7,476 matches
-
târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție. Da! ORBUL: Vorbești prostii. MAJORDOMUL: Nu vorbesc prostii. Uite, funia asta e o simplă instalație, o jucărie... Se învârte ca un lanț de bicicletă. Dar groapa, timp de câteva secunde, a fost reală. Înțelegeți? Jocul nostru, noi... cei de aici... am făcut-o reală. Asta vreau să spun. BRUNO: Nu pot să cred. MAJORDOMUL: Crezi ce vrei. Dar eu îți spun că dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
merită spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat, doar sunt copiii lui, mai-mai să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe. ─ Măriuco, de la tine nu mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
el. — Tot ce am îți aparține, Heinz, am declarat eu. Diferența dintre ceea ce posedam fiecare din noi era neglijabilă. Nici unul nu aveam casă. Proprietatea noastră imobiliară și mobila se făcuseră praf. Eu aveam un ceas, o mașină de scris, o bicicletă și cam atâta. Heinz își vânduse de mult ceasul și mașina de scris, ba chiar și verigheta, ca să-și cumpere țigări la negru. Tot ce-i mai rămăsese în această vale a plângerii, în afară de prietenia mea și de hainele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
duc mâine să-mi văd socrii, i-am zis. N-a ezitat, n-a dat înapoi. Ia-o! mi-a spus. Așadar în dimineața următoare am luat-o. În dimineața următoare am pornit la drum unul lângă altul, Heinz pe bicicleta mea, eu pe motocicleta lui. Am întors cheia în contact, am băgat motocicleta în viteză și dus am fost, lăsându-mi prietenul zâmbind în norul albastru ieșit pe țeava de eșapament. Dus am fost... vrrum! vrrum! pac-pac!... vaaaaaaaruuuuuum! Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu platanul și orele șapte ale dimineții? În primul rând, băiatul trecea pe lângă catedrală în fiecare dimineață la ora șapte. Era mereu grăbit și pedala cu înfrigurare pe bicicleta lui roșie cu abțibilduri. Scotea ziarele dintr-o cutie de lemn legată de ghidon și le arunca pe veranda caselor cu prispă colonială. În al doilea rând, datorită unei funcții retroactive, ceilalți rezidenți artificiali ai cartierului apăreau în prag numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
precis. - Nu, nu, a continuat el nemulțumit, îți spun că le încurci. Delegația a fost în iunie, și voi ați plecat în iulie. Păi maică-ta n-a fost la tratament în august, ai uitat? Și ție ți-au luat bicicletă în septembrie... - Nu mai știu exact, zău. - Îți spun eu, a continuat cu emfaza lui caracteristică, ce naiba, țin minte foarte clar. Ați stat atunci la Histria, nu? — Da, da, la Histria. — Vezi? Am tăcut. Mi-am prins brațul drept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Atunci, să mergem acolo. Șoferul Îl duse În susul lungii străzi principale a bazei și Brunetti se simți ca Într-o țară străină. Strada era mărginită pe ambele părți de pini. Mașina trecu pe lângă bărbați și femei În pantaloni scurți, călărind biciclete sau Împingând bebeluși În cărucioare. Cei care făceau jogging țopăiau pe lângă ei; trecură chiar și pe lângă o piscină de Înot Încă plină cu apă, dar fără Înotători În ea. Șoferul trase În fața unei alte banale clădiri de ciment. „Spitalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
albă din ciment amplasată mai În spate față de drum, Împrejmuită de-un gard de metal. Ușile duble de la intrarea casei semi-izolate se deschideau dintr-o verandă ridicată deasupra ușilor a două garaje gemene. Pe aleea din față se aflau două biciclete, una lângă cealaltă, inspirând abandonul absolut pe care numai bicicletele Îl pot inspira. — Spune-mi mai multe despre substanțele astea chimice, zise Ambrogiani când opri motorul. Am Încercat să aflu ceva despre ele aseară, dar nimeni din câți am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de-un gard de metal. Ușile duble de la intrarea casei semi-izolate se deschideau dintr-o verandă ridicată deasupra ușilor a două garaje gemene. Pe aleea din față se aflau două biciclete, una lângă cealaltă, inspirând abandonul absolut pe care numai bicicletele Îl pot inspira. — Spune-mi mai multe despre substanțele astea chimice, zise Ambrogiani când opri motorul. Am Încercat să aflu ceva despre ele aseară, dar nimeni din câți am Întrebat n-a părut să știe ceva precis despre ele, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Da. Înainte să poată dezvolta subiectul acesta, ușa de la intrare de pe partea stângă a casei la care se uitau se deschise și În verandă păși un bărbat. Acesta coborî scările, trase de ușa de la garaj, apoi se aplecă să mute bicicletele pe iarba de lângă alee. Când dispăru În garaj, atât Brunetti, cât și Ambrogiani coborâră din mașină și porniră către casă. Tocmai când ajunseră la poarta gardului, o mașină ieși Încet cu spatele din garaj. Avansă cu spatele către poartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Înghețată, pizza Înghețată, sos de spaghete, cartofi pai, spirtoase, vinuri de California, bere: toate acestea, și altele pe deasupra, erau aduse cu avionul pentru a aproviziona rafturile supermarketurilor, iar asta fără a mai pomeni de magazinele care vindeau echipament stereo, televizoare, biciclete de curse, pământ pentru flori, lenjerie intimă. Apoi erau transporturile care aduceau echipament greu, tancuri, jeepuri. Își aminti de baza navală de la Neapole și baza de la Livorno; cu vaporul se putea aduce orice. — Pare că n-au nici o problemă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de mâncare. Puii lacomi se servesc Pân‟ce traista o golesc. Și din pelicanii mici Iată-i pelicani voinici! R Roata pune-n mișcare Lumea cea mare. Oamenii toți Și-au făcut roți, La trăsuri, la mașini, la care, La biciclete, la tractoare; Și toate Merg ca pe roate. Roata rostogolită Și nepotolită Aleargă, nu se-ncurcă, Coboară, urcă, Abia se oprește Și iarăși pornește. De când e stăpân pe roata cea mare, Omul odihnă nu are! S Soarele e un Făt-Frumos
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
mașinile, a anunțat el pe un ton sever. Considerăm că fac rău planetei. Lotti a ridicat încântată ochii de pe foile ei de hârtie. —Hei, și eu cred la fel. Nici eu n-am treabă cu mașinile. Merg peste tot cu bicicleta. Apoi a îndreptat markerul spre el, întrebându-l: —Cum te cheamă? —Jake. Soția mea, Alice, e și ea aici, dar momentan se află la toaletă. Vomită, a rânjit el către femei. Cred că știți cum e, nu, fetelor? Stomacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se rătăcească, pentru că exista o o singură șosea care lega două localități. Mai simplu de atât nici nu se putea. Bun, și atunci? Ce-i cu munții din dreapta mea, au apărut peste noapte? S-a modificat relieful în vreme ce conduceam eu? Bicicleta zburătoare îl obligă să se aplece brusc. Așezat în șa, un bătrân cu barbă lungă, albă, îi făcu un semn obscen. - Ce-ai crescut, domnule, așa de înalt? Uite că nici să mai zbori în siguranță nu se mai poate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ducem, iar înviem... După ce alaiul trecu și se îndepărtă în sunet de țambal și acordeon, se așeză pe marginea șoselei și privi lung în urma lor. Iar ne ducem, iar înviem... Moșu’ care m-a amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai ajung la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el. - Ce nu-nțelegi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai ajung la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el. - Ce nu-nțelegi? Partea cu bicicleta zburătoare sau partea cu nunta morților? Nu reuși să scoată niciun cuvânt. Vulturul îl privea fix în ochi, apoi ciocul i se mișcă și auzi foarte clar alte cuvinte. - Adevărul este că nu poți să înțelegi nimic, fiindcă vii de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până În ziua de azi că În acea noapte a transportat o exhibi‑ ționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi‑am dorit să Învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a Încercat să mă Învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi‑am julit genunchii și n‑am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a rămas probabil convins până În ziua de azi că În acea noapte a transportat o exhibi‑ ționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi‑am dorit să Învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a Încercat să mă Învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi‑am julit genunchii și n‑am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă Împiedica să invidiez libertatea celor care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
viața mi‑am dorit să Învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a Încercat să mă Învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi‑am julit genunchii și n‑am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă Împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am dorit să Învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a Încercat să mă Învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi‑am julit genunchii și n‑am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă Împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă cineva care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă Împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă cineva care merge pe bicicletă ! Iuhuuuu ! Ceea ce mă atrăgea la graffiti nu era stridența lui, ci Adina Dabija 94 puternicul său caracter, Îmbinat cu cel mai desăvârșit anonimat. Era o seară rece de februarie și În fața mea se Întindea afișul imens al unui spectacol de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până în ziua de azi că în acea noapte a transportat o exhibiționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi-am dorit să învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a încercat să mă învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi am julit genunchii și n-am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Taximetristul a rămas probabil convins până în ziua de azi că în acea noapte a transportat o exhibiționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi-am dorit să învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a încercat să mă învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi am julit genunchii și n-am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă împiedica să invidiez libertatea celor care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
viața mi-am dorit să învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a încercat să mă învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi am julit genunchii și n-am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am dorit să învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a încercat să mă învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi am julit genunchii și n-am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă cineva care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]