate? — Dar, dacă aurul e plăsmuit În virtutea lui de forța Soarelui, cum explici că astrul cel mai mare și mai luminos Îi dăruiește natura unui mineral atât de rar? Cecco schiță un zâmbet de suficiență. — Cine Îți spune că aurul e atât de rar, pe Pământ? Sau că va mai fi astfel pentru multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zeitățile care nu au pierit... Stăpânitoarea Celui de al Treilea Cer, murmură poetul. Cuvintele astrologului Îi amintiseră de un amănunt. Ambrogio, În planurile lui, reprezentase și el o mică stea cu cinci colțuri. Iar Bruno, În biserică, vorbise de un astru cvintuplu. Cecco Încuviințase din cap. Iar apoi Începu, scandând cuvintele și făcând câte o scurtă pauză după fiecare vers. « D’amor la stella ne la terza rota Allo spirto dà angoscia con sua luce Di cosa bella, che non sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sua figura.» Dante ascultă În tăcere. — Ce ai recitat? Întrebă el apoi. — Un catren dintr-un mic poem de-al meu despre configurația cerurilor. Aici e vorba de cel de al treilea și de regina lui. — De ce ai spus că astrul serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să mă faci să cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu conștiința și cu simțurile orbite de lascivitate? Cerul Paradisului... Dar exista cu adevărat un Paradis pe undeva, În afară de acea obscenă parodie de piatră, unde șteoarfele dormeau cu amanții lor ocazionali? Ici și colo, piesele de marmură dispăruseră, Însă traseul astrelor era Încă vizibil, și chiar dinaintea lui se contura orbita arcuită a Venerei. Zeița Își străbătea cerul despuiată, călare pe o stea. Trecu de cercul lui Marte și de al lui Jupiter. Apoi Saturn și pulberea de stele fixe, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puteau recunoaște În văpaia care, Întinzându-se, Îi devora trupul. Dante era orbit. Era cât pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci, de ce Îi apăruse ca un spectru? De ce stăruința aceea asupra formei pentagramei și referirea la Venus? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
intenționaseră să deseneze actorașii În centrul perspectivei acelor cercuri. Părea să fie o floare, un soi de trandafir care bătea În alb. — Acela e Raiul, messere! se simți Îndatorat să-l lămurească omul, care Îl urmărise Încotro privise. Vezi drumul astrelor? Cercurile? Părea foarte satisfăcut să poată ajuta un prior să interpreteze complexitatea scenei. Dante Îi azvârli o privire Înghețată. — Și pentru ce e o floare În centrul cercurilor? — Asta-i bună... Acolo e Dumnezeu. Iaca de ce! Și de ce o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-l din ochi. Dintr-o dată, Își reveni din visare. — Și totuși tot ceea ce trăiește nu-i decât un palid reflex a ceea ce este În ceruri, conchise el. — Vorbești de slava lui Dumnezeu? Întrebă Dante. — Mă refer la forța nesfârșită a astrelor, care gravitează În Înălțimi și ne atrag În vârtejul orbitei lor. Ele sunt adevărata temelie a creației. Ele ne fac să fim ceea ce suntem, așa cum v-am mai spus. — Dar În cavernele cerurilor nu există lanțuri pentru spiritul nostru. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta fără aer: mâini și picioare frământate, patimi sufletești, emoții așijderea, oare nu Înseși acțiunile voastre imprevizibile sunt cea mai bună dovadă a ceea ce susțin eu? Nu ordinea suprauraniană și dinainte rânduită e cea care Îi călăuzește pe oameni. Forța astrelor imprimă doar o slabă Înclinație: ei trebuie să ajute planul lui Dumnezeu prin dreapta lor făptuire. Iar căutarea dreptății Înseamnă netezirea căii către Îndeplinirea voinței Lui. — Te Înșeli, messer Alighieri. Circumscrii puterea astrelor În spațiul infim al universului În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cea care Îi călăuzește pe oameni. Forța astrelor imprimă doar o slabă Înclinație: ei trebuie să ajute planul lui Dumnezeu prin dreapta lor făptuire. Iar căutarea dreptății Înseamnă netezirea căii către Îndeplinirea voinței Lui. — Te Înșeli, messer Alighieri. Circumscrii puterea astrelor În spațiul infim al universului În care soarta ne-a hărăzit să trăim. Dar, nu cu mult deasupra capetelor noastre, ca și dedesubtul picioarelor noastre, această putere explodează cu o forță Însutită. Nu e oare dovedit că pietrele rețin această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întâmplă oare tocmai pentru că, În interiorul său, fascicolul de raze, circumscris la suprafață, se amplifică, așa cum focarul unei lentile se situează exact la jumătatea drumului Între sursa de lumină și punctul său de maximă iradiere? — Vrei să spui că virtutea astrelor, preaputernică În ceruri, e mai slabă pe suprafața terestră și se amplifică din nou coborând În adâncuri? Astrologul se lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase În acele galerii pline de oroare? Dar Ambrogio? Dar Teofilo? Ce putere le ceruse viețile? Atât de simplu, atât de scelerat... Nu era un complot urzit Împotriva Florenței, Împotriva Bisericii sau Împotriva partidului guelf. Cerul al Treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zarea îmbrățișează marea și unde cerul sărută efemerul , uscatul strânge-n brațe întinderi de speranțe iar valuri de spumă vestesc voie bună. Pe umeri de stâncă cu fața adâncă brăzdate de soare coborâte-n uitare gândurile noastre cu privirile spre astre caută ușor drumul spre dor. Iubrea s-ascunde printre vorbe, oriunde trebuie s alungi durerea și-nfruntând tăcerea să cauți drumul vrăjit cu iubire-mpodobit calea divină cu inima plină de lumină... Noapte de primăvară Pe ale gândului chemări coboară-ncet raze
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește-mă de tine, Precum Adam de a sa Evă, Când cunoșteau doar ce e bine Și răul nu curgea prin sevă. Fă-mă să țin în palmă cerul Cu nori, cu fulgere, cu astre. învață-mă care-i misterul Ce leagă gândurile noastre. Fă-mă să simt iar fericirea, Să lăcrimez doar bucurie, în zori să-ți intuiesc privirea, Surâsul tău să mă mângâie. Adu-mi în suflet iarăși vara Cu pescăruși, corăbieri și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-ți dea binețe. Tu zburzi în vid de gesturi imprudente când rostul vieți-i plin de frumusețe. Prin clipe trase-n cerc de cai albaștri te-au așezat sub pleoapa nopții, zeii, să i te-arăți ca-n vrajă printre aștri când dormitează-n bălți de sânge mieii. Și n-ai ce să-i mai ceri, e vinovată, că te-a păstrat în miezul tâmplei Ei. La ultim ceas, din pântece de fată, sub cer aprins de focul dragostei. Străinătate Poți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Trăgând o dușcă din trăscăul selenar Având itinerar Calea Lactee Buimac pe o orbită fără vreun habar. Azi îi schițez timid la timp cadastru Să reușesc să-l îngrădesc cât mai ușor, Când voi putea să-ți dau în dar un astru, Atunci, poate voi vrea cu tine să mă nsor. De ziua ta Alerg în dimineți fără culoare Pe cerul cenușiu nu-i nicio stea, în amintirea zilelor cu soare Mă lasă să te sun de ziua ta ! Când vântul scormonește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
petala Nu ridica tu, primul, piatra! Nu mă lovi, oricum mă doare! Nu-i cerul vinovat că poarta Nu se deschide, azi, spre soare! Și nu-mi zâmbi amar și aspru De dincolo de zări apuse! Nu stinge cel din urmă astru, Sub geana pleoapelor închise! își scutură timpul petala Peste îmbrățișări pierdute; Iar lacătul închide zala Iubirii cu ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n ceața dintre noi. Se sting și ultimele șoapte, Lăsându-ne mpietriți și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști, Iși deschid brațele Și prind în palmele reci lacrimi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în trupurile fierbinți ce se scurg prin Jgheabul unei inimi lichefiate! în seiful vieții găsești Marea Carte nesfârșită ce este Un ocean de Neștiut și Nesfârșit Izvor al Ințelepciunii fără sfârșit! Noaptea de Cristal în noaptea de cristal Se-nfruntă aștrii nopții. Ce-aruncă pe pământ raze argintii care te prefac într-o umbră selenară. Tu speri că vei înlănțui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind sufletul ființei Suflet bântuit de mareea ce inundă dens Un mister și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-și afle astrograma doar privind la televizor. — Eu nu, mărturisește Dendé căzînd pe gînduri, trăgînd și el adînc în piept din țigară, slobozind un rotocol gros de fum în direcția Ursei Mari. — Eu cred, zice Gulie, gîndindu-se la „Ce prevăd astrele“ și la „Horoscopul de dimineață“. — N-aș risca să fac o reconstituire bazîndu-mă doar pe ce am auzit din gura lui în ultimele discuții pe care le-am avut, reia Roja. Ce minte diabolică!. Haț! și rața cade, Dendé, n
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
impresia că vorbește singur. Mai am nevoie doar de ceva ascuțit, ca să pot schița planul. Trebuie s-o fac urgent, altfel risc să-mi pierd ideea. — N-o să credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]