7,814 matches
-
aici, lângă Ea, dar nu pot ajunge să îi vorbesc. Îți scriu de pe treptele Muzeului de Istorie al României și aș vrea să îți cer iertare că inima Ta zace uitată într-o cutie de pantofi, în pivnița clădirii. O biată Inimă dezrădăcinată, sfâșiată, aruncată și uitată de poporul căruia i Te-ai dăruit cu totul. De poporul care era motivul vieții Tale-Bucuriile și supărările lui erau ale Tale. Visul lui era visul Tău. Onoarea lui era onoarea Ta. Ambițiile lui
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
mereu vie. Îmi sângerează inima la gândul Inimii Tale părăsite și uitate, de poporul Tău, de România Ta. Aș vrea să pot face ceva să îți duc Inima înapoi Acasă. Dar ce înseamnă oare Acasă? Și ce poate face o biată inimă, ce pot face o singură voință, un singur curaj?! Sunt doar un glas strigând în deșert. Răsună în mintea mea ecoul cuvintelor Tale profetice: < Cu curaj și încredere mergi înainte. Dar pentru ca edificiul pe care îl ridici să fie
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
devină o falsitate mînuită în managementul editorial. Când scrii despre un artist trebuie să îl iubești, nu să îi vinzi pielea. Ce credeți că urmăresc unii dintre cei care scriu abundent despre artiștii noștri? Întâi faimă mai mare decât Balzac (bietul scriitor genial, mereu sărac, mereu dator și pândit de creditori), iar apoi bani. În rest nimic! N-ar face un sacrificiu, n-ar scrie un cuvânt din iubire. Și-atunci, nu e o mirare ca astfel de scriitori să se
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
Iubirea-i fără preț, la fel și ura, Doar noi alegem calea de urmat. Trăind frenetic, nu ar fi păcat Să pierdem totul, inclusiv cultura? Cu ocupații-adesea inutile, Pierdem și sufletele, rând pe rând, Ne îndreptăm, bezmetici, spre mormânt, Noi, bietele ființe versatile. Privim la cer și așteptăm să zboare Alai de îngeri, să ne ia pe-aripi. La Dumnezeu, cu ură, știi să țipi, Dar te-ai rugat Lui să te-ajute, oare? Prin bezna unei lumi ce se distruge
GOANA DUPĂ NIMIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373587_a_374916]
-
și de false simțăminte - Inimi seci, secate, stoarse din pantera de cuvinte. O coroană de hartie șade-n frunți de semidocți Și din sceptru, arămie, se ivește, că din nopți, O paradă închinata zeului postmodernist, Clevetind că-i demodata haină bietului artist. „Cât de verde este iarbă?!” povestesc cei care n-au Sentimentele iubirii... La nimicuri se dedau. Cu privirea în pământ, calc tăcută, pas cu pas, Si ce gânduri din cuvânt credeți voi că mi-au rămas? Este-o lume
SE BALANSA PANTERA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373589_a_374918]
-
fantasme oamenii sunt albaștri. De ce albaștri? Poate pentru că avem un cer albastru, un cer care pare infinit. Cerul albastru și măreția munților mă face să mă simt insignifiantă. Încer să înțeleg infinitul, un infinit care mă îngrozește. Mă simt o biată moleculă din universul infinit, iar viața mea este asemănătoare cu miliardele de molecule din univers. De ce tocmai eu să fiu o moleculă revoltată? ********************************************** Mă întreb de multe ori unde sunt câmpurile de flori din visele mele? Le voi găși vreodată
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Jocul cuvintelor face incizii în trupul meu chirurgia discursului operează cu raxe X emite judecăți și principii pe care nu le accept și te întreb pe tine o, biata mea viață care organ îmi va fi sacrificat fără anestezie în numele tăcerii ... Citește mai mult Jocul cuvintelor face inciziiîn trupul meuchirurgia discursului operează cu raxe Xemite judecăți și principii pe care nu le acceptși te întreb pe tineo, biata mea
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
o, biata mea viață care organ îmi va fi sacrificat fără anestezie în numele tăcerii ... Citește mai mult Jocul cuvintelor face inciziiîn trupul meuchirurgia discursului operează cu raxe Xemite judecăți și principii pe care nu le acceptși te întreb pe tineo, biata mea viațăcare organ îmi va fi sacrificatfără anestezieîn numele tăcerii... XV. PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Mi-e dor și iar mi-e dor, Mi-e dor de-o primăvară
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
anesteziaseră voința și sufletele oamenilor. Nu mai aveau putere să se revolte și să spere că va veni o zi... Nu mai credeau că Dumnezeu va „răsplăti” cum se cuvine pe acei ticăloși. Dar nici să se gândească prea mult, bieții oameni nu mai aveau timp. Prașila și seceratul i-au luat cu zorul, i-au sculat cu noaptea-n cap, ca de obicei și le-au spus că...de acolo au primit străbunii lor mahmudelele. Iar acum, tot de acolo
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
mi s-a dăltuit în memorie doar o poezie, pe care nu am uitat-o nici acum, după zeci și zeci de ani. Versuri care răzbat din mine când și când, atunci când mă lovesc răutățile vremurilor: „Când mă gândesc la bieții copaci/ce plătesc toamnei un veșnic haraci,/frunzele galbene ca mahmudelele/mi-aduc aminte giubelele...Crăcile goale ca niște furci/ mi-aduc aminte de turci./ Și iar mă gândesc la bieții copaci:/cum plătesc ei toamnei un veșnic haraci!”. Dacă
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
atunci când mă lovesc răutățile vremurilor: „Când mă gândesc la bieții copaci/ce plătesc toamnei un veșnic haraci,/frunzele galbene ca mahmudelele/mi-aduc aminte giubelele...Crăcile goale ca niște furci/ mi-aduc aminte de turci./ Și iar mă gândesc la bieții copaci:/cum plătesc ei toamnei un veșnic haraci!”. Dacă aceste versuri răbufnesc din vulcanul memoriei mele, intru într-un coșmar terifiant. Văd toți copacii de pe culmile munților cum se smulg din rădăcini și coboară vijelios la vale, cu crengile și
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
ed. „Litera”-Buc.1973) sub titlul „Istorie în natură”. Iar eu nu reținusem cu exactitate versurile poeziei. Din respect pentru autor și drept omagiu pentru prietenii dispăruți, o voi reproduce din acel volum, dăruit de Geta Stoica: „Mă întristez când bieții copaci/Plătesc toamnei sultane, haraci./ Frunzele galbene ca mahmudelele/Mi-aduc aminte giubelele,/Crengile goale ca niște furci/ Mi-aduc aminte de turci/ Și mă revolt când bieții copaci/Plătesc toamnei sultane, haraci”. Oo, Tempus fugitus! Mi-ai furat doi
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
voi reproduce din acel volum, dăruit de Geta Stoica: „Mă întristez când bieții copaci/Plătesc toamnei sultane, haraci./ Frunzele galbene ca mahmudelele/Mi-aduc aminte giubelele,/Crengile goale ca niște furci/ Mi-aduc aminte de turci/ Și mă revolt când bieții copaci/Plătesc toamnei sultane, haraci”. Oo, Tempus fugitus! Mi-ai furat doi prieteni dragi, dar mai târziu mi-ai dăruit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, marele poet contemporan, Florian Saioc, purtat în sufletul meu de trista poveste
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
și... înseilă invitata... -... mergem altădată la ANTICAFE, când vom organiza un... vrusei a continua eu, dar gândul citit de Seneca se-ncoronă cu precizarea stârnitoare: -... workshop literar! -Așteaptă numai! îi forțai spre domolire avântul, care să fi fost el acela?! Biata femeie, decăzută acum la stadiul de flaimucea, se uita când la mine, când la ticălosul ăla cu ochii boldiți ca proasta: -Dacă ziceți?! Așa să fie! capitulă ea nedezamagită, nu că-i promisesem eu, cât ce-o asigurase vecinul. Selecta
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
nr. 2164 din 03 decembrie 2016. Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
sfială, Lângă draga lui mândruță... Citește mai mult Himerele din pustiul ierniiEmilian Oniciuc- 02.12.2016Din pustiu iar bate vântul,Gerul printre pietre crapă;Gheața acoperă pâmântul,Platoșă face peste apă.Peste ea și- obolul iernii,O căruță cu un biet calSe împotrivește vremii,Trecând vadul către mal.Sticla pârâie sub roate,Căruțașul cruce își face...Aplecat de vânt din spateșchifuit prin mii de ace.Nu mai are mult săraculPână râul îl va treceDar se teme că la dracul,Se va
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
în seara de Ajun Vei poposi pe glia cea străbună, Aș vrea, s-asculți ideea ce-ți propun: Să colindăm prin țară împreună. Sunt în cămine mulți copii orfani, Abandonați de cei ce le-au dat viață Din sărăcie poate,bieți sărmani Ce nu primesc din dragoste, povață. Am să-ți arăt pensionari în țară Care-au muncit o viață pentru pâine, Azi, duc o bătrânețe prea amară Fără speranță-n ziua care vine. Azilele sunt pline de părinți, Uitați de
SCRISOARE DESCHISĂ de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371479_a_372808]
-
Azi, duc o bătrânețe prea amară Fără speranță-n ziua care vine. Azilele sunt pline de părinți, Uitați de pruncii răspândiți prin lume, Care se vor întoarce pricopsiți Și vor găsi numai pe cruci, un nume. Vreau să privești la biata țărișoară Ce luptă, ca să iasă la liman, Chiar dacă sănătatea-i e precară Și nu mai dă pe-nvățământ, un ban. După cum vezi, ți-am scris mai dinainte Și personal, nu ți-am cerut nimic Dar, dă-ne tuturor mai multă
SCRISOARE DESCHISĂ de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371479_a_372808]
-
-i potolești pe-acești nebuni, Ce se încurcă în munciuni. Au stat ani buni în parlament, Dar n-au făcut nimic decent, Iar legile ce le-au făcut, Sunt pentru ei astăzi un scut. După ce votul l-au avut, De biet român,nu i-a durut. Vânzând țara Românească, Ca averea lor să crească. Azi vor din nou cu-a lor minciuni, Să fure votul la români, Că în toți anii ce-au trecut, Ăsta-i „Lucrul bine făcut”! Iar țara ei
ROMÂNE,ADU-ȚI AMINTE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371481_a_372810]
-
cartea mică, după care descinde în sfera timpului trecut c-un aer calm: -Demult, demult, după un joc de cărți și un pariu stupid, în lume m-am pierdut, când tu te nășteai, iar, în urmă, prin lume rătăceam... Un biet nebun pe-un câmp de luptă mă străduiam să cuceresc pentru un alt popor libertatea, sperând să-mpart - în al cui nume? - dreptatea sfântă. -Și-ai reușit? se iți sfidator-curios F. -După amare luni de zile, un foc m-a-ndepărtat
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
și că dacă aduceau împăratului dovada că el nu mai trăia, aveau să își împartă împărăția adâncurilor. Nevăzut și neauzit de nimeni, se strecură prin galerii până în peștera în care trăia mama lui. Auzind noile vești, împărăteasa începu să lăcrimeze: - Bietul meu copil, trebuie să pleci din această împărăție! - Dar nu vreau să te părăsesc, mamă! - Atunci, va trebui să ne mutăm într-un loc în care nimeni să nu te poată găsi. Oricât de des am schimba noi peșterile, tot
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
care se îmbăiase înainte de a-l naște pe fiul său. Apa avea culoarea ochilor fiului ei, podeaua de argint pe care curgea râul lucea ca pielea fiului ei iar pereții de aur semănau leit cu părul prințului. În acel moment, biata femeie căzu în genunchi plângând amarnic. - De ce plângi, mamă? Întrebă Azur. - Nu mai știu nici eu! - E așa de frumos aici! Am să înot puțin. Se scufundă în apa curată și se lăsă purtat de curentul cald pe sub pereții strălucitori
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Infinit. Criptele-n zadar așteaptă, Tu alege care-o vrei, Nu mai da mereu din coate, Beți cucută, dragii mei? @@@@@@@@@@@@@@@@@ Ce faci, mă-ntreabă iubita, Răpita, menita, pepita, Eu ce pot să spun, doar ispita Îmi dă lovituri cu copita, Biet inorog, mai ții minte Cum din vechime, nainte De rezbeluri, măceluri, Iubirea era pe creneluri? Cornul era semnul magic, Inima, cuibul nevralgic, Iarba, copacii și norii, Ne-nvăluiau șoptitorii, Totul era numai farmec, Buzele noastre amarnic Se îmbinau fără sațiu
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
fără lumină, Nu vreau să mă gândesc la moarte, O viață avem și ea este sublima. Bastonul, de culoarea ochilor pierduți Te-ndeamna și conduce-amar Ce vrei, ca să te-ntorci la ochii nevăzuți... Trezește-te iubito, nu e decât un biet coșmar. Mă-nchin în fața ta, de dragul tău, Te-am regăsit în Universul vieții, Mă-nchin petalelor de crin, Mă-ngrop cu anii tinereții. Din urmă ceas azvârl în clopotul nocturn Ca o nălucă-n cel din urmă ceas, Din clopotul
ASCULTĂ ÎNGERII de COSTI POP în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371562_a_372891]