3,500 matches
-
o cauți aiurea... N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine, filozofule! Eu... eu nu-s decât o femeie slabă... De ce aș mai lupta? Nu mai am putere să lupt... Nu știu cum să fac să... să... Maria, cu blândețe, cu un surâs amar, îi pune un deget pe buze: Șșș... Lasă unchiule... Nu mai e nimic de făcut... Nimic de spus... Nimic... Mă duc s-o ajut pe Sora. Maria îi zâmbește și pleacă. Țamblac a rămas cu caseta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu lacrimi?! O vezi tu pe Voichița grasă, bătrână, trăind numai și numai ca să te bocească, să-ți țină parastasele?! O vezi tu, pe Voichița să... să... Oprește-te! strigă Ștefan... Fii cuminte Voichiță, îi vorbește el apoi molcom, cu blândețe, mângâindu-i părul. Rostul unui Domn este să-și apere țara. Și... și chiar să moară, de nu se poate altfel -, să moară frumos, cu sabia în mână... Rostul tău, Voichițo, este viața. Să iubești. Să zămislești pui, care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și strigă: Sihastre! Ba prorocești! Ba nu prorocești! Nu mă fierbe! De prorocești, spune! Spune! Ce va fi cu Moldova?! Spune! Prorocește!! Ce va fi cu Moldova?! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Daniil se eliberează și-i vorbește cu blândețe: Vrei să știi ce va fi? Da' pentru aiasta nu trebuie să-mi rupi anteriul... Tace... Tăcere, lungă tăcere... Și, după un timp ce pare lui Ștefan fără sfârșit, se aude glasul lui Daniil, grav, solemn: Află dar! Nu vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan. Am făcut destule la viața mea, una în plus nu mai contează. Orice gând nebun ți-ar da prin minte, să te gândești că tu nu-ți mai aparții! De blestemele Moldovei nu te temi?! Ștefan îi zâmbește cu blândețe: Fii pe pace, Părinte... Daniil se descarcă: O! Doamne! Trufie, numele tău e Ștefan! Nu cumva, gândurile tale umblă pe "Cărările Veșniciei" cu sabia în mână cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și acționa. Amândoi lăsăm în seama altora mările și oceanele: ne atrage și pe unul și pe altul spațiul adăpostit. Cartea fiecăruia este obsedată de ideea morții. Iar aici, brusc, asemănările se întrerup. În Clopotul scufundat i se atribuie morții blândețea unui capăt de oboseală, pe când în După-amiaza de sâmbătă este simțită, cum e firesc să fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi în cele două cărți semnificative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Văzuse cu ochii lui invazia, tancurile cu ciorchinii de soldați pe ele: „Băieți tineri de tot, frumoși, naivi, ei n-au nici o vină, săracii”, ne povestea poetul, pe atunci părând (sau chiar fiind) un om de o deosebită bunătate și blândețe. (Mai târziu, V.T. s-a dovedit, cel puțin față de mine, capabil de maliție și a ținut minte până la moarte o imaginară jignire pe care i-aș fi adus-o. Regret că nu am avut tăria să mă explic cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aflasem (legenda lor circula se vede printre meseni ca un semn de bun augur, ca o implicită urare) că formează o pereche conjugală ieșită din comun, o pereche ideală. Îmi amintesc vag de cei doi soți excepționali, de aura de blândețe pe care o emanau fețele lor și de zâmbetul lor perpetuu, pe jumătate parcă rușinat de atenția ce li se acorda, pe jumătate confirmând parcă tot ceea ce se afirma despre ei: ce să facem, nu ne place nici nouă rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în cele din urmă, de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea, blândețea, pudoarea), ale căror siluete obsedante traversează numeroase secvențe, constituie etalonul de puritate măsurând decăderea omului... ... Și totuși, până la urmă acesta nu pierde partida în filmul lui Tarkovski. Fără nimic convențional sau ostentativ, încrederea în om, în puterea lui de creație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere, de speranță, de lumină pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut, că prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația fiind una de blândețe și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău de mațul gros. Îți auzi apoi isprava căzând cu plescăit și stropituri în groapa privății, unde plutește o vreme la suprafață, negăsindu-și locul: e începutul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i șoptește mândrie, zgârcenie și să judecăm pe alții. Or, Sf. Ioan Iacob Românul prin viața lui aspră, prin suferință să, a trăit și răutatea lumii pe care a simțit-o cu multă durere. El a semănat numai dragoste, bunătate, blândețe, smerenie, milostenie și credința. Să citiți cărți scrise de el și veți vedea ce roade vrednice veți culege. Când o să citiți din rândurile sale să vă puneți în locul lui ca să înțelegeți ce-i suferință și ce reprezintă Dragostea și Milă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pagina pe care scriu, poartă alături de slove și lacrimile care însoțesc strigătul meu către tine, chemarea mea. Dumnezeu mi-i martor că nu vreau să bravez. Tu, sanctuarul vieții mele, tu cea mai sfântă ființă din viața mea, tu, bunătatea, blândețea, tu lacrima și sudoarea, tu jertfa care te-ai mistuit din iubire pentru mine, tu mămică dragă, îmi îngădui să scriu despre tine ? Îmi îngădui să descopăr, să prezint lumii comoara sfântă a sufletului tău ? Mă tem că cei ce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și când mă voi elibera de acești așa-ziși prieteni a căror stare depresivă e contaminantă? Scuturându-te de ei cu o singură mișcare, spune cineva din mine. E greu pentru că eu am slăbiciunea milei, care nu e sinonimă cu blândețea, ce e o stare profund filozofică în care ești fidel mai mult în fața orizontului cosmic decât în fața celui familiar, trivial. Pianista mi-a explicat cauza handicapului ei, a eșecului din ultimul timp, când se pare că a cântat prea repede
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acei cerșetori care se încredeau în bunătatea noastră, iubirea noastră specială pentru ei, ne-au dat nouă mult mai mult decât le-am dat noi lor. Acum aș putea spune că erau zei deghizați în cerșetori, punându-ne la încercare blândețea și alte calități pe care trebuia să le exersăm și să le împlinim în rama unui timp tulbure. Pe 27 septembrie a murit Alberto Moravia, la 82 de ani. Ca scriitor îmi place mult și mai puțin ca soț al
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ocupa de copii, ea nesuportând prezența unui copil mai mult de două ore. „Après tout, je suis un écrivain”, spunea ea în mod natural. Nu joacă rolul bunicii acum. Văd în tot ce spune și face o tinerețe perpetuă, delicatețe, blândețe lucidă, mister inepuizabil. Am avut din nou sentimentul comunicării și comuniunii fericite. M-am dus dis-de-dimineață la bancă, pentru a mă explica în privința datoriilor. Coborând scările m-a întâmpinat vecina Ebba, felicitându-mă pentru ziua îngerului Gabriel. Asta m-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine, dar în același timp cu prieteni suedezi, pentru a ține în echilibru totul. Războiul continuă în Iugoslavia - frumosul oraș Vukovar distrus complet; odată am fost pe străzile lui cu iz medieval, cu René, minunându-mă de frumusețea caselor și blândețea oamenilor. Citit de mai multe ori Infernul lui Strindberg, pe care am de gând să-l traduc, neînțelegând de ce nu s-a tradus încă în limba română. Există mari lacune de umplut. Vis cu Eva Bonnier - era dulce și îndrăgostită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mesei vânătorești de la primărie. și nu lipsea aproape nimeni. Dea Domnul să nu se fi schimbat nici acum obiceiul. Curioase mai sunt întâmplările vieții. Cu ani în urmă, la Bolgrad, auzisem cântând un tânăr. Avea ceva aparte, ceva care așeza blândețe pe suflet. Tânărul se numea Vasile Cănănău și mai departe nu știu întâmplările vieții lui dar, după ce l-am reîntâlnit la Câșlița, în haine militare, am fost convinsă că va reuși. și m-am bucurat, mai târziu, ascultându-l ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sticlele. - Or să ne omoare ăștia dacă află. - Nu-i bai. Altfel o să-i omoare băutura. și am ascuns sticlele. Le-au căutat în mai multe rânduri și negăsindu-le m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut și cele două sticle mau înconjurat flăcăii. - Sărut mâna, doamnă învățătoare. Să mai veniți la Horă. Războiul împotriva tifosului exantematic a mers până în 1945, prin iulie. Așa, printre multele întâmplări
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Păunel, succesorul său în acest post, «primul ei director sub eră românească»”. În anul 1919 ajunge profesor titular la Catedra de Teologie Practică a Facultății de Teologie, iar în anul universitar 1920 - 1921 a fost decanul acestei facultăți. Bunătatea și blândețea față de stundenți, respectul și devotamentul față de colegii săi profesori, a caracterizat activitatea sa de dascăl în învătământul teologic. De cealaltă parte, în cler, Cotlarciuc rămâne diacon până în anul 1914, când primește punerea mâinilor întru cele ale preoției, în anul 1919
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Vasile Loichiță, care l-a cunoscut îndeaproape pe mitropolit, afirma: „toți panegiriștii, de diverse nuanțe, și oficiali și neoficiali, cari au evocat amintirea mitropolitului Nectarie al Bucovinei cu prilejul morții sale, au fost unanimi în a-i recunoaște o calitate: blândețea. Noi, am îndrăzni să-i mai adăugăm și pe o a doua: pe cea a omului datoriei și al muncii sârguitoare. Înmănunchiate amândouă, ele ne pot servi, într-adevăr, elementele de componență pentru portretul sufletesc al celui ce a fost
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fiind vrednic urmaș al marelui luptător pentru propășirea bisericii și binele neamului...al blajinului arhipăstor Nectarie, trecut de curând întru cele de veci”. Romulus Cândea, unul dintre biografii lui Nectarie spunea: „ceea ce l-a caracterizat pe Mitropolitul Nectarie a fost blândețea, bunătatea și munca fără preget depusă în toate împrejurările și în toate locurile unde a fost chemat să lucreze. O viață de modestie și necontenite strădanii, iată viața lui Nic. Cotlarciuc”. O apreciere post mortem, însă mult mai recentă, a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ca acesta trebuie excomunicat, Nectarie prezentând în continuare scrisoarea pastorală care i-a adresat-o acuzatorului, îndemnându-l să se teamă de Dumnezeu și să nu mai continue cu tulburarea în Biserică, și mărturisește că el l-a tratat cu blândețe și iubire, iertându-i toate. Apoi continuă, luând punct cu punct acuzele care i s-au adus și combătându-le pe toate. La faptul că alegerea lui a fost fraudată, Nectarie răspunde că din cauza unor probleme care le-a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
trebuit să le îndeplinească, și înfăptuirea acestora cu simțul răspunderii, au făcut din Nectarie Cotlarciuc un mare misionar. A câștigat simpatia străinilor ortodocși și apusenilor, iar acasă la el a avut de luptat cu mizeriile, dar a dovedit o părintească blândețe și o bunătatea rară, un duh de dreptate și de creștinească iertare. Si poate tocmai pentru că a fost drept, a trebuit să poarte atâția ani jugul suferințelor, după cuvântul Psalmistului care zice „dreptul trebuie să sufere” (Psalm 34:20).
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
niciodată căile misterioase și delicate prin care Divina Providență a făcut să izvorască familia voastră religioasă; Dumnezeu a fost cel care, fără ca eu să mă gândesc, prin intermediul diferitelor circumstanțe m-a îndemnat, aș zice că aproape m-a constrâns cu blândețe, să adun femei evlavioase care ar simți să-i ajute pe frați în îndeletnicirile mai mult vouă specifice, spre folosul sărmanelor făpturi abandonate, strânse în pavilioanele Divinei Providențe» (Verona, octombrie 1946). Ramura feminină a Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a intrat acolo pentru o scurtă vizită. A salutat capelanul, surorile și vreun bolnav, binecuvântându-i pe toți, de parcă pentru un ultim rămas bun. Era pe punctul să plece, când o soră s-a apropiat de el rugându-l cu blândețe dacă putea să urce la etajul de mai sus să vadă, și să binecuvânteze, un căpitan de aviație, bolnav de tbc și foarte deprimat. A mers nu fără multă trudă. L-a găsit pierdut, abătut și chinuit de gândul că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]