4,015 matches
-
ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume, din ce cauză. Pur și simplu becurile crăpau brusc. Parcă arunca cineva cu piatra în ele. Treptat, a pornit să se răspândească în oraș un fel de teamă bizară. Ziarele au scris la început ceva despre asta, apoi, deodată, au tăcut. Unii erau de părere că totul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
practic goale. Cei care întîrziau mergeau pe lângă ziduri și se uitau mereu înapoi. Nu era nimeni. Dar... O frunză uscată căzând și fâșâind era destul ca să-i umple de spaimă. La un moment dat, municipalitatea a renunțat să mai pună becuri pe străzile unde toate felinarele rămăseseră oarbe. Oricum, s-a zis, ele urmau să fie sparte. Cheltuială în zadar. Nervi. Unii au protestat, arătând că de-abia astfel cei ce spărgeau becurile erau încurajați. Dar au protestat în zadar. Străzile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
moment dat, municipalitatea a renunțat să mai pună becuri pe străzile unde toate felinarele rămăseseră oarbe. Oricum, s-a zis, ele urmau să fie sparte. Cheltuială în zadar. Nervi. Unii au protestat, arătând că de-abia astfel cei ce spărgeau becurile erau încurajați. Dar au protestat în zadar. Străzile, tot mai multe, rămâneau în întuneric. Pe mari porțiuni, nu se mai vedea nimic. Și vitrinele luminoase au fost sparte. Nu se fura nimic din ele, la început, inclusiv din cele cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
porțiuni, nu se mai vedea nimic. Și vitrinele luminoase au fost sparte. Nu se fura nimic din ele, la început, inclusiv din cele cu bijuterii. Numai că orice lumină era vânată și ucisă ca un animal. Din pricina acestei vânători de becuri, poliția a intrat în stare de alarmă, concentrîndu-și forțele pe câteva bulevarde din centru unde încă mai existau lumini. Polițiștii patrulau, se așezau chiar lângă stâlpii pe care erau instalate becurile și în dreptul vitrinelor luminoase. La început erau foarte siguri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și ucisă ca un animal. Din pricina acestei vânători de becuri, poliția a intrat în stare de alarmă, concentrîndu-și forțele pe câteva bulevarde din centru unde încă mai existau lumini. Polițiștii patrulau, se așezau chiar lângă stâlpii pe care erau instalate becurile și în dreptul vitrinelor luminoase. La început erau foarte siguri pe ei. Șefii lor tocmai făcuseră declarații furtunoase, amenințând pe cei care sfidau ordinea publică și dând cetățenilor asigurări, invitîndu-i să stea liniștiți întrucît vinovații urmau să fie prinși și pedepsiți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
declarații furtunoase, amenințând pe cei care sfidau ordinea publică și dând cetățenilor asigurări, invitîndu-i să stea liniștiți întrucît vinovații urmau să fie prinși și pedepsiți aspru. Dar în ciuda acestor declarații belicoase și a faptului că polițiștii umblau înarmați până-n dinți, becurile pocneau mai departe. Moralul polițiștilor a început să scadă, iar unora le-au cedat nervii. Într-o dimineață a fost găsit mort un polițist. Mai întîi s-a crezut că a fost ucis de cei care spărgeau becurile. Pe urmă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
până-n dinți, becurile pocneau mai departe. Moralul polițiștilor a început să scadă, iar unora le-au cedat nervii. Într-o dimineață a fost găsit mort un polițist. Mai întîi s-a crezut că a fost ucis de cei care spărgeau becurile. Pe urmă s-a descoperit că fusese împușcat de un alt polițist care, fiindu-i frică și auzind zgomot, a tras. Din seara aceea poliția a primit ordin să nu mai tragă pe întuneric, dar această măsură n-a făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
imensă omidă neagră. De frică, parcă nici nu mai respira. Din spatele ferestrelor întunecate, oamenii spionau străzile așteptând să se întîmple ceva. Dar nu se întîmpla nimic. Numai întunericul se lățea tot mai mult. Până la urmă, au fost sparte și ultimele becuri. N-a mai rămas decât cel de la poarta poliției, pe care polițiștii îl schimbau de câteva ori pe noapte. În rest, toate străzile erau, noaptea, ca arse, chiar și cele din centru. Doar câte un chefliu, beat turtă, mai trecea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trecea atunci, sau câte o mașină grăbită care n-ar fi oprit pentru nimic în lume. Dealtfel, nici stopurile nu mai funcționau. N-a fost nimeni sugrumat, înjunghiat și, o vreme, nu s-a petrecut nimic scandalos, în afară de povestea cu becurile. Cu toate acestea teama ne stăpânea pe toți. Trenurile au încetat să mai vină noaptea. După căderea serii nu mai sosea nici un tren și nu mai pleca nici un tren. Și de unde la început toată lumea discutase numai despre aceste întîmplări, acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așa că puținii care își arătaseră teama că lucrurile mergeau din rău în mai rău au preferat să fie prudenți și să tacă. Mai ales că nimeni nu se mai gândea să schimbe ceva. Primăria a anunțat că renunța să pună becuri noi, o vreme, ca să nu-i mai întărite pe cei care le spărgeau. Poliția a încetat și ea orice cercetări. Practic, toți păreau resemnați. Orașul era la cheremul dresorilor, dar se ajunsese la un fel de echilibru al fricii. Oamenii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zis "bună seara" și în loc de obișnuitul "ce mai faci?" sau de o explicație a absenței sale m-a întrebat cu glas precipitat: "Ai auzit și tu ce se întîmplă?" "La ce te referi?" La povestea cu câinii, bineînțeles. Câinii și becurile sparte." " Da, sigur că știu", i-am zis. A tăcut o vreme și a oftat lung. Parcă nu era decis cu ce să continue. Sau poate se temea că era auzit și de altcineva în afară de mine. Deodată, ca și cum se hotărâse
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu însămi în perioada aceea, de fapt. Mă temeam să umblu pe stradă, mă temeam să vorbesc până și cu vecinii sau cu colegii despre ceea ce se întîmpla. Cu excepția mea toată lumea avea câini, dar nu discutam despre ei. Nici despre becurile sparte. Numai când și când, cineva lăsa, fără voie, să-i scape un "Ați auzit...?" Dar imediat renunța. Bărbia începea să-i tremure și se gândea probabil că era mult mai înțelept să fie prudent, să nu discute nimic. Se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ăsta nu mai putea dormi. Apoi a început să-mi explice. Am aflat că era judecător... "Va să zică de aceea îmi telefona zilnic la ora cinci fix, pentru că era învățat cu punctualitatea", mi-am spus... Luase pe contul lui anchetarea cazului becurilor sparte și nimerise pe o pistă primejdioasă, incredibilă, de care știa numai el. Era sigur că dresorii au spart becurile. Le-au spart ca să terorizeze orașul, să fie nevoie de câini și, fiind nevoie de câini, să fie nevoie de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
telefona zilnic la ora cinci fix, pentru că era învățat cu punctualitatea", mi-am spus... Luase pe contul lui anchetarea cazului becurilor sparte și nimerise pe o pistă primejdioasă, incredibilă, de care știa numai el. Era sigur că dresorii au spart becurile. Le-au spart ca să terorizeze orașul, să fie nevoie de câini și, fiind nevoie de câini, să fie nevoie de ei, să pună stăpânire pe tot și să stăpânească prin frică. Totul se desfășurase, era convins, după un plan diabolic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cu atâția câini, era nevoie și de dresori, trebuie să înțelegem asta. Altfel nu ne-am mai putea descurca, nu-ți dai seama? Cine ar păzi cîinii? Și dacă am alunga câinii, cine ne-ar apăra de cei care sparg becurile?" Adică tot de dresori, îi replica el. Nu vezi că aici duc toate firele?" Dar nu ajungeau la nici un rezultat și, treptat, a înțeles că ea începuse să-l urască. După una din aceste certuri, excedat, a făcut imprudența să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
hârtii, apoi am privit-o în față. ― Știi ce înseamnă a fi bolnav de frică? ― Bănuiesc că da. ― Nu cumva frica te-a făcut să-ți închipui toate astea? ― Eram un om normal, răspunse ea, când au început să crape becurile și au apărut dresorii. ― Dar cine sânt dresorii ăștia? De unde au apărut? ― Nu știu, ridică Eleonora din umeri. Trebuiau stăpâniți câinii ca să nu mai muște. Așa vorbea lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme negre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câini lătrând la telefon, să nu vezi în jurul tău decât indivizi care te urmăresc și câini care așteaptă să te muște, să știi că acest spectacol sinistru este pus la cale cu sânge rece din culise, că cei care spărgeau becurile erau aceiași care umblau acum cu câinii și care vroiau să pună mâna cu totul pe oraș, să știi, așadar, toate astea, să vrei să scoți adevărul la lumină, și cine să te oprească? Propria ta soție. Ea să te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea să ucidă? Cine a împins-o la asta? A avut ea vreodată instincte criminale care au răbufnit acum? Cei care au împins-o sânt cei care au răspândit frica. Da, ei sânt principalii vinovați. Toți cei care au spart becurile îngrozind lumea, toți cei care au umplut orașul de câini, toți dresorii care au apărut peste noapte, toți indivizii care plimbîndu-se cu câinii de zgardă i-au amenințat soțul, toți cei care au făcut-o să creadă că o primejdie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și în 9, 10 Thermidor. Stranie coincidență, nu? Văzîndu-mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am făcut nici o sută de pași. M-am oprit. La ce bun? Și m-am întors. Atunci s-a întîmplat evenimentul. Aerul mirosea a furtună gata să înceapă. Vântul făcea tabla să țiuie, iar bălțile de lumină ale celor două becuri erau pline de praful adus de pe câmp. Apoi vântul s-a întețit. Parcă se pregătea să dărâme gara. Și, deodată, între două rafale, am auzit un zgomot nou și ciudat. Întâi n-am știut de unde venea. Am bănuit că vântul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să cred. Amândouă limbile ceasului mergeau acum normal. Se întîmplase, cum să vă spun, ca în film când, după un stop cadru, eroii își reiau mișcările și totul reintră în normal. Priveam ceasul, fascinat, așteptând. În clipa următoare, mai întîi becul din sala de așteptare și apoi cel de pe peron s-au stins cu un zgomot sec și peste întreaga gară s-a așternut o noapte neagră, sfâșiată când și când de fulgere. Ciorile cârâiau pe câmp, îmbătate de apropierea furtunii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a întîmplat cu mine? Mi-am pierdut oare mințile?" În starea asta m-am repezit pe peron și cum trebuia probabil să-mi descarc în ceva disperarea am lovit cu toată puterea cu pumnii în ceas. Și, deodată, cele două becuri s-au aprins. Sunetul ceasului s-a schimbat din nou. Numai minutarul mergea acum. Iar când am revenit la telefon, în receptor nu se mai auzea nimic. Dumneavoastră pricepeți ceva din toate astea? După ce s-a oprit furtuna, m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează becul de aterizare. Zgomotul motorului se auzea tare acum - nu mai era doar un bâzâit îndepărtat - ci un sunet puternic, huruitor. De bună seamă, o să trezească toată casa, reflectă ea, dar, când avionul ateriză pe pistă și motorul fu redus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu apă pe ochi și gata! Aici nu-i clocitoare! Dă-i în pula mea de labagii, cu 700 pe lună vor să le curgă Iordanul la robinet. Fă armată cu ei! Ar-ma-tă, ai înțeles, bă? țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a apropiat din nou, iar s-a îndepărtat îi era frică. A stins becul, l-a aprins, și-a scos penisul ca pe o statuetă de mare preț, l-a ascuns, iar l-a eliberat pentru a și-l expune mai bine. În dreptul ferestrei, lumina poleia mădularul, cilindrul părea o stalactită desprinsă din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]