4,389 matches
-
ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de furcă cu el. Folosea vorbe de ocară. Îl confunda mereu pe servitorul care-i Împingea căruciorul pe Promenade des Anglais cu contele Loris-Melikov, un coleg de-al lui (mort demult
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o masă de puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă administrată lui Buster de către mămica lui cu talie de viespe, dar foarte puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare cu ochii ieșiți din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână, un obiect de colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a alunecat și bastonul a zburat sub roți. Nu țineam În mod special la acel obiect (de fapt, chiar l-am pierdut din neglijență peste câțiva ani), dar fiind observat, scânteia acelui amour propre al adolescenților m-a Împins să fac ceea ce nu-mi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pot imagina că ar face persoana mea acum. Am așteptat să treacă unu, două, trei vagoane (trenurile rusești erau celebre pentru Încetineala cu care luau viteză) și când, În sfârșit, la ultimul, au ieșit la iveală șinele, mi-am luat bastonul dintre ele și am gonit după tamponul care se Îndepărta ca Într-un coșmar. Un braț vânjos de proletar m-a pus de acord cu regulile ficțiunii sentimentale (și nu cu cele ale marxismului) ajutându-mă să sar În tren
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unei „vești” în depozitul de lemne, înălțător, nu numai în finalul lui, în care, jucată de o mare actriță gruzină, Veriko Andjaparidze, apare o bătrână îmbrăcată bizar, cu un rucsac în spate, cu un geamantan într-o mână și un baston (toiag) în alta (ea pare a veni de departe, poate tocmai de acolo de unde nu s-au mai întors atâția) pentru a întreba dacă „drumul acesta duce la biserică” și în care, înduioșată, eroina filmului îi răspunde că nu, aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a schimbat, devenind, aș zice, redutabilă. Fusese o femeie trupeșă, voinică; în ultimii ani slăbise însă incredibil, de bătrânețe mai curând decât de o boală anume (deși boli avea destule, fiind suferindă încă din tinerețe); în vremea din urmă folosea bastonul chiar în deplasările prin casă, de unde, de altfel, nu mai ieșise de vreo 3-4 ani. Cu două săptămâni înainte, am cântărit-o: avea 48 de kilograme! Mă izbise însă atunci mai ales slăbiciunea feței, aproape transparentă: luminată de zâmbet, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cameră cu oseminte ale sfinților. Au un miros plăcut, a smirna parcă. Am văzut un sfânt care a adormit în timp ce se ruga. Așa cum se află atunci, în vârstă de peste 90 de ani. Stă pe scaun, sprijinit de un toiag sau baston cum i se spune pe la noi. Sfanțul se numește Vasile și are peste 1.000 de ani de când stă așa. S-a uscat carnea pe el, dar este intact. La acest Sfânt Vasile i s-a făcut un fel de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
poate face să te îndrăgostești de o bătrână). Darul acesta l-au avut sporadic și mai puțin copleșitor, dar l-au avut, și alții, mai puțin mari. (Fenomenul se produce și în registrul comic, dar în cel de anvergură : Mița Baston de pildă, „republicana”.) Matei Caragiale nu a izbutit acest lucru decât de două ori, în treacăt, mai mult sau mai puțin în plan secund, dar puternic, cu Pena Corcodușa și cu încă una (căci nu se pot numi femei în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și eu pe Nenițescu în ultima sa perioadă de viață. Era un bărbat înalt și venerabil, cu figura uscată, de o britanică distincție de baronet savant, arborând surâsul superior al dogmaticului tolerant, neclintit în certitudinea adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez cu amuzament clandestin contrastul dintre acest personaj și interlocutorul său, trapu, foarte brun, sprâncenat, cu barbă neagră en collier, despărțiți prin distanța a trei generații
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care a citit-o în avion și apoi de câte ori vrea să aibă o senzație de alinare în anumite imagini, precum cerul dinaintea apariției unui nor. Vizita Birgittei (Trotzig), care a slăbit și șchioapătă ca lordul Byron, sprijinindu-se de un baston de la strămoși cu „măr” de argint și cu monezi misterioase incrustate pe lemnul de stejar. Stăm până la miezul nopții, la lumina celor douăsprezece lumânări din candelabre. Am vorbit, printre altele, despre cartea de poeme a unei prietene. Birgitta spunea că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toate și, probă practică urma să cânt ceva. Dar ce să cânt? Nu știam nici o melodie, adică ceva, ceva știam de la băieții mai mari, când mergeam cu vaca la păscut. Dar oare se cădea? Mă uit la tata. El ridică bastonul noduros, mi-aduc aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă și la corp e sănătoasă și-n dragoste drăgăstoasă și mai sus de cingătoare Are două merișoare, Iar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
răsucită și părul cănit. Umbla foarte elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie ci de moftul modei. Avea buzunarele doldora de bani fiindcă în afara pensiei mari, a celor trei hectare de vie și a agoniselei la bănci mai avea și fabrică de sifoane din care scotea bani grei spre satisfacția
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întreaga țară 43.500 soldați, 3.800 subofițeri, 2.800 ofițeri și foarte mulți agitatori politici. La Hlipiceni, ca și în mai toate comunele din țară, țăranii cereau celor ce se ocupau de alegeri (agitatori) să li se arate „Ochiul”, ” Bastonul” ca și alte semne, ca să le voteze. La numărare, cele mai multe buletine au fost votate cu semnul” Soarele”. Motănaș, scripcarul cel mai vestit din comună, și-a scos un cântec:... Mărie și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
întreaga țară 43.500 soldați, 3.800 subofițeri, 2.800 ofițeri și foarte mulți agitatori politici. La Hlipiceni, ca și în mai toate comunele din țară, țăranii cereau celor ce se ocupau de alegeri (agitatori) să li se arate „Ochiul”, ” Bastonul” ca și alte semne, ca să le voteze. La numărare, cele mai multe buletine au fost votate cu semnul” Soarele”. Motănaș, scripcarul cel mai vestit din comună, și-a scos un cântec:... Mărie și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
toți la scara mașinii, urma coborârea, ușoară și elegantă pentru Tiotea Nadia, dar complicată din cauza bagajelor care o însoțeau. Erau numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi pentru că bogata noastră mătușă era o foarte cărpănoasă în unele privințe. Cu baston fin, de abanos, purtând botine foarte scumpe și batiste de o finețe aeriană, parfumată totdeauna cu un parfum care mirosea a mere (parfum despre care știam că este foarte foarte scump), strălucind de curățenie. Tiotea Nadia nu ar fi cumpărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noastră mătușă era foarte cărpănoasă în unele privințe. Purta la dânsa tot timpul o umbrelă foarte specială, adusă de la Londra de o prietenă, o umbrelă mare, albă, impermeabilă la ploaie și la soare, care se plia foarte strâns în jurul unui baston negru de abanos, cu mâner de argint, cu capul unei păsări fantastice. Era foarte preocupată să nu rătăcească originalul obiect, mormăind întruna "mon sontic", într-un idiom din acelea pe care le folosea cum îi trecea prin cap. Parfumată totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de acolo mă alungă un miros "vechi", aromă care îmi pare dezagreabilă ca o urmă de putrezire; dar obiectul vechi, în sine (să spunem un gramofon, din acelea splendide prin disimetria lor sau un automobil, înduioșător de ridicol, sau un baston elegant, cu încrustații de argint, fildeș și mâner zvelt, de chihlimbar), mi se par de o frumusețe înduioșătoare. Acest punct de vedere sentimental nu are nici un strop de snobism; un strop de nostalgie, da, asta tot are, dar nostalgia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
intrării orbului Pew și a celorlalți în han, de pildă, e proiectată ca o secvență de film cu puternic impact perceptiv : lumina lunii, geamurile galbene, în noapte, conturul colinelor, vuietul și mirosul mării, ghicite undeva, aproape, țăcănitul pașilor și al bastonului personajului, mârâitul rău prevestitor al lui Bill. La fel de bine realizate sunt tabloul portului Bristol și al marinarilor în mișcare, înaintea plecării în călătorie ; stampa marină văzută pe geamurile deschise ale cabinei mari de la pupa Hispaniolei (luna sclipind în apă, dâra
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
încorsetate pe corp, gen Ludovic al XV-lea, purtînd turbane aurite cu pene și cercei enormi, lunecînd în niște papuci multicolori, cu mîinile încrucișate într-un gest hieratic. Prințul Solticov, în uniformă ultra brodată cu fir de aur, agitînd un baston de fildeș cu vulturul bicefal la capăt, anunța pe împărat și familia imperială. Alexandru al III-lea, deja atins de boala lui Bright, care urma să-l doboare peste patru luni, arăta încă bine și apariția acestui colos cu față
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
naționalității cuțovalahilor tocmai grație intervențiilor sale. Acest succes diplomatic românesc, odată obținut la Constantinopol, consulatul general nu mai avea, în cadrul reformelor macedonene, aceeași valoare de post de luptă. Pentru corpul consular român, titlul de consul general la Salonic avea valoarea bastonului de mareșal. Așadar, era normal și drept ca acest post să aparțină, din nou, unui funcționar de carieră consulară. Astfel, în primăvara lui 1905, am fost rechemat de Departament 57. Părăsind Salonicul, duceam cu mine bănuiala, împărtășită de mulți dintre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care dintre ei, încercînd să dea sens de final poveștii. Aparent, sensul e nedepistabil. Poate fi pus în evidență doar zapînd. Pe alte canale, în toiul nopții, la știrile în reluare, vezi suporteri dărîmînd gardurile, conducători amenințînd, jandarmi lovind cu bastonul sau echipa națională părăsind, în bejenie, stadion după stadion. Fotbalul originar s-a autoexterminat demult. Păcat. Era precum al fetelor care țipă ascuțit, își mănîncă pachetul în poiană și apoi vomită prin serpentine. Și se bucură din toată ființa lor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
secvențial, statutul care mă definește după survenirea și manifestarea actului bulversării-șoc, care mă postulează drept co-prezență în noaptea sa, drept frate întru bezna lipsei de vedere. Pe fundalul acestui interschimb efemer de identități, acestei empatii dezvoltate întru ecourile loviturilor de baston alb ce pipăie ciocnitor pământul ca pe o lume dibuită în absența luminii, conștiința mea poate fi cucerită de efluviile compasiunii. Izbucnirea unui asemenea seism al conștiinței reprezentat de compasiune are drept efect asumarea unei noi postulări a ego-ului propriu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nu aș fi capabil să o aplic taumaturgic pe numărul nesfârșit de nevăzători care stau în iureșul lumii implorând un sprijin, tot nu aș putea să-i ajut pe toți redându-le lumina văzului. Mereu vor fi ciocnituri ale acelor bastoane albe la porțile pământului, precum niște ecouri din beznă ce caută lumina fără putința lacrimei, fără consolările plângerii izvorâte din fântânile ochilor. Sunt resemnat adică accept un dat implacabil, sunt împăcat cu o situație irevocabilă. Aici situația irevocabilă este realitatea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a redat realitatea, acolo Caragiale "s-a descoperit", cum s-ar zice, și-a arătat sentimentele sale, idealul său omenesc, ura sa împotriva atitudinii revoluționare. Trecând peste exagerațiile lui în privința lui Rică Venturiano, ne oprim asupra unui singur caz, Mița Baston din D-ale carnavalului: " Nae: Vrei scandal cu orice preț? Mița: Da (ridicîndu-se), vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate; ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]