8,108 matches
-
revoluționarilor. După congresul de la Viena care are loc în acest an, Europa Occidentală și nordică se organizează într-un număr restrîns de mari unități politice și nimic nu anunță încă proliferarea micilor State din sud-est, prin dezmembrarea imperiilor turc și austriac. Obosiți de atîtea războaie fals liberatoare, europenii par a consimți la restaurarea legăturilor monarhice și a reparațiilor teritoriale pe care Herder le găsea bizare. Bizareria acestora se păstrează cu unele simplificări. Italia rămîne împărțită în opt state, dar noua Confederație
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
apoi, cînd acesta ceruse expulzarea Prusiei în timpul războiului din Italia, din 1859. Bismarck cere la rîndul său ca imperiul Vienei să fie expulzat din Confederație, înainte ca războiul propriu-zis să urmeze guerilei diplomatice. În 1866, armata prusacă își zdrobește adversara austriacă la Sadova, obligînd-o să admită că unitatea germană se va face sub egida Berlinului. Drept urmare, Confederația germanică va fi înlocuită în 1867 de o Confederație a Germaniei de Nord, constituită într-un veritabil stat federal, cu armată centralizată și cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
situează curentul revoluționar și republican reprezentat prin Mazzini și societatea secretă a carbonarilor care, în 1820 l-au obligat pe regele Neapolelui să le acorde o Constituție, pe care însă aceasta a renegat-o în anul următor grație intervenției armatei austriece. La dreapta se plasează moderații, refractari la ideea unei republici italiene unice, în esență clericali și atașați ideii de conservare cel puțin parțială a domeniului pontifical, preocupați totodată să-i alunge pe austrieci din Lombardia-Veneția, dar partizani ai unei simple
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Piemont Sardinia. În mod paradoxal, acesta din urmă va triumfa după abdicarea sa. Carbonarii vor iniția în 1831 lovituri de forță în Modena și Pavia; în 1832 vor reedita experiența la Bolognia obținînd drept rezultat o dublă ocupare a zonei, austriacă și franceză pînă în 1838; apoi vor avea cea mai marcantă contribuție în cadrul Primăverii popoarelor de la 1848. La Palermo revoluția va izbucni înaintea celei de la Paris. Pentru a preîntîmpina extensia acesteia, regele Piemontului, marele duce al Toscanei și Papa Pius
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Constituții. Elanul este atît de puternic încît se va transforma într-un război împotriva Austriei; regele Charles-Albert va prelua conducerea inaugurînd cu această ocazie drapelul tricolor, însă datorită faptului că papa a ezitat să ia atitudine alegînd între credincioșii săi austrieci și italieni, armata lui Charles-Albert a fost învinsă. Ulterior, o revoluție care va izbucni la Roma va sancționa astfel neutralitatea pontificală. În noiembrie 1848 italienii vor reuși să întemeieze o republică, de scurtă durată însă, pentru că la 3 iulie 1849
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o integreze în mica nobilime. Cît depre locuitorii Regatului Ungariei, aceștia se consideră pur și simplu unguri, tot astfel boemienii se autopercep drept cehi supuși ai Habsburgilor, polonezii drept polonezi și așa mai departe. Numai croații, poate, se voiau mai austrieci decît erau, datorită frustrării de a fi guvernați de Budapesta și nu de Viena. Totuși, odată venită vara lui 1914, mobilizarea generală se operează peste tot fără incidente și, conaționalitățile distincte ale Imperiului, fără să fi gustat cu adevărat din
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este surprinzătoare avînd în vedere tihna ce-a precedat asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand la 28 iunie și indiferența estivală a săptămînilor care au urmat. Relatînd drama de la Sarajevo în ediția din 4 iulie 1914, L'Illustration își manifestă simpatia pentru prințul austriac "căzut sub gloanțele unui exaltat, ale unui Orsini slav". Lucrul odată făcut, săptămînalul preferă să revină la temele obișnuite, cu o gravură reprezentînd copii jucîndu-se într-o "Duminică de vară în pădurea de la Boulogne", sau un articol care-i sfătuiește
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a organiza manifestații destinate să impună o soluție arbitrară conflictului austro-sîrb și să facă presiuni asupra guvernelor de la Paris și de la Berlin pentru ca acestea să tempereze, unul Austria, iar celălalt Rusia. Ei nu l-au luat în seamă pe socialistul austriac Victor Adler care s-a arătat pesimist într-atît, incît i-a dus la culmea indignării pe interlocutorii săi francezi și germani. În ceea ce-l privește, Jean Jaurès rămîne convins de posibilitatea declanșării unei greve generale simultane în țările implicate, în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
evreii cele-bri admiși la curtea Kaiser-ului, ca și de laudele aduse lui Franz-Josef, pe care evreii îl considerau drept protectorul lor împotriva grupurilor antisemite din Austro-Ungaria."299 Asemenea sentimente explică o dată în plus angajarea patriotică a evreilor germani sau austrieci ca și a celor francezi și englezi. Ilustrativ este cazul lui Ernest Rosenberg, născut în Silezia, admis la Academia militară în 1917, voluntar în corpurile armatei franceze în 1918, afiliat Partidului social-de-mocrat în 1925, devenit apoi comandantul miliției militare Reichbanner
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
voluntară a componentelor sale naționale, uneori, cu prețul unor reîmpărțiri interne. Din nefericire, patru factori vor contraria această moderare: eșecul tentativelor de restructurare operate de Charles IV, lipsa de timp, fierberea care va cuprinde populațiile ce nu sînt ungare sau austriece, și acțiunea liderilor naționaliști exilați la Paris, Londra sau în Statele Unite. Obstrucționarea clasei conducătoare ungare, prea puțin dornică de a renunța la tutela pe care o exercită asupra Croației și mai puțin încă la modul său arhaic de dominație, împiedică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
propriu, nu într-acela al unui război pierdut și condiții de mizerie psihică crescîndă. În această situație au fost inițiate unele contacte cu Franța în perioada aprilie-august, apoi, în octombrie, cu Marea Britanie. Rezultatul acestora a fost însă nul, fiindcă emisarii austrieci au refuzat să admită revendicările teritoriale ale italienilor pe care francezii și englezii le susțineau.315 Cel mult generalul sud-african Smuts, emisarul primului-ministru Lloyd George și-a asigurat interlocutorul, contele Mensdorff că "n-avem intenția de a ne amesteca în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cuvînt ai celor 23 de milioane de supuși, membri ai minorităților lingvistice ale Imperiului 45 % din totalul populației în vreme ce ei nu erau decît niște clici mărunte. Mai norocoși sînt activiștii cauzei slavilor de sud318, adică adepții unificării politice din afara spațiului austriac al sîrbilor, croaților, slovenilor și mai tîrziu al muntenegrenilor. Aceștia servesc în fapt intențiilor expansioniste ale Regatului Serbiei protejate de către Franța, Marea Britanie și Rusia țaristă, după cum s-au și exprimat în fapt în "Obiective de război" publicate la Nisa începînd
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
țaristă, după cum s-au și exprimat în fapt în "Obiective de război" publicate la Nisa începînd din 7 decembrie 1914. Serbia se pretinde purtătoarea unui război de eliberare națională care-și depășește frontierele de stat vizînd Croația ungară și Slovenia austriacă. Ea vizează chiar Dalmația în majoritate italienizată, în virtutea unui ilirism idealizat care își are originea în epoca napoleoniană. Chiar dacă precanii slavii de cealaltă parte a frontierei sîrbe sînt refractari față de acest proiect, reticențele lor nu au nici o valoare în comparație cu ambiția
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
raliază ideii de nimicire a Austro-Ungariei, Franța recunoscînd Consiliul național, cel stabilit la Paris în iunie. În schimb, primul ministru britanic Lloyd George rămîne ostil față de această idee pînă în vara lui 1918, autorizînd din nou demersuri pe lîngă emisarii austrieci și exprimîndu-se în favoarea menținerii ansamblului guvernat de la Viena după o formulă care să garanteze însă mai multe drepturi diverselor componente naționale. Acest joc periculos nu va rezista totuși circumstanțelor. La 7 decembrie 1917 declarația de război pe care America o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
șapte state, iar cel al țarilor, în cel puțin zece. În final, singură Germania pare să fi scăpat acestei mari dezmembrări după ce Poincaré ceruse în zadar dislocarea 325 acesteia. Dar englezii și americanii au opus rezistență cu privire la acest punct. Partea austriacă a fostului Imperiu austro-ungar va scădea de la 28 de milioane la 8 milioane de locuitori, Ungaria de la 21 la 8 milioane 326, de asemenea, Bulgaria va pierde Tracia transferată Greciei și o parte din Macedonia atribuită noului Regat al Belgradului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în care proporția maghiarilor declarați va crește de la 41,2 la 48,1 % între cele două recensăminte efectuate în 1880 și respectiv 1910. În schimb, slavii de sud, croați sau sîrbi, se încăpățînează să reziste maghiarizării. În paralel, în spațiul austriac, recunoașterea legală a drepturilor lingvistice ale naționalităților nu rezolvă toate pro-blemele acestora și nu le satisface toate aspirațiile. Responsabilii locali încalcă adesea prevederile constituiționale în materie școlară sau administrativă, fără ca instanțele judiciare solicitate să intervină ferm. În plus, în practică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ideea germanizării unificatoare. De altfel, deși eșuează în tentativele sale de compromis cu Ungaria și apoi cu Boemia în 1867 și 1871, el se adresează în mod constant "popoarelor sale", recunoscînd prin aceasta apartenența lor diversă.397 Totuși, abia stînga austriacă, reprezentată prin Par-idul social-democrat și gînditorii austro-marxiști se vor gîndi serios, în ajunul Primului Război Mondial, la posibilități de coexistență a naționalităților Imperiului. Purtătorul de cuvînt al stîngii este Karl Renner (1870-1950). În două din lucrările sale publicate în 1902 și 1904
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spaniole se îngustează la scară aproape microscopică; în schimb s-au demultiplicat datorită unei intransigențe alimentate de furia neofiților. Cel mult se pot bucura că au devenit mult prea mărunte pentru a putea alimenta o agresivitate veritabilă în exterior... Soluția austriacă era interesantă. Soluția spaniolă, mai puțin probabil, întrucît ea privește posibilitatea formării de sta-te-națiuni în miniatură, destinate, pe deasupra, frustrării permanente ce decurge din vocația lor de întoarcere la suveranitate. Concluzie Oricare i-ar fi soarta viitoare, situația Spaniei nu oferă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aliați la 25 aprilie 1915, ca miză a intrării Italiei în conflict. 316 G. Brook-Shepherd, op. cit., p.159. 317 Din 1500 de scrisori ale soldaților deschise de securitatea militară, 60 % fac caz de problema naționalităților, iar 35 % mizează pe înfrîngere austriacă. Cf. P. Hanak, "Die Volksmeinung während des letzten Kriegsjahres in Osterreich-Ungarn" citat de E. Hobsbawm, Nations et Nationalismes depuis 1780, op. cit., p.164-165. 318 Conform recensămîntului din 1910, Austro-Ungaria numără 10 milioane de "slavi de sud" dintre care 1 650
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
O. Bauer, La Question des nationalistés et la Social-démocratie, Paris, EDI, 1988, 2 vol. 399 Pe la 1910, Bénès spunea: "Se vorbește frecvent de o explozie a Austriei. În ceea ce mă privește, nu cred. Legăturile istorice și economice care înlănțuie popoarele austriece sînt mult prea puternice pentru ca o astfel de explozie să fie posibilă". La rîndul său, Masaryk declara în 1913: Iau în serios astăzi pro-iectele reformei, tocmai pentru că Austria, cu calitățile și cu defectele sale, este destinată să trăiască." Cf. J.
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
panegipteană a lui G. Elliott Smith și J. W. Perry. În plus, neagă existența unei "religii megalitice" pentru simplul motiv că credințe și concepții "megalitice" sunt atestate în legătură cu un mare număr de forme religioase, atât elementare cât și superioare. Savantul austriac compară complexul megalitic cu anumite curente "mistice", de exemplu, tantrism - care poate fi și hinduist și buddhist fără deosebire. El neagă, de asemenea, existența unui "cerc cultural R. Heine-Geldern, "Prehistoric Research în the Netherlands Indies", p. 149; id., "Das Megalithproblem
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
politicile președintelui de stânga al Venezuelei, Hugo Chávez, cât și acțiunile candidatului de dreapta pentru funcția de vice-președinte al Statelor Unite, Sarah Palin; în același timp stângii radicale promovată de Partidul Socialist Scoțian (SPP), dar și dreptei radicale reprezentată de Partidul Austriac al Libertății (FPÖ). Populismul a fost aclamat drept o manieră de a include clasele de jos ale societății și disprețuit ca program care exclude minoritățile. Nu este, deci, de mirare faptul că anumiți autori au cerut să nu se mai
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
termenului "democrație" face aluzie la ideea autoguvernării poporului, deci la un sistem politic în care poporul conduce (Przeworski, 2010: 8-9). Cea mai comună definiție a democrației fără adjective, care este întrebuințată adesea în literatura despre democratizare, îl urmează pe economistul austriac Joseph Schumpeter, care a definit democrația drept un aranjament instituțional capabil să ducă la decizii politice, care să pună în operă binele comun. Acest aranjament instituțional implică un sistem în care poporul decide asupra acestor probleme, alegând indivizi care să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este reprezentată în termeni moraliști, drept o luptă între bine (popor) și rau (elita aflată la putere) Evaluarea mizei conflictului politic în termeni de viață și de moarte. Capitolul 6 Populismul la guvernare: cazul Austriei (2000-2007) Franz Fallend Introducere Partidul Austriac al Libertății (FPÖ) este unul dintre cele mai de succes partide populiste de dreapta din Europa. După ce Jörg Haider a fost ales conducător al partidului în 1986, puterea acestei formațiuni politice a crescut treptat până în 1999, când a obținut 26
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a obținut 26,9% din voturi în alegerile naționale și a devenit astfel a doua forță politică a țării pentru prima dată de la crearea celei de A Doua Republici în 1945. Negocierile pentru formarea coaliției cu cel mai puternic partid austriac, Partidul Social-Democrat al Austriei (SPÖ) și Partidul Austriac Creștin-Democrat al Poporului (ÖVP), care au guvernat împreună din 1987, au eșuat. De aceea, ÖVP l-a invitat pe FPÖ să formeze împreună prima coaliție de dreapta din Austria, care și-a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]