4,413 matches
-
iarăși uitată. 3.3.2. Reportajul Orientarea spre problemele sociale, spre om, spre suferințele sale duce la afirmarea preferinței pentru reportaj ca modalitate de menținere a contactului cu lumea contemporană, cu realitatea. Deși grupul de la Cadran și reprezentanții literaturii de avangardă tratează domeniul literarității de pe poziții distincte, se poate stabili o apropiere între cele două grupări tocmai la nivelul acesta al respingerii poeziei absolutului și al orientării spre concret, spre reportaj (în Cadran, reportajul suplinește lipsa prozei - în revistă nu apare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
originalitate, de libertate și, se pare, e nevoit să precizeze ce înțelege prin libertate de creație restrângându-i sfera destul de mult: această libertate "nu trebuie să fie confundată cu noutatea". Se delimitează apoi, cum va proceda și Geo Dumitrescu, de avangarda istorică: "Nu voim ca sub scuza libertății în artă să încurajăm zadarnica beție de cuvinte și toate aberațiile pseudoartistice, nici toate necuviințele lipsite de pudoare ale adolescenței imberbe"130. Poezia respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
verticală a unor atari revendicări, marasmul literar actual (...) și unele derutante schițări de drumuri noi (...) au reușit să-l transforme în haos"131. Felix Anadam proclamă pentru această perioadă contemporană moartea prozei și a dramaturgiei oarecum în maniera manifestelor de avangardă ("leșul teatrului sinucis"). Nu se critică atât poezia "serioasă", cât surogatul care a apărut în loc. Este atacată propria generație pentru că a împrumutat, fără discernământ, toate experimentele Occidentului, se reproșează lipsa de ideal a generației, lipsa de manieră originală pentru că s-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
euforiile de sentiment". Se resping toate excesele "dadaiste, simboliste, expresioniste, impresioniste, autohtoniste, etc, etc. încăpute cu generozitate în ceaunul liric național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele de avangardă. Poeziei "morbide, extravagante", Geo Dumitrescu îi opune revenirea la realism, înțeles ca renunțare la manierismul exterior, dar respinge "atitudinea utilitaristă față de artă"134 fără a explica ce se înțelege cu precizie prin aceasta. Realismul este definit mai mult negativ, fiind
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rece de moarte/ al craniilor - eu trec mai departe"142. Pe aceeași pagină, se găsește Epilog de Mihnea Gheorghiu, un text în care se adoptă formula versetului, notațiile sunt lapidare, formând definiții eliptice, trunchiate, ce amintesc iarăși de poemele de avangardă. Apare aici aceeași sugestie ca și în textul Elenei Diaconu, a unei posibile evadări dintr-un univers claustrant: Se pregătește undeva o ardere violentă, cu chipuri prelungi, transparente, vii, ca pentru o viață viitoare". Poemul lui Marin Sârbulescu - Dialog - se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
omogene, regretul pentru dispariția ei, recunoașterea lipsei unui caracter accentuat protestatar în revista amintită. Totodată referirile la starea actuală sunt sugestive. Atitudinea protestatară face de astă dată parte din programul revistei, stilul se apropie într-adevăr de cel al manifestelor avangardei: "Bătrânilor cu umbrelă, gută sau lavalieră. Doamnelor, care își declară sau nu aptitudinile pentru șerbet și tricotaj, dar care preferă să facă scandal și versuri. Domnilor, Doamnelor și Domnișoarelor, care și-au refugiat în artă insuficiențele unei adolescențe oropsite, necazurile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
baricadei. Activitatea din prima jumătate a deceniului al V-lea este cel mai adesea citată ca reprezentativă pentru spiritul de frondă care caracterizează generația tânără a momentului. Geo Dumitrescu și ceilalți membri ai grupării Albatros sunt curent plasați în prelungirile avangardei. Deși prin caracterul insurgent al poeziei pe care o practică (volumul Libertatea de a trage cu pușca, în cazul lui Geo Dumitrescu), albatrosiștii contribuie la canonul avangardei - în măsura în care se poate vorbi despre un astfel de canon -, diferența esențială față de acesta
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Geo Dumitrescu și ceilalți membri ai grupării Albatros sunt curent plasați în prelungirile avangardei. Deși prin caracterul insurgent al poeziei pe care o practică (volumul Libertatea de a trage cu pușca, în cazul lui Geo Dumitrescu), albatrosiștii contribuie la canonul avangardei - în măsura în care se poate vorbi despre un astfel de canon -, diferența esențială față de acesta, este, așa cum subliniază și Elvira Sorohan 176, dată de faptul că acești scriitori au ceva de transmis, discursul lor nu e joc poetic al cărui unic scop
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în cazul lui Caraion. Discursul elogios la adresa operei baudelairiene este în mare măsură o pledoarie pro domo187. Deși articolele din deceniul al V-lea ar putea fi ușor confundate din cauza limbajului și stilului dinamitard ce le caracterizează cu cele ale avangardei istorice, Caraion se delimita de aceasta din urmă, reproșându-le avangardiștilor tocmai îndepărtarea de viață, de existența autentică 188. Opiniile sale despre literatură sunt fie afirmate explicit în unele articole, fie se desprind din medalioanele pe care le schițează. Ion
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înseamnă, în opinia sa, "scris frumos" pentru că acesta se dovedește a fi lipsit de autenticitatea necesară transmiterii unor emoții puternice. Poezia care literaturizează viața servindu-se de clișee de exprimare este o dovadă de lașitate și, în linia demistificatoare a avangardei, Caraion cere o poezie "fără prejudecăți", a adevărului "în pielea goală"197. Deși recunoaște eventualele pericolele care pândesc o literatură inspirată din viața mulțimii, crede că aceasta ar putea să fie soluția care să-i asigure perenitatea. Inovațiile din literatura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un cunoscător și un cântăreț al poporului. Într-un alt articol, semnat Maria Radu, se califică drept ridicolă pretenția poeților de a crea pentru eternitate, eliberându-se de prezent 202. Articole asemănătoare semnează și Paul Scorțeanu care amintește curentele de avangardă ce introduseseră în literatură citadinul, dar le reproșează faptul că "trădează viața", considerând, în consecință, futurismul și dadaismul mișcări literare ratate și pledează pentru deosebitele valențe literare ale orașului 203. Deși este un an în care războiul ține, în general
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se mai rezervă o pagină literaturii și artei (ca și în ziua următoare, de altfel), dar se face loc în pagina 2 pentru Ecoul femeii, prezentând în acea zi "gimnastica bustului". Cu o activitate publicistică intensă, Caraion pledează, în termenii avangardei, pentru o literatură sinceră, lipsită de estetizarea gratuită, anticalofilismul devenind în acest caz nu doar o formulă în sine, ci și o modalitate de exaltare a grotescului și a urâtului ca tematică literară și mod de expresie. Am ales însă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elegiacă, ceea ce a făcut poate ca Tonegaru să fie receptat ca poet romantic. În realitate, e vorba de o trecere de la un lirism experimental la unul în care procedeele discursive nu mai au o simplă menire negatoare, în linia vechii avangarde, ci sunt parte integrantă a universului liric constituit. Viziunea lirică a lui Constant Tonegaru transpare mai degrabă din poemele sale decât din oarecare texte programatice. În aceeași scrisoarea amintită mai sus, poetul preciza: Urmăream realizarea unei poezii de amplă viziune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
preocupat ca fiecare poezie ce-o scriam să se deosebească prin formă de cea anterioară, exercițiu ce contribuia după părerea mea la sporirea expresivității". Tonegaru concepe poezia ca pe o formă în perpetuă schimbare ceea ce amintește cu siguranță de răsturnările avangardei, dar și de căutările, de metamorfozele pe care le-a cunoscut literatura sfârșitului de secol trecut, căci, în fond, cum altfel s-ar putea caracteriza poezia ulterioară decât ca o încercare continuă de a căuta, în principal, la nivel formal
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îi șoptește istoria peregrinărilor ei care se confundă cu cea a amorurilor, un amant în Peru, unul la Santa Clava, altul în SUA. E o călătorie ciudată care deschide porțile unui univers anatomic ce amintește de incursiunile în fiziologic ale avangardei: "Apele Mării de Safir într-o noapte/ urcau răzvrătite spre inima mea de vântură-lume,/ plutea numai Vasul-Fantomă și o stea exilată/ din constelații somptuoase, străluciri și renume" (Demonul sângelui). De obicei, călătoria se asociază ritualului de inițiere, călătoria are un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
carmine prelungi/ se ofili cum prin paloare clapele învechite de pian;/ eu din licoare i-am oferit ultima picătură păstrată atent/ să graviteze melancolic în jurul sexului ei brun încă un an". Desigur dorința de a șoca a fost preluată de la avangardă și se referă la introducerea aceasta a elementelor ce țin de sexualitate, nu e nouă în epocă și ea fusese utilizată și de poeții interbelici care nu au aparținut propriu-zis avangardei. În același stil, al încălcării convențiilor, se schițează și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Desigur dorința de a șoca a fost preluată de la avangardă și se referă la introducerea aceasta a elementelor ce țin de sexualitate, nu e nouă în epocă și ea fusese utilizată și de poeții interbelici care nu au aparținut propriu-zis avangardei. În același stil, al încălcării convențiilor, se schițează și universul din Cruciera, unde sugestiile biblice se asociază cu o lume în care apar constant termeni din sfera grotescului ("Nu începuse încă ora lepădării de sine/ și de șase ori se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul. Topos central al poeziei lui Caraion, târgul decăzut este înfățișat cu negustori obosiți, cu pensionari maniaci, cu șomeri, cu hamali și prostituate, un astfel de cadru nu poate să inspire
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mânca nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție/ unde translatorii nu mai au ce căuta: iar ultima noastră reacție/ rămâne netezirea acestui pântec, desproprietărit parțial de buric", Memorie). Prin violența limbajului și prin mesajul transmis, Caraion amintește de literatura avangardei, pentru că regăsim și aici ideea de a înlătura orice prejudecată, de a elimina clișeele de gândire și de exprimare, inutile și mutilante, omul nu mai are nevoie de un "translator" care să-i explice realitatea sau să o transfigureze. Cangrenă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
3. Modalități de structurare a discursului liric De foarte multe ori modul în care se structurează discursul liric al acestor poeți pare a se apropia de principiile avangardiste care favorizau hazardul. Deși albatrosiștii s-au distanțat nu o dată de exercițiile avangardei, stilizează câteva dintre procedeele acesteia, dar jocul lor nu mai pare să fie gratuit. Astfel, uneori se anunță chiar prin indicii paratextuali tipul acesta de discurs ludic. La Tonegaru, hazardul anunțat ca temă de un titlul ca Hocus-pocus se referă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unei peregrinări prin lume din ipostaza oraculară a celui care a înțeles cursul existenței și poate să-i prevadă evoluția. Insistența cu care se pune semnul egal între eul liric și autorul declarat al poemului constituie o prelungire a tehnicilor avangardei care îl scotea astfel în evidență pe cel pe care tradiția recentă a discursului poetic considera că trebuie să rămână o umbră abia ghicită în țesătura versurilor (o prelungire a normelor de impersonalitate ale clasicismului), dar și o revenire spre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literare, ci și sociale. Omul este asemenea câinelui vagabond, rătăcitor prin lume, fără drepturi, fără o existență sigură, ceea ce îi rămâne este posibilitatea de a-și afirma libertatea prin orice mijloace. Apelul la onomatopee sau la metafora câinelui amintește poemele avangardei, doar că aici intenția nu este numai aceea de a epata: " Hai să ne urlăm libertatea/ Și să roadem ultimul os", Câini. Ultimul os este poate ultima iluzie sau aspirație, ultima hrană materială sau spirituală la care au acces revoltații
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gravă, cu multe pauze, opriri sugrumate ale discursului, universul prezentat este acela al unei lumi bolnave, care nu cunoaște ieșirea din cenușiul vieții cotidiene. Regăsim aici și ceva din atmosfera bacoviană, din estetica urâtului argheziană, din infuzia de neologisme a avangardei, dar nota de originalitate e puternică. Se produce o distanțare a eului, o extindere a granițelor sufletești într-o tentativă de obiectivare sau de clamare a unei emoții colective. Tragismul devenind tot mai pregnant în acest context. E aproape o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lipsei de ideal, de valori. Abundă elementele care sugerează starea nevrotică generată de o lume închistată în clișee ("disprețuim cumințenia reumatică/ a inșilor bolnavi de centimentri pătrați." - Antreul poemului). Antreul poemului se apropie astfel ca structură și expresie de manifestele avangardei. E un refuz al tradiției poetice și o afirmare a necesității unei poezii lipsite de prejudecăți, de literaturizare forțată. Textul se construiește prin asocieri șocante, elemente ale limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
excepție. Semnele maleficului proliferează ("logodnica delirului", "răsărind demonic") și devin semne ale nebuniei, ale nevrozei. Totul pare încetinit ca prins în ceață sau supus fascinației morții. Proiectarea abstractului în concret pe care o practicase și Arghezi, dar și scriitorii de avangardă, se regăsește și aici: "fructele întunericului". E o încercare de plasticizare, de reprezentare picturală a tabloului descris, tușele sunt violente. Metafora căutată are drept scop concretizarea viziunii, refacerea ei pentru ochiul și, mai puțin, pentru auzul cititorului: "răsărind demonic fusese
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]