3,856 matches
-
montréal, dimineața zilei de marți, 11 septembrie 2001. Îmi beam cafeaua împreună cu roberto, trăgând cu ochiul la știrile de la CNN, care rulau discret pe un ecran suspendat în mica și frugala bucătărie de burlac a lui André. Urma să iau autocarul în după-amiaza aceleiași zile, începea oficial școala. Programul CNN își întrerupse brusc emisia pentru un Breaking News. Un avion de pasageri intrase în unul dintre turnurile World Trade Center din New York. Am aflat asta în timp ce îmi împachetam puținele lucruri și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ku’damm, lângă care stau față în față hotelurile jurnaliștilor și nominalizaților/vipurilor. 1 Decembrie. De dimineață, timp de cinci ore, pannel de discuții pe tema migrației și a felului în care influențează cinematograful. Mă prind că mam urcat în autocarul greșit numai când îl văd pe Amos Gitai câteva scaune mai în față și-mi dau seama că am nimerit cu panneliștii. Stau două ore la discuții după care plec. E plicticos, un sociolog olandez a încolțit o „stilistă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
la Început, dar apoi cedând, mă acceptau. A trecut un polițist. După ce a dispărut, m-am dus și m-am așezat lângă o femeie Între două vârste, sperând să fiu luat drept fiica ei. În difuzoare, o voce anunță că autocarul meu era gata pentru Îmbarcare. M-am uitat la ceilalți pasageri, săracii care călătoreau noaptea. Un cowboy trecut, cu un sac marinăresc și o statuetă suvenir cu Louis Armstrong, doi preoți catolici din Sri Lanka, nu mai puțin de trei mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puțin de trei mame supraponderale, Încărcate cu plozii aferenți și cu așternuturi, și un bărbat mic de statură, care s-a dovedit a fi jocheu, cu riduri de la țigară și cu dinții galbeni. S-au aliniat ca să se urce În autocar și În acest timp scena din capul meu a Început să meargă Înainte de la sine, fără să mai asculte de indicațiile mele regizorale. Acum Milton dădea din cap că nu și doctorul Luce Își punea o mască de chirurg, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își punea o mască de chirurg, iar colegele mele de școală din Grosse Pointe mă arătau cu degetul și râdeau, cu chipurile luminate de o bucurie malițioasă. Într-un acces de teamă, confuz și totuși tremurând, m-am Îmbarcat În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat, m-am așezat lângă doamna Între două vârste. Ceilalți pasageri, obișnuiți cu astfel de călătorii nocturne, Își scoteau deja termosurile și despachetau sandvișuri. De pe locurile din spate Începu să adie un miros de pui fript
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiu din nou la hotel și să comand mâncare În cameră. Curând trebuia să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și să n-am Înfățișare de victimă. Trebuia să Încep să mă Îmbrac ca un băiat. Autocarul a ieșit din Port Authority, iar eu m-am uitat pe geam, Îngrozit de ceea ce făceam, dar fără să mă pot opri, și am văzut cum ieșeam din oraș și o luam prin tunelul amețitor, cu lumini galbene, care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi gândit că mă Îmbrăcam țipător, cum fac adolescenții. Sub aceste haine inima Îmi bătea ca nebună. Nu știam ce să fac În continuare. Dintr-o dată trebuia să fiu atent la lucruri la care nu fusesem atent niciodată. La orarele autocarelor și la prețul biletelor, la gospodărirea banilor, la grijile despre bani, la parcurgerea unui meniu În căutarea celui mai ieftin fel de mâncare care m-ar sătura și care, În acea zi din Scranton, s-a dovedit a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fel de mâncare care m-ar sătura și care, În acea zi din Scranton, s-a dovedit a fi o mâncare mexicană picantă. Am mâncat un castron Întreg, amestecând Înăuntru nenumărate pachete de biscuiți, și m-am uitat la rutele autocarelor. Fiind toamnă, lucrul cel mai bun pe care-l puteam face era să mă Îndrept spre sud sau spre vest și, pentru că nu voiam s-o iau spre sud, m-am hotărit s-o iau spre vest. Spre California. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
da. După ce mi-a servit-o, mi-am dres-o cu două cutiuțe de lapte și patru lingurițe de zahăr. Când gustul a Început să semene cu cel al Înghețatei de cafea, am băut-o. Din stație plecau tot timpul autocare, lăsând urme de ulei. Mai Încolo, pe autostradă, mașinile treceau În viteză. Voiam să fac un duș. Voiam să mă Întind În niște așternuturi curate și să dorm. Puteam să-mi iau o cameră la hotel cu nouă dolari nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit să se întoarcă la serviciu după concediul postnatal, s-a înduplecat să-l îngrijească vremelnic pe Matei, mai mult din compasiune și ca să-și umple timpul decât pentru banii pe care-i primea. Apoi, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești, iar ceilalți, în cor, completau distihul, veseli și je m'en fichiști. Pe tot drumul cu autocarul, în care mai erau și elevi de la alte vreo două licee, tipii și tipele n-au făcut decât să cânte în gura mare, cât mai bădărănesc, cântece de acest fel, pe care eu nu avusesem prea des ocazia să le
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ai venit în România? Cum era România atunci și cum era Basarabia? În ‘97. Era cam la fel, doar că în România au apărut sau erau pe cale să apară manelele. În Moldova au apărut un pic mai târziu, duse cu autocarul. Dacă tot vorbim despre cum „e la noi“ și „cum e la voi“, prostia e contaminabilă, din punctul ăsta de vedere suntem chiar la fel. „Nu-mi place să am literatură de sertar“ Cum au fost receptate cărțile tale în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
la cabine. Zeci de fani îi așteaptă, fâlfâind afișe pe deasupra capetelor, pentru autografe. Anderson apare ultimul. „Ian, te-am așteptat 30 de ani! Vino și aici!“, strigă o femeie. Ian și ai lui împart autografe, schimbă o vorbă cu fiecare. Autocarul „Sibiu 2007“ îi așteaptă în fața scenei. Aventura sibiană se încheie. În urmă, Piața Mare rămâne curată, nu-s nici munți de sticle sau pahare de plastic, nici valuri de bere lipite de pavaj, nici garduri de strâns. Anderson: „Eu nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cu grijă și sub lacăt, deoarece un șoarece în treacăt ți-i șterpelește de sub nas. Dinții de lapte ai prințesei Papagnase pot fi văzuți până la 7 seara,-n muzeul principeselor din Rennes. Sunt vizitați de multă lume. Urcați-vă în autocar sau tren și-o să pricepeți pentru ce anume“. UMBRELE: „Se știu o ploaie de umbrele; cea mai frumoasă dintre ele, cu aurii petale,-a fost cel mai râvnit mic adăpost. Poți, astăzi, s-o admiri la Rennes, unde-admirat-o-am și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
moartea era sigură. — Eu nu sunt destinul tău și nici Satana! i-am zis. Uită-te la tine! Ai venit să ucizi răul cu mâinile goale și acum pleci frumușel la fel de glorios ca un individ lovit în coaste de-un autocar Greyhound! Și asta-i toată gloria pe care o meriți! am adăugat. Asta-i tot ce merită un om care se războiește cu răul în stare pură. Există o mulțime de motive întemeiate pentru care să lupți, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
este stră-strănepotul lui Creangă. Străbunicii mamei au fost Chiriac și Anghelița. Chiriac era frate cu Ștefan Apetrei. Cu vreo 20 de ani în urmă, niște bătrâni puneau țara la cale pe-o bancă din fața bisericii. Coboară niscai francezi dintr-un autocar. «Ce om mare s-a născut aici la Humulești?», îi încuie ghidul pe cei doi bătrâni. Șușotesc bătrânii și răspunde unul: «D-apăi, la noi, domnule, toți oamenii se nasc mici ca pruncii...». Francezii au înțeles că încă n-a murit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să înceapă comemorarea poetului național. Nu m-am abținut să-i arăt rabinului volumul. Am ridicat cartea deasupra capului: - Eminență, la noi a venit!» În ziua de 11 mai 1999, a trecut în lumea umbrelor părintele Ilarion (Ioan) Argatu. Numeroase autocare de la București, Suceava, Iași, Chișinău au venit la Boroaia pentru a-l conduce pe ultimul drum. Peste 25000 de oameni, mulți dintre ei tămăduiți prin rugăciunile sale. S-a născut pe 2 august 1913, la Valea Glodului, Suceava, ca fiu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
putut pune pe poză și sonorul, adică acele valuri ale Mării Egee care se spărgeau de țărm, făcându-ne să ne simțim foarte bine, într-un cadru extrem de relaxant și plin de inspirație. La agenția turistică unde ne adunam ca să luăm autocarul, s-a format un grup destul de mare, de fapt era vorba de două autocare care se formau aici, unul de români și al doilea de polonezi, și ei destul de mulți în acele zile la Paralia Katerini. După ce am făcut prezența
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
de țărm, făcându-ne să ne simțim foarte bine, într-un cadru extrem de relaxant și plin de inspirație. La agenția turistică unde ne adunam ca să luăm autocarul, s-a format un grup destul de mare, de fapt era vorba de două autocare care se formau aici, unul de români și al doilea de polonezi, și ei destul de mulți în acele zile la Paralia Katerini. După ce am făcut prezența ne-am urcat în autocar și am plecat, cu sufletul la ceea ce vom descoperi
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
grup destul de mare, de fapt era vorba de două autocare care se formau aici, unul de români și al doilea de polonezi, și ei destul de mulți în acele zile la Paralia Katerini. După ce am făcut prezența ne-am urcat în autocar și am plecat, cu sufletul la ceea ce vom descoperi în cursul acelei zile. Drumul până la a fost destul de lung, cam 3 ore, timp în care am putut admira dealurile stâncoase și sterpe ale Greciei, vegetația care le acoperea este destul de
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
sumedenie de turiști. Cea mai importantă și faimoasă este mânăstirea „Marele meteor” care m-a fascinat prin modul în care a fost construită și întreținută de primii călugări care au poposit aici. Drumul până pe vârful dealurilor l-am făcut cu autocarul, iar la capăt am dat de o parcare enormă cu foarte multe autocare. Urcușul până la mânăstire a fost foarte interesant, pe o potecă tăiată în piatră și un tunel care a fost săpat ca să ușureze accesul călugărilor, ca și al
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
m-a fascinat prin modul în care a fost construită și întreținută de primii călugări care au poposit aici. Drumul până pe vârful dealurilor l-am făcut cu autocarul, iar la capăt am dat de o parcare enormă cu foarte multe autocare. Urcușul până la mânăstire a fost foarte interesant, pe o potecă tăiată în piatră și un tunel care a fost săpat ca să ușureze accesul călugărilor, ca și al vizitatorilor. M-a fascinat modul în care urcau călugării pe vremuri sus, într-
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
poate vedea încă în mânăstire. În poza de deasupra se vede deasupra capului meu, locul unde este montat scripetele și pe unde se ridicau călugării cu plasa. Erau foarte mulți turiști în acea zi la Meteora, cel puțin 20 -25 autocare venite din toată Grecia si nu numai, astfel că aglomerația era foarte mare și ghizii locali de-abia mai puteau face față numărului mare de persoane care veneau în valuri de câte 40-50, de la autocare. Am ajuns și noi sus
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
Meteora, cel puțin 20 -25 autocare venite din toată Grecia si nu numai, astfel că aglomerația era foarte mare și ghizii locali de-abia mai puteau face față numărului mare de persoane care veneau în valuri de câte 40-50, de la autocare. Am ajuns și noi sus, iar femeilor li s-au dat niște șorțuri pentru a-și acoperi picioarele, ca să nu fie o ținută ca la plajă, este totuși un lăcaș de închinăciune unde trebuie respectate anumite norme. Dacă aveau un
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
mai mult, Costel a vrut să facă o poză în acel loc, așa că îl pot admira în poza de mai jos și cititorii acestei cărți. E drept că nu seamănă, dar cine știe, peste câteva sute de ani... Coborârea la autocar a fost parcă mai obositoare și nu știam că vom urca din nou, mă gândeam că genunchiul meu drept cu o ruptură parțială de menisc îmi va face probleme, dar totuși nu am avut probleme, așa că am mers mai departe
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]