3,622 matches
-
Cluj-Napoca, 1997; Tatiana Gălușcă, Ioan Nicola, Folclor român din Basarabia, îngr. Grigore Botezatu și Tudor Colac, Chișinău, 1999; Nicolae Ionel, Floarea florilor. Antologie de lirică populară, postfață Lucia Cireș, Iași, 1999; Andrei Ciornei, Mihai Iacobescu, La izvor de joc și cânt, Suceava, 2000; Pavel Ciobanu, Isidor Chicet, Ilie Mărțuică, Liliac de la Ponoare, Drobeta-Turnu Severin, 2000; Liviu Petreanu, Cântece populare oltenești, București, 2002. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit., I, 48-65; Béla Bartók, Însemnări asupra cântecului popular, pref. Zeno Vancea, București, 1956; G.
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
cum ar fi gândirea echivalată cu nașterea, zămislirea, care se întruchipează în treimea demon, monarh, mag. De asemenea, visul este și el văzut ca un mod tipic de a crea, cu un rol precumpănitor în poezia erotică eminesciană. Muzica sau cântul îl conduce pe cercetător la considerații despre poezia orfică, așa după cum plânsul e definit ca expresie a melancoliei și a conștiinței tragice a lui Eminescu. Ca tipologie, Alfabetul de tranziție (1986) este o carte înrudită cu I.L. Caragiale față cu
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
niciodată împlinit, veșnic neepuizat) este prefigurată simbolic în Dialogul vântului cu marea: „Sunt călătorul ciudat,/ fără chip, pe câmpiile zării./ În părul meu păsări solemne se zbat./ Sunt marele dușman al nemișcării!// -Mă tulbur... Mușchi de apă-ncordez./ De dragoste, cânt!/ Fluidă, înaltă din albie ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
poezia lui Rafael Alberti, Pablo Neruda, N. Aseev, E. Mejelaitis, I. Martinchiavicius ș.a. SCRIERI: Constelația dragostei, Chișinău, 1970; Amforă, Chișinău, 1972; Salutul soarelui, Chișinău, 1974; Razele pâinii, Chișinău, 1976; Arbori îndrăgostiți, Chișinău, 1977; Suită bulgară, Chișinău, 1978; Anotimpurile omului sau Cânturi pentru biografia unui pământ, Chișinău, 1979; Vârsta statuilor, Chișinău, 1980; Troleibus pentru un urs, Chișinău, 1980; Ferestrele pământului, Chișinău, 1980; Ce pot face mâinile dibace sau Povestea lucrurilor, Chișinău, 1981; Cerul de la Cepeleuți, Chișinău, 1982; Cea mai veselă vacanță, Chișinău
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
fabule, cuprindea și Memorial de călătorie. A. este obligat să se retragă din viața publică; îi apar sporadic producții neconcludente. Pentru fiica sa, Angelina, a tradus din Ed. Laboulaye Povești albastre (1872). În 1882 „Cimpoiul” îi tipărea traducerea primelor trei cânturi din Ierusalimul eliberat de Torquato Tasso. Primul poet român, precedând în aceasta pe Eminescu, la care actul de a scrie este resimțit ca vocație și posibilă împlinire de sine, a fost A. Dacă, până la el, poezia era chemată să dea
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
complicatele raționamente teologice, mesajul dogmei creștine. Ce e drept, nobila pasăre ocupa, de la bun început, prim-planul ierarhiei zburătoarelor. Pentru greci, ea era pasărea și totodată semnul lui Zeus, căruia îi purta fulgerele. În această ipostază o descrie Homer în cântul al XXIV-a al Iliadei (versurile 315-321); hotărât să meargă la Ahile pentru a-i cere cadavrul iubitului său fiu, Hector, Priam cere sprijinul lui Zeus, care îl încurajează, trimițându-i ca semn pasărea sa, venind, conform unor superstiții care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu e un discurs care funcționează în gol: el e legat de supraevaluare și de supra-cheltuire, justificând introducerea în practicile cotidiene a unor moduri exorbitante de exploatare a resurselor. În numele lui vorbirea se transformă în poezie, hora în teatru, cutare cânt epic în epopee sau roman; și tot în numele lui oamenii sunt solicitați în procese consumatoare de contemplație. Doar restituind obiectul literar acestui cadru al experienței estetice putem reconstitui unitatea discursurilor pe care le guvernează. Am preferat așadar să mă situez
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
el singur se topea de dorul casei și al nevestei, căci îl oprise într-o peșteră adâncă zeieasca nimfă Calipso" (1.13-14)25. Perioada petrecută în insula lui Calipso este primul exemplu de perversiune a ospitalității. Din cauza căror aspirații? În cântul al V-lea, Calipso relatează lui Hermes, venit să-i transmită ordinele zeilor de a-l elibera pe Ulise ca să se întoarcă în patria sa dragă, cum acesta a eșuat pe țărmul insulei sale și circumstanțele ospitalității sale generoase: "eu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
întoarcerii. Ulise este reținut de Lotofagi, de Sirene, de mâncare, de cântece, de farmece erotice și magice. Telemah se lovește de un obstacol mai inocent, dar la fel de constrângător, ospitalitatea prea zeloasă a gazdei, care se înțelege nu neapărat în primele cânturi (3 și 4), dar în principal în cântul 15, atunci când tema reținerii musafirului face obiectul câtorva episoade în aventurile lui Ulise. Verbul kateruko (κaτερυκω), a reține, este o expresie puternică pentru a desemna această preocupare a gazdei de a-și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de mâncare, de cântece, de farmece erotice și magice. Telemah se lovește de un obstacol mai inocent, dar la fel de constrângător, ospitalitatea prea zeloasă a gazdei, care se înțelege nu neapărat în primele cânturi (3 și 4), dar în principal în cântul 15, atunci când tema reținerii musafirului face obiectul câtorva episoade în aventurile lui Ulise. Verbul kateruko (κaτερυκω), a reține, este o expresie puternică pentru a desemna această preocupare a gazdei de a-și apropria invitatul, același folosit pentru Calipso, și, într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
chiar și la el acasă să găsească numai jale!" (9.530-535)80*. Criticii au subliniat îndelung faptul că episodul cu Polifem era bazat pe niște povești populare 81. Steve Reece a remarcat foarte bine că aventurile lui Ulise la feacieni (cânturile 9 până la 12) au numeroase elemente provenind din aceste povești, dar din care poetul a suprimat multe elemente fantastice proprii acestui gen de povestire și a înzestrat personajele cu însușiri umane: Eol, zeul vânturilor, trăiește într-un oraș; Lestrigonii, căpcăuni
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
abandon, de singurătate, de neputință caracterizează această perioadă a unui om nevoit să fugă și să se despartă de doamna mareșal de Luxemburg care dorește ca Rousseau să plece pentru propria sa securitate. Rousseau împarte această "poveste crudă" în patru cânturi "în stilul câmpenesc și naiv" al lui Salomon Gessner, ale cărui Idile și Moartea lui Abel a putut să le citească în traducere. Influența e puțin vizibilă, mai ales în visul arcadian și voința de a găsi în scris un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Horst Wolfram Geissler (1948), ultima farsă în care autorul se străduiește să găsească un sens erotic, jos, în fiecare incident. Întoarcerea sa în Itaca este motivată de o scădere a energiei sale sexuale. 198 "Amintirea crimei lui Argos, al cărei cânt era încă ascultat, îl făcu să se mai gândească. El văzu dintr-o dată imaginea unui Egist prins în capcană în culoarul întunecos. El se văzu pe el însuși înjunghiat ca un porc, cu sângele împrăștiat pe o tufă înflorită. O
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a fost totdeauna, de când eram copil mic, o prezență în viața mea. Am fost o mare admiratoare a Mariei Tănase. Știu că nu sunt singura. Mă impresiona cântecul acela de jale, smuls din suflet. M-am simțit totdeauna reprezentată de cântul Mariei Tănase. Doina m-a influențat foarte mult. Doina românească rămâne tema vieții mele. Totdeauna sufletul meu a fost în muzică, și pentru oameni. Dacă n-am putut să-mi găsesc legătura cu oamenii, am devenit un robot, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
profesor în Londra, singurul profesor în viața mea, dar nu i-aș spune chiar profesor, pentru că profesori am avut deja, la Conservator. În engleză se cheamă "coach" un pianist foarte bun, cu o ureche perfectă, posesor al unor noțiuni de cânt privind stilul, limba originală a partiturii, limbi străine. Pe mine m-a ajutat, 10 ani l-am luat peste tot, la toate premierele, stătea cu mine câte 10 zile. El îmi spunea: "ai grijă, că ție nu-ți place tenorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bijuterii. Nu înțeleg cum ies vocile astea!..." El a venit din lumea filmului cu respect pentru noi, cântăreții de operă. Fiecare dintre regizorii noștri, cel puțin cu care am lucrat eu, a avut grijă să adapteze jocul actoricesc la specificul cântului de operă. Datorită lor, mișcările sunt mai elegante. Am avut, poate, una sau două experiențe de regii în care să fie nebunie, să nu mă simt bine, dar am ajuns să ne înțelegem, am ajuns să-i înțeleg, să combinăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fi ascultat la nesfârșit. Experiența de viață, deceniile de succese artistice, stilul tranșant de exprimare a opiniilor, superlativele apărute rar, dar cu atât mai justificat în discursul său toate aveau atributele înțelepciunii, intransigenței, tăriei de caracter și iubirii pentru arta cântului vocal. Ne-am reîntâlnit în noiembrie 1997. Opera Națională Română din Iași, aflată atunci sub direcția lui Corneliu Calistru, a avut fericita initiativă de a-i sărbători pe baritonii David Ohanesian și Nicolae Herlea cu prilejul împlinirii a 70 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pe scenă. Eu simt că dacă trece mult timp fără să cânt în fața publicului, lecțiile de pian încep să se degradeze. Am nevoie de acest contact cu scena ca să pot preda. Pe de altă parte, predatul, conștientizarea fiecărui element din cânt îți schimbă maniera de interpretare, îți modifică percepția și gândirea muzicală, oarecum. A.V. Au existat perioade în care te-ai apropiat mai mult de anumiți compozitori din istoria muzicii. A fost perioada Debussy, când ai realizat Integrala preludiilor, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Mozart. L-am mai ascultat și cu Variațiunile simfonice de César Frank, în aceeași seară. Au trecut aproximativ 40 de ani de atunci, îți dai seama ce puternică a fost impresia, dacă țin minte asta! În legătură cu problema implicării interpretului în cânt, în ce măsură îl exprimăm pe compozitor sau ne exprimăm pe noi înșine, bineînțeles că încerc să fiu traducătorul cât mai fidel, releul. Interpretul este un releu între compozitor și public. Pentru ca acest releu să poată transmite cât mai exact intențiile creatorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
are în jur de 45 de ani, sau la Radu Lupu, ale căror interpretări sunt cutremurătoare. Am ascultat câteva înregistrări care m-au marcat. A.V. Pentru că veni vorba de show, crezi că televiziunea a influențat și în această privință cântul pianiștilor? A.B. Nu numai televiziunea, în general mass-media i-a influențat. De asta spuneam mai devreme că evoluția unei cariere este greu de prevăzut, fiindcă intră în calcul o serie de componente de publicitate etc., care nu mai au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
tenor. Însă am fost foarte fericit, și poate că a fost cea mai complexă mulțumire personală, când mi s-a propus angajarea la Opera din Klagenfurt, ca prim bariton, în anul 1965, cred, când aveam 30 de ani. Plătit prin cântul meu! A fost o împlinire totală! Și când am fost invitat să cânt la Opera din Timișoara, în septembrie 1966, în opera "Carmen", cu Zenaida Pally, apoi în "Traviata", când m-am întors după șapte ani de când am plecat, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nou, un stil diferit de cele precedente, un nou teatru liric, o țară în care nu a mai cântat, unul sau mai mulți parteneri de scenă, sau prima întâlnire cu un anumit regizor. Să vorbim despre primul Dumneavoastră început, în privința cântului vocal. Leontina Văduva O, primul-primul început, când m-am hotărât, de fapt, să urmez acest drum, spre operă, aș putea spune că aveam 17-18 ani. Mama m-a dus la Arta Florescu 3, și a întrebat-o: "doamnă, ce părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Și totuși, el suplinea munca aceasta îndelungată, atunci, în momentul în care i se cerea, și reușea să fie un artist impecabil. A.V. Vă întreb pe Dumneavoastră, doamnă Leontina Văduva: dacă n-ar fi fost să porniți pe drumul cântului vocal, ce altceva ați fi putut face foarte bine? L.V. Oricum aș fi cântat, dar aș fi continuat ceea ce face mama, m-aș fi dedicat cântecului popular, folclorului. A.V. Câtă muzică populară ați cântat înainte de a alege opera? L.V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ajung să cânt operă. Niciodată nu m-am gândit că voi fi solistă. Pentru mine nu a fost o competiție. Opera a fost o descoperire nemaipomenită. Am fost atât de fascinată de ce înseamnă spectacolul de operă teatru, costume, decoruri și cânt vocal. Toate m-au fascinat și am vrut să cunosc mai îndeaproape această lume. De altfel, după ce am câștigat concursurile de canto, în 1985 la S'Hertogenbosh, Toulouse și Viñas (Barcelona), directorul de la Opera din Toulouse, după ce luasem premiul I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
râde) Voi face tot posibilul. A.V.Doamnă Leontina Văduva, ați fost studentă trei ani la Conservatorul "George Enescu" din Iași, la clasa de canto a doamnei profesoare Ella Urmă.4 Aproape toți studenții săi au ajuns personalități ale artei cântului vocal, liric. Când erați studentă la Iași ați început să aveți siguranța unor succese care urmau să apară într-un viitor apropiat? L.V. Deja, examenele de canto din fiecare an mi-au dat încredere. Am observat că, încet-încet sunt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]