4,074 matches
-
că a binevoit a asculta pe delegații români, în momentul de a dezbate asupra României. Acesta e un nou titlu adus de Europa pe lângă cele ce de mult încă i-au atras recunoștința Națiunii române, și această unanimă dovadă de bunăvoință ne pare a fi un fericit augur pentru succesul cauzei ce suntem chemați a apăra dinaintea d-voastre. Nu ne vom mai opri asupra evenimentelor în cari ne-am aflat împinși prin necesități de forță majoră. Vom trece asemenea sub
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
instituțiunilor și la dezvoltarea mijloacelor ei materiale. Acestea sunt, d-lor plenipotențiari, expuse pe scurt, dorințele unui mic stat care nu crede a fi meritat mai puțin din partea Europei, și care, prin organul nostru, face apel la dreptatea și la bunăvoința Marilor Puteri, ai căror sunteți eminenții reprezentanți. D. Brătianu citește apoi considerațiunile următoare: Domnilor plenipotențiari, Expunerea ce v-a făcut colegul meu, în numele său și al meu, despre drepturile și interesele României nu are nevoie de dezvoltări mai lungi. înalta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
despre drepturile și interesele României nu are nevoie de dezvoltări mai lungi. înalta Adunare, ce are misiunea de a regula situațiunea Orientului, posedă pe deplin toate noțiunile trebuitoare pentru îndeplinirea lucrării sale. Suntem încredințați că simțimentele de dreptate și de bunăvoință, cari ne deschid intrarea până d înaintea d-niilor voastre vor determina asemenea și primirea deciziunilor atingătoare de România. Tot ce-mi permit este de a adăuga că despuierea noastră de o porțiune din patrimoniul nostru nu ar fi numai o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
gata a răspunde la cererea primului plenipotențiar al Franței. Caratheodory-pașa cere amânarea unei cestiuni asupra căreia nu este în stare de a da un răspuns precis. D. Waddington observă că nu a prezentat o propunere, ci un simplu apel la bunăvoința Rusiei, în cazul când circumstanțele ar permite de a evacua teritoriul otoman fără a trece prin România. Comitele Șuvaloff ar satisface cu fericire dorința d-lui Waddington și regretă că. d. prim-ple nipotențiar otoman nu poate astăzi da informațiunile necesare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
către Alteța-Voastră spre a o ruga ca să supună la Excelențele-Lor plenipotențiarii Marilor Puteri a lor cerere de a fi admiși în sânul Congresului spre a expune și apăra acolo drepturile tării lor. Subsemnații, bazați pe spiritul de dreptate și pe bunăvoința cu care Europa s-a arătat pururea către România cutează a spera că Marile Puteri vor binevoi a-i asculta mai nainte de a delibera asupra intereselor românești. Rugăm pe Alteța-Voastră să binevoiască a primi omagiele adâncului respect cu care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a amenința un moment, s-au împrăștiat. Ordinea cea mai perfectă a domnit pretutindenea cu toată imensa afluență de lume ce se adunase în acea zi în Capitală. N-a fost de înregistrat nici o neorânduială, nici un accident regretabil și exemplara bunăvoință și înțelepciune a publicului a înlesnit ea singură menținerea bunei reguli.[...] 14 martie și 10 mai 1881. Actele privitoare la proclamarea Regatului Român și ceremonia încoronării MM.LL. Regelui și Reginei, București, Tipografia Thiel & Weiss, Palatul Dacia-România, 1882, pp. 1-9
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Vlașca lui îl cunoșteau și copiii. Biroul de la Interne era veșnic plin de lume. Intervenea pentru oricine apela la serviciile sale. Cartea lui de vizită cu semnătura "devotat Iuca", adresată colegilor săi din guvern, era acordată cu cea mai mare bunăvoință. Una dintre direcțiile din administrația centrală a ministerului de Interne era aceea a Casei de asigurare. Avea în sarcină ca orașele și satele din țară să aibă asigurate bunurile lor. Această Casă trebuia să dețină deci un fond bănesc, cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că n-o spun de complezență. Sînt oameni rari la care ținem chiar dacă îi vedem după multe luni! Domnul Liviu e unul din oamenii foarte dragi pe care i-am întîlnit. Unde mai pui că m-a găzduit cu atîta bunăvoință! Revenind, rememorînd, îmi dau seama mereu ce mult a însemnat deseori pentru mine bunul tău gînd, sfaturile tale, diplomația ta! Întotdeauna mă bucur de prietenia noastră fraternă! Va fi mereu! Acum îmi petrec "evidențele" studiind latina și morfologia autohtonă! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o vorbă bună pentru el, nici măcar nu-i trimiți o sărutare. Îl părăsești, îl izgonești din viața ta și împreună cu el, nevasta... Nici un cuvânt prin care să ne ceri să veghem asupra lor, nici un cuvânt prin care să-l încredințezi bunăvoinței țării, țara pe care ai trădat-o”. 28 decembrie. C. Hiott, ministrul Casei Regale, trimis la Milano de Regele Ferdinand, obține semnătura Prințului Carol pe documentul ce conținea renunțarea lui Carol la calitatea de prinț moștenitor. Situația era însă mult
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mândrele lor straie sărbătorești <...>. La Corbi, Stănești și Nucșoara, Voievodul s-a interesat îndeaproape de activitatea celor trei echipe regale ce lucrează pentru culturalizarea și ridicarea satelor noastre, întreținându-se cu studenții, vizitând gospodării țărănești și ascultând cu simplitate și bunăvoință păsurile țăranilor”. Seara, la lumina unui foc haiducesc, Mihai a asistat la o „șezătoare cu parfum arhaic”, cu sunete de bucium, cântece din frunze, „jocuri săltărețe cu strigături haiducești”. La miezul nopții, „Voievodul a adormit într-o casă țărănească cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Au fost întâmpinate greutăți deosebite în ce privește cazarea refugiaților, chiar dacă autoritățile au procedat la rechiziționarea de camere și au rezervat spații în imobilele instituțiilor publice. Au fost numeroase situații (mai ales în mediul rural), în care locuitorii au oferit cu toată bunăvoința camere și alimente refugiaților. După 23 august 1944 locuitorii din teritoriul Moldovei (rămas la statul român) s-au întors la locurile lor de baștină; pentru cei din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, rămași numai cu puterea minții și a
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
sate. Familii de suflet Cunoscând că prietenia înseamnă sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc, m-am legat sufletește de câteva persoane din sat, încă de la o vârstă fragedă. Am abordat de mică o atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cei ce i-am simțit aproape. Constatând că avem doar aspirații, interese comune, m-am apropiat cu sinceritate de unele familii, care le păstrez și în prezent în inima mea. O asemenea familie a fost acea a lui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în semn de aprobare. Toată familia a locuit luni de zile în bucătăria de vară, deși erau cam mulți la număr. Primăria a apelat la vrednicii noștri săteni, care punând mână de la mână, cu materiale, brațe de muncă și multă bunăvoință, au reușit până-n primăvară să se mute în casă nouă toți membrii familiei Olinici Dumitru. Peste ani, băieții s-au dovedit responsabili, cu mult bun simț, silitori și s-au calificat fiecare în domeniul său preferat. Doi dintre ei au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lăsat, până n-a ars câțiva cărbuni și m-a descântat de spăriet. Acasă, nu le-am povestit întâmplarea toată, căci prea frumos a fost la stână! Conviețuirea între oameni . A fi politicos, înseamnă a avea o comportare conformă cu bunăvoința, o atitudine amabilă, politicoasă. Depinde de fiecare dintre noi, cum înțelegem politețea, neexistând anumite reguli sau texte de legi. Însușirea lor de către oameni și trăirea lor ca pe niște impulsuri interioare, trebuie să pornească din proprie convingere. Putem învăța însă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se expun. În anul 1947 tata a fost arestat și apoi deportat în regiunea Dombas, apoi în Siberia și în cele din urmă pe șantierele din Moscova, unde a și murit în împrejurări necunoscute. După refugiul meu în România, prin bunăvoința unchiului meu Telipan Simion, am urmat școala tehnică “de îmbunătățiri funciare“ din Brăila, pe care am absolvit-o în anul 1950. După terminarea școlii, am lucrat o perioadă la Brăila, în anul 1951, m-am căsătorit, am devenit tată a
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
așa-zișii “venetici“ (cei veniți din România și stabiliți în Bucovina de Nord ) erau tratați cu multă cruzime, fiind în cel mai bun caz deportați. În ultimul moment a reușit să-și pună câteva lucruri într-un furgon militar, prin bunăvoința unui ofițer român, care se retrăgea din oraș. Apoi, în disperarea ei, cu câteva lucruri într-un geamantan, cu mine de mână s-a îndreptat spre gară. Până la urmă am plecat cu trenul, dar din cauza deselor opriri, întrucât circulam în
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
străzile... Văd bărbați și femei circulând cu bicicleta pe trotuar... Hmm, pare un vis! Ne cazăm la hotelul Blue Wave Inn. La recepție sunt impresionată de modul cum suntem primiți deși nu știu ce spun oamenii aceștia, dar le citesc pe fețe bunăvoința. Gesturile lor sunt calme, iar vocile le sunt melodioase când ne urează „bun venit” în limba japoneză: „Irashaimase!” „Irashaimase!” Avem cazarea la etajul 9 și urcăm cu un lift rapid și silențios. Camera este deosebită, mai ales că are vederea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a zis că am atins esența aranjării florilor. I-am mărturisit că m-am documentat asupra acestui subiect, dar n-am înțeles în ce constă tehnica superbelor aranjamente florale. O demonstrație pe viu miar înlesni înțelegerea, dacă domnia sa va avea bunăvoința și dispoziția s-o facă. În acest timp am sorbit din cafea, gândind să nu fi împins îndrăzneala mult prea departe. Ești pregătită, vrei să-ți arăt acum? Da, vreau! I-am răspuns, cât am putut de repede. Cu multă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
deschis. Cum am mai spus, dogele nu primește pe nimeni decât În prezența membrilor Consiliului celor Zece. Sunt sigur că se teme mai mult de Consiliu decât de toți Îm părații și de toți papii. Dar m-a ascultat cu bunăvoință și mi-a răspuns: „Noi nu vom Întreprinde nimic care să dăuneze intereselor prietenilor noștri, mai cu seamă că avem aceeași dușmani.“ și ceilalți domni de față au Încuviințat cu totul spusele lui. Dar ceea ce e mai important urmează de-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îngrijorată. știi doar, domnule ministerial, că e o soție devotată și pune la inimă toate grijile și primejdiile care nu-l cruță În ultima vreme pe soțul ei. — N-ai să mă faci să cred, părinte, că o privește cu bunăvoință pe biata copilă. știm amândoi, nimeni nu poate trece peste umbra lui, doamna ducesă cu atât mai puțin, mai ales când e vorba de... — Taci, domnule Hildebrand. știi că-ți sunt prieten vechi. Ești un bărbat cinstit cum puțini sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cineva care știe să se apere fără să clipească. O, da, știu prea bine... și apoi mai suntem și noi pe aici. Nu uita că domnul Conrad, căruia i s-a povestit despre copilă, o va primi nu numai cu bunăvoință, ci și cu dragoste. Mai sunt și slujitori mărunți, care nu ar lăsa ca un copil nevinovat să sufere. Părintele Bernhard zâmbi cu bunătate. Era Înalt și slab, cu păr cărunt și o față blândă de copil. Din toată făptura
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mai sunt și slujitori mărunți, care nu ar lăsa ca un copil nevinovat să sufere. Părintele Bernhard zâmbi cu bunătate. Era Înalt și slab, cu păr cărunt și o față blândă de copil. Din toată făptura lui iradia o nesfârșită bunăvoință. — și, În afară de asta, Adelheid se află sub protecția ducesei. Asta a fost hotărârea stăpânului nostru și știi că el nu glumește. Doamna Sophie e Într-adevăr o fire mai retrasă și mai rece În aparență, dar te asigur că e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe cal, purtând pe mănușa dreaptă șoimul, cu un gest trufaș și elegant. — Toate astea s-au dus, suspină ea. Adio libertate și viață fără griji. Cine știe ce curse mi se vor Întinde. N-am prieteni, n-am pe nimeni. Doar bunăvoința domnului duce, dar el e atât de departe... Aerul i se păru Înăbușitor și deschise fereastra. Departe În zare se vedeau Înălțimile munților de dincolo de Rin și ceva mai aproape alte coline mai dulci, cu contururi mai precise, Închipuind un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de lipsită de experiență era copila, Își dădu seama că fru mosul tânăr era tulburat. În ochii lui se putea citi o admirație fără margini, ceea ce o făcu pe Adelheid să-și uite stân jeneala. Așa că răspunse cu grație: — Duce, bunăvoința Înălțimii Voastre e nemărginită. Noi toți cei de la Appenweier suntem supușii voștri devotați și poruncile voastre și ale ducelui Bertold ne sunt sfinte. Sunteți prea bun și nu merit atâta atenție. Nu pot decât să-mi exprim recunoștința pentru bunătatea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu mergeam spre Säckingen, cum am spus, unde starețul mă trimisese cu niște veșminte. Domnul Bodo m-a salutat cu bunăvoință, am fost mișcat până la lacrimi că un călăreț atât de falnic m-a băgat În seamă pe mine, umilul Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]