4,944 matches
-
rapid că sunt extrem de fericită pentru decesul tatei și că-mi urăsc la fel de mult mama întrucật nu-mi dă voie sậmbăta la școală. Inspectorul a rămas pur și simplu stupefiat de curajul și limpezimea ideilor, de persuasiunea cu care fetița blondă își expunea rậnd pe rậnd ideile și, mai ales, de pledoaria pe care acolo, în intimitatea noastră, o făcusem în favoarea școlii. Nimic nu mi se părea mai înspăimậntător și mai sinistru ca despărțirea de școală. Cu mirosul ei de motorină
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a iesit nimic din toată afacerea, pentru că amăndoi eram firi raționale și căutam cu totul și cu totul alte sensuri relației noastre. Realitatea avea să ne confirme adevărul. El îmi furase delicat în timpul unei ore de limba romậnă două bucle blonde din păr, pe care le presase cu grijă într-un dicționar. Scopul, dupa cum bine intuisem atunci, era cu totul altul și eu am ripostat vehement, negậnd orice intenție de tip sentimental. Începuse să-mi devină suspect, mă întrebam adesea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
unghiuri, nesocotind adesea sfaturile familiei sau chiar pe cele ale profesorilor, deși îi respectam în mod special. Dar o nenorocire nu vine niciodată singură... În același an, la liceul nostru, se înregistra un al doilea caz de sinucidere; o fată blondă, foarte frumoasă, foarte elegantă, inteligentă și visătoare, iubise un băiat înalt, brunet, frumos, talentat, dar enigmatic. Povestea lor de dragoste sfậrșise brusc, fără vreo explicație, fata preferậnd să se arunce în fața unui tren decật să mai fie zilnic anchetată la
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
credem? Bă, Sandule, nevasta simte când te lovește energia negativă, ascultă tu la mine... Are un simț suplimentar, simțul nevestei. Sandu Își permite să râdă. Da, și nevastă-ta a simțit bine de tot atunci când săreai gardu’ noaptea la aia blondă și văduvă, da’ să nu zici că tot bombardamentul energetic a fost de vină că ți pun vinu-n cap. Erai rătutit, aia era, se vedea de la o poștă că umblai pe sub fuste străine... Gore face pe Îmbufnatul și Își pune
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
are? Întrebarea lui Gicu Îl face și pe Sandu să zâmbească. Are mapă sub braț și vertebrala de plastelină, minte ce-i mai trebuie? Bă, pui și tu niște Întrebări... Ia dați televizorul ăla mai tare, că iar bagă aia blondă benzină În loc de motorină! 21.06.2010 Inamicul Public Sandu Șpriț apare la cârciumă un pic după miezul zilei. Are Într-unul din buzunare un ziar și este nebărbierit, ceea ce dă de gândit celorlalți cheflii. Gore stă cu picioarele Întinse pe sub
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu blond. {EminescuOpIV 7} HORIA Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață, Își ascunde tristă galbena ei față. Horia pe-un munte falnic stă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acum te salută, ea-n visul ei te-a presupus - Tu vii ca un cântec de soră la sora ce-n lume s-a dus. {EminescuOpIV 37} DE CE SĂ MORI TU? Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină, Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond. Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel. Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate. Șterge-ți ochii blondă Marta... ochi-ți negri... două stele Mari, profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu, Câte nopți de-amor și rău Am veghiat sdrobit de plângeri, Scumpa mea, odorul meu! O, atunci mi-ai cere seama Ca să-ți spun cîte-am visat, M-ai fixa fără de teamă, Ai da-ncet neagra maramă De pe păru-ți blond, curat; {EminescuOpIV 52} Netezind cu mîna-ți albă Tâmpla ta - tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zâmbi, Eu jucîndu-mă cu salba De pe sîni-ți, aș vorbi. Și ți-aș spune-a mea iubită Că de mult eu te-am cătat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
M. șade visătoriu. De tot în fund, codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta, se scoală M. ). Tresare miază-noaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies. Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, A lunei adormite pătrund razele rare În temnița din pieptu-mi trezind gândiri amare. Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moale tu viața mi-o legi - O știi și te faci că nu o-nțelegi! Șireată și dulce - copil vinovat - De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat, De ce-aștepți să-l fur de pe ochi-ți profunzi Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi! Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi, Prin degete cauți, nu râde ci taci; Pedeapsa ce meriți, columbă a mea, O gură-i - Oh, dă-mi-o - mi-ai dat-o - așa! {EminescuOpIV 67
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ureche: Lume, lume și iar lume! {EminescuOpIV 77} AVEAM O MUZĂ Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperia, Un straiu de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
laur! {EminescuOpIV 78} Odată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades. Venea-n singurătatea mea pe îndelete, Rătăceam mîna-n păru-i blond și des, De pe-umeri haina-i luneca ușor - Vedeai rotundul braț pîn-subsuori. Părea c-așteaptă de a fi cuprinsă, De-a-și simți inima bătând cu dor, Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă, Ca graiul ei să tremure
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
haine luminoase, Cu ochi căprii, nalți mândri ca arborii de fag - În visele din somnu-mi s-adun să se îmbine, Fac nunți de patru zile și de patru nopți pline. Îmi pare-atunci că mândră Ileană Cosinzeană, Cu ochi albastre stele, blondă un spic de grâu, În mine se-ndrăgește și-ușoară-aeriană S-așază pe genunchi-mi, cunjură gâtul meu, Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană, Ea ochii-ușor și-nchide, zâmbind în visul său - Ochii i-s plini de lacrimi ce nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată, Cu mînile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu ochii Albaștri, mari, prin straturi înflorite De nori, ce înfoiate îi oferă Roze de purpur, crinii de argint; Din când în când cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și azi în a lor post; Ca o umbră Asiatul prin pustiu calu-și alungă, De-l întrebi: unde-i Ninive?, el ridică mîna-i lungă, Unde este? nu știu - zice -, mai nu știu nici unde-a fost. Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc și aur, Pe-a lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îl mint. De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cîntari îmflată, Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, Ar fi curs în văi eterne, lin și-ncet ar fi căzut... Caravane de sori regii, cârduri lungi de blonde lune Și popoarele de stele, universu-n rugăciune, În migrație eternă de de mult s-ar fi pierdut. Și în urmă-le-o vecie din nălțimi abia-văzute Și din sure văi de chaos colonii de lumi pierdute Ar fi isvorît în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
diamantină, Ce reflectă-n ele lumea înflorită din grădină, A lor murmur împle lumea de-un cutremur voluptos. Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă Și printr-însa-n cer vezi luna trecând albă și frumoasă, O regină jună, blondă și cu brațe de argint, Ce unesc încrucișate a ei mantie-nstelată Și albastră peste pieptu-i alb, ca virgină zăpadă. Ochii ei cei mari albaștri peste nori aruncă blând, Cari se-ntind albi ca zăpada și ca straturi argintoase, Oferindu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înconjură-nprejur; Prin columnele-i mărețe trece cîte-o rază mată, A lui cupolă boltită e cu-argint înconjurată, Pe arcatele-i ferestre sunt perdele de azur. {EminescuOpIV 126} Luna înspre ea îndreaptă pasuri luminoase-ncete, Diadem de topiți aștri arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei, strălucindu-i fruntea ei; Ale domei scări negrite se-nsenin - ca neaua sara -; Intră-n domă. Ard columne sub lumina ei cea clară Și-și aruncă unu-ntr-altul umbra neagră dintre ei. Stelele în cârduri blonde pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei, strălucindu-i fruntea ei; Ale domei scări negrite se-nsenin - ca neaua sara -; Intră-n domă. Ard columne sub lumina ei cea clară Și-și aruncă unu-ntr-altul umbra neagră dintre ei. Stelele în cârduri blonde pe regină o urmează, Aerul, în unde-albastre, pe-a lor cale scânteiază Și rămân întunecate nalte-a cerurilor bolți; Doma strălucește-n noapte ca din marmură zidită, Prin o mreajă argintoasă ca prin vis o vezi ivită, A ei scări
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
necunoscute Și-n câmpii unde mii râuri s-argintesc plane ș-adînci. Pe acea poartă din munte iese zori în coruri dalbe, Ridicîndu-se în cerul dimineții dulci, rozalbe, Pe-acolo soarele-și mână car cu caii arzători, Pe-acolo noaptea răsare blonda lună argintoasă Și popoarele de stele iese-n roiuri luminoase Și pe cer se împrăștie ca de aur sfinte flori. Zeii Daciei acolo locuiau - poarta solară În a oamenilor lume scările de stânci coboară - Și în verdea-ntunecime a pădurilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de zăpadă, Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond, Abia corpul coperit e de-un gaz moale ce transpare - Astfel trece ea frumoasă cu-a ei brațe sclipitoare, Reflectată-n mii oglinde de pe muri și din plafond. Și-n odăile înnalte din frumoasa monastire Sunt pe muri tablouri mândre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor splendizi, ș-a lor hale luminate, Stele de-aur ard în facle, pomi în floare se înșir; Și prin aerul cel moale, cald și clar, prin dulci lumine Vezi plutind copile albe ca și florile vergine, Îmbrăcate-n haine-albastre, blonde ca-auritul fir. Albe sunt ca neaua noaptea, fața înnecată-n raze - Priivește însusi cerul dintre nouri să le vază: Despletit flutură pe-umeri moale, dulce, părul blond. Noaptea-n nori visează stele și se uită-n fund de mare, Luna lin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin dulci lumine Vezi plutind copile albe ca și florile vergine, Îmbrăcate-n haine-albastre, blonde ca-auritul fir. Albe sunt ca neaua noaptea, fața înnecată-n raze - Priivește însusi cerul dintre nouri să le vază: Despletit flutură pe-umeri moale, dulce, părul blond. Noaptea-n nori visează stele și se uită-n fund de mare, Luna lin roșește-n față de amor și de mirare, Se aplană de uimire valu-albastru vagabond. Dară una-i fiica mării ca o lacrimă de aur. Păru-i curge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieții cea obscură - În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură, Căci gîndirile-s fantome, când viața este vis. {EminescuOpIV 152} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mîndră-mpărăți Ce-avea popoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]