3,762 matches
-
urmă, Carlina își aminti că uneori el o încânta cu flori, buchete mari, în special gladiole roz pe care i le punea în brațe. Atunci transformă uimirea în tăcere și în lacrimi de bucurie. Orice femeie se topește în fața unui buchet de flori sau a unei bijuterii frumoase. Când Carlina părăsise pentru totdeauna căminul conjugal, lăsase și un bilet de adio: ,, Îmi pare rău că soarta ne-a înșelat așteptările și ne-a făcut să suferim. Poate va fi ultima cumpănă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
învață să iubești, să simți că trăiești, să prețuiești... Toate aceste atingeri îi adusese o noapte foarte tihnită. În liniștea aceea se vârâseră amândoi întrun pat, acoperindu-se cu o pilotă nu prea groasă, îmbrăcată într-o pânză frumoasă cu buchete de trandafiri roșii, iar acestea îi făcea să se simtă confortabili și relaxați. Apoi pentru prima oară adormiră unul în brațele celuilalt. Mâncaseră din mărul păcatului. Dimineața, când se deșteptă, avea senzația că era mai puțin viguroasă, mai slăbită fizic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu spătar, lângă o masă care patrona niște fotografii de familie sub o sticlă incoloră, tăiată pe măsura ei. Povesti cum călătorise cei patruzeci și ceva de kilometri, scoțând totodată din bagajul ei o butelcuță cu vin ce avea un buchet de strugure copt. Cu un zâmbet slab și răpusă de oboseală destupă butelcuța cerând două pahare în care turnă licoarea limpede ca lacrima, făcând niște mărgeluțe mici la suprafața paharului. Își umezi buzele de plăcere ciocnind cele două pahare cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
parte într-o perioadă nefastă din viața ei de acostarea în moduri diferite a unei persoane pe care o credea hermafrodită după comportament și aspectul fizic. Îi dădea târcoale săptămâni la rând, defilând prin fața unității unde lucra, aducându-i deseori buchete de flori, alteori cărți de citit din colecția romanelor de dragoste, iar când era ziua ei nu evita să o felicite personal înmânându-i o felicitare cu substrat de dragoste. Putea fi o părere a ei sau un profund respect
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
În momentul următor o voce autoritară o strigă: - Hei, mămico! Trezește-te, nu ai voie să dormi până nu elimini placenta, altfel riști să faci hemoragie și poți muri. În același timp, Valentin intră ușor pe ușă aducându-i un buchet cu flori. - Ai fost mai curajoasă ca prima oară. Te felicit! - Mulțumesc, dar mă simt foarte obosită, schițându-i un zâmbet slab. - Te cred. Dar totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
buchet cu flori. - Ai fost mai curajoasă ca prima oară. Te felicit! - Mulțumesc, dar mă simt foarte obosită, schițându-i un zâmbet slab. - Te cred. Dar totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet cu florile tale preferate. Știu că-ți plac foarte mult gladiolele albe. Erau în număr mare. Își atinse obrajii, mimând o sărutare. - Uită-te în pătuț și vezi prințișorul nostru. Cât e de frumos. Are numărul 10 pe mână. - O
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
agitația străzii. Încerca să scape de coșmarul care o bântuia ca pe o chemare prefăcută că ar mai putea să mai fie cum fusese în anii din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele îi erau dornice de un sărut, iar trupul prefera „Mărul păcatului”. Era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
paharelor, aruncând-o în prăpastia îndoilelii, într-un hău deschis, acolo unde amândoi sufereau. Inima ei era o tăcere grăitoare, rostită într-un cuvânt: „Unde ești iubire?”. Unde ești? Ești nepricepută? Nu știi să citești în adâncul sufletului meu!? În buchete albastre ofilite, te-ai vândut ca orice marfă pe o tarabă oarecare. M-ai istovit, lăsându-mă la poarta inimii mele pe muchii de cuțite. Vântul suflă a pustiu, iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta e închisă. Mă strângi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care exista la dimensiunea aceea, fără vreo țintă anume. Totul părea încântător dar nu îi interesa nimic în mod deosebit. Totuși își aduse aminte că trebuia să meargă în vizită. Cupărase un serviciu de cafea iar lângă el adăugă un buchet de flori. Valentin îi cupărase și ei un buchet de flori. Când i-l oferise, îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Totul părea încântător dar nu îi interesa nimic în mod deosebit. Totuși își aduse aminte că trebuia să meargă în vizită. Cupărase un serviciu de cafea iar lângă el adăugă un buchet de flori. Valentin îi cupărase și ei un buchet de flori. Când i-l oferise, îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de proporții, în executarea unui cartier rezidențial, chiar la curbura Munților Carpați. Carlina făcuse și ea un lucru pozitiv pe plan personal. Se mutase de la Dunăre la munte. Era atât de splendid să-ți aștepți nepoții și copiii, să primești buchete de flori la aniversare, să privești coama munților pudrați în alb sau cu muguri cruzi. Botezul lui Denis-Gabriel fusese făcut în mijlocul naturii, amenajat pe un lac iar Carlina era alături de el, prinși unul cu altul ca timbrul și scrisoarea. Viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zise bucuros: - Bine ai venit acasă, doamna mea! După cum vezi, aici locuiesc. În momentul asta nu pot să îți ofer altceva. Te rog să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era portarul care îi aduse un buchet de flori comandat de Nicky, în secret. Întinse buchetul spre Julia oferindu-i-l împreună cu un sărut. Ea prinse o floricică din buchet, o desfoi agale jucânduse copilărește „mă iubește, nu mă iubește”, iar răspunsul o făcuse fericită. Nicky se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vezi, aici locuiesc. În momentul asta nu pot să îți ofer altceva. Te rog să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era portarul care îi aduse un buchet de flori comandat de Nicky, în secret. Întinse buchetul spre Julia oferindu-i-l împreună cu un sărut. Ea prinse o floricică din buchet, o desfoi agale jucânduse copilărește „mă iubește, nu mă iubește”, iar răspunsul o făcuse fericită. Nicky se gândea pentru prima oară făcând o comparație între Carmen
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era portarul care îi aduse un buchet de flori comandat de Nicky, în secret. Întinse buchetul spre Julia oferindu-i-l împreună cu un sărut. Ea prinse o floricică din buchet, o desfoi agale jucânduse copilărește „mă iubește, nu mă iubește”, iar răspunsul o făcuse fericită. Nicky se gândea pentru prima oară făcând o comparație între Carmen și Julia. O găsi pe Julia mai frumoasă, mai blândă, mai înțelegătoare. Deschise ochii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viață. O strigă din instinct pe maică-sa. Dacă ar fi trăit și nu ar fi lăsat-o la doisprezece ani i-ar fi putut spune: ești gravidă! Vei avea un bebe. Trei luni mai târziu Carlina îi oferi un buchet de flori cu intenția să vadă de va fi băiat sau fetiță. Se spune că dacă duci repede florile să le miroși vei avea o fetiță, dar Julia nu le mirosi. O urmărise o bucată de timp dar în cele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
urc scările, mă oprește un reporter de la o televiziune. Nu rezist vanității de a apărea în smoking și cu papion, așa că răspund pe repede înainte celor câteva întrebări mitraliate de băiețașul blonduț și plinuț care ține microfonul ca pe-un buchet de flori la întâlnire. Cel mai bun film românesc din toate timpurile ? Desigur, Reconstituirea. Cine aș vrea să câștige ? A fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea să primesc ? (Realizez că băiețașul habar n-are cu ce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane de atac deasupra dealurilor tulburând liniștea așezării („Peisaj de iarnă”, „Ulița cu felinar”). Nepăsători gravitației, dau viață imaginii și stabilesc un punct de sprijin privirii furate de infinitatea spațiului celest. Pe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu mă face, omul lui Dumnezeu, să cred că așa se întîmplă și-n viață! Dar mi s-a întîmplat mie. De-aceea am și scris scenariul acela radiofonic cu-atîta patimă. Am întîlnit doctori care s-au entuziasmat la un buchet de flori sau o carte și erau în stare să mă dea afară din cabinet cînd am scos plicul cu bani... Livia se așază la masă și-mi surîde: Mănîncă, iubitule. N-aș vrea să întîrzii pentru că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe măsura ta, și dac-ai să ții la ea, o să-i aduci cîte-o floare; și ea o s-o pună în vaza asta. Că și tat-tu, așa țăran cum e, vara, cînd vine de la coasă, mi-aduce mereu cîte-un buchet de sînziene; știe că-mi plac tare mult cum miros... Vaza stă de atunci, din vara de-acum șase ani, într-un geamantan, la capătul patului, învelită într-o cămașă de corp. După ce mama a murit și eu am smuls
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la spital, la urgență. Era de gardă Livia. Mi-a făcut o injecție în venă, după care mi-am revenit. Și cum a doua zi era duminică, din vorbă în vorbă, am ajuns în zori. Apoi i-am dus un buchet de flori, am mers împreună la teatru, am descoperit că aveam ce ne spune unul altuia, ne-am dat seama că ne iubim, am constatat că sîntem unul pe măsura celuilalt... Și, spre marea mea surprindere, din clipele cînd mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nevoie de filamente. Afară, pe aleea ce duce spre secție, gîndul unei delegații la București mă răscolește ca o dorință, că-mi vine să mă întorc, să urc la etajul zece. Departe, pe alee, zăresc un cap brumat, ca un buchet de flori mici, albe: e Tamara, intră în clădirea Serviciului energetic. Am tresărit, micșorîndu-mi pasul. De ce? Pentru că e Tamara?! femeia pe care o caut cu privirea de atîția ani?! Nu. Asta nu trebuie să se mai întîmple azi am încheiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șterge din memorie subiectele literare, voi renunța la planuri, două sau trei sticle de bere, băute între timp, mă vor spăla pe dinăuntru, voi intra la veceu, de unde voi ieși mai fericit eliberat de preocuparea mea literară -, voi cumpăra un buchet de flori pentru Livia ce păcat că nu am luat de la seră niște magnolii! -, mă voi întoarce acasă și voi asculta sfatul lui Ion, prietenul copilăriei mele: voi începe o viață liniștită, alături de Livia, care-și va face o clientelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
duci asta, îmi arată bătrînul crenguța. Mulțumesc! O să se bucure foarte mult. Ehe !... Mihai-Mihai, clatină el din cap. În tinerețe am fost inginer horticol și-am avut în subordine cîteva hectare de seră. Cînd mergeam la cîte-o fată, uite-așa buchete de flori îi duceam! Eram tare pretențios: "fiecare petală o sărutare!" Și-mi dădeau, să nu crezi că ziceau nu, rîde bătrînul. Știi cu ce le luam eu ochii și le rupeam inima? mă întreabă el grav. Cu liliac alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și se uită în sus, spre stele. Anele mele or fi acum acolo, sus, mai ales una, toți îi ziceau Lia-ciocîrlia, dar tot Ana o chema... Se dădea în vînt după băieți tineri ca mine, care știau să ofere un buchet cu flori... plătit de altul, evident, de vreun boșorog, cum îs eu acum, îmi face mos Toader cu ochiul. Hai, fugi, mă lovește el cu palma peste spate, arătîndu-mi drumul spre poartă, fugi, că tu n-o să scrii decît despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cosește". Am pornit în urma ei. Mi se părea că nu se mai sfîrșește drumul, dar cînd am ajuns și am văzut fînul înalt și plin cu flori, am uitat de oboseală. "Joacă-te prin fîn, Ionică. Adună lui mama un buchet mare de flori", mi-a zis mama, dar tata a intervenit: "Nu, că-mi încurcă fînul și-o să-mi fie greu la cosit". "Nu fi prost!", i-a șoptit mama și l-a cuprins de mijloc, pornind împreună spre marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]