4,874 matches
-
FEMEIA, CARE STĂTUSE PÂNĂ ATUNCI PE UN SCAUN, SĂRI ÎN PICIOARE ȘI ÎL ÎNFRUNTĂ. AVEA OCHI IMENȘI; PĂREA OBOSITĂ ȘI O ANUMITĂ CRISPARE DIN ȚINUTA EI DENOTA O OARECARE TEAMĂ. CÂND VORBI, VOCEA EI ÎI TRĂDĂ EFORTUL DE A PĂREA CALMĂ, EFORT RĂSPLĂTIT CU SUCCES DOAR PARȚIAL. OMORI, NU-I AȘA? MARELE JUDECĂTOR ÎNTOTDEAUNA DĂ ORDIN SĂ FIE EXECUTAȚI CONDUCĂTORII ȚĂRILOR PE CARE LE CUCEREȘTE. VREAU SĂ ȘTII CĂ SUNT GATA SĂ MOR, DAR MAI ÎNAINTE AȘ DORI SĂ ADRESEZ O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
îndreptă într-acolo și discută timp de câteva minute cu cineva pe care Marin nu îl putea vedea. Apoi ușa se închise, iar Carroll veni înapoi. Se opri drept în fața lui Marin. \ Au sosit ordinele, spuse el cu o voce calmă, deși culoarea îi dispăru din obraji. De îndată ce vă hotărâți să vorbiți, dați-mi de știre și îl chem pe Marele Judecător. Vrea să vă asculte personal. 33 MARIN NU ÎȘI MAI DĂDEA SEAMA DE TRECEREA TIMPULUI. ORI DE CÂTE ORI DUREREA DEVENEA DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
UN CONDUCĂTOR DE GRUP POATE FACE AȘA CEVA. Marin fu surprins. \ AM ÎNȚELES CĂ EXISTĂ UN SISTEM AUTOMAT PENTRU BRUIAJUL TUTUROR COMUNICĂRILOR NEOFICIALE, SPUSE EL PE UN TON AGRESIV ȘI PROVOCATOR. INTERLOCUTORUL LUI AVEA UN AER NELINIȘTIT, DAR VOCEA ÎI RĂMASE CALMĂ. \ AȘA ESTE, DOMNULE, DAR NUMAI DACĂ CINEVA NU PUNE ÎN FUNCȚIUNE CAMERA ÎN SERIE INFINITĂ CONSTRUITĂ DE TRASK. MAJORITATEA CONDUCĂTORILOR DE GRUP AU CÂTE UN EXEMPLAR ÎN APARTAMENTELE LOR PERSONALE, DEȘI NOI LE-AM SUGERAT CONTRARIUL. PUTEM INTERCEPTA ASTFEL DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
VA PIERDE PUTEREA DE A ACȚIONA CA MEMBRU AL GUVERNULUI. EL I SE ADRESĂ PRIPPULUI: \ Scudder, negociezi cu cine nu trebuie. Persoana cu care ar trebui să tratezi sunt eu și îți explic și de ce. Îi povesti cu o voce calmă despre arestările și interogatoriile care se făceau în Jorgia. \ Ca să închei concis și direct, dacă nu îi contactezi pe prietenii tăi care conduc rezistența în Adăposturi, dau ordin să fii executat într-o oră. Dacă ei nu se predau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎNCREDINȚATĂ, LA NOUĂ FĂRĂ UN SFERT, RĂSPUNSE CEA MAI ÎN VÂRSTĂ DINTRE ELE. AM ÎNCERCAT TOATE METODELE DE CONVINGERE; CHIAR ȘI CELE MAI PERSUASIVE MIJLOACE PE CARE LE-AM FOLOSIT AU FĂCUT-O DOAR SĂ RÂDĂ. MARIN DĂDU DIN CAP CALM, DAR NU SE ÎNDOI DE EȘEC. BĂNUIALA LUI DE CU O SEARĂ ÎN URMĂ SE ADEVERISE: DROGURI. CEL MAI PROBABIL INTRODUSESE SUBSTANȚA ÎNTR-UN DINTE FALS ȘI NU TREBUISE DECÂT SĂ MUȘTE O DATĂ, TARE. CUNOȘTEA ACEST DROG CARE TE FĂCEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ca și buzele. Obrazul închis în conturul de scoică, separându-se de gâtul înalt și robust, prin umbra subțire ce urcă de sub bărbie spre urechea ascunsă de mătasea grea a părului. Fata s-ar lăsa privită. Să-i citească fața calmă și simplă. Liniștea absolută, aproape vidul i-ar cuprinde încet, ca o amnezie. N-ar înțelege ce anume îi tulbură. Nu doar figura necunoscutei, de o absolută transparență... umerii goi, de pe care căzuse un șal pufos, cu dungi verzi, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fiecare dată, pasiunile. Vocile se amestecau. Se deprinsese, însă, deja, să aștepte și să intercepteze cuvintele : risc, răspundere, caracter, libertate, contradicții, comoditate, alegere. Distingea și curbura, ca a unei subțiri plăci metalice, pe care o căpăta glasul Inginerului sau căldura calmă și ironică a gazdei. Vocile se uneau, ridicându-se în înaltul holului, risipite prin ușile laterale spre camerele din jur. Prin ușa din dreapta, apărea marginea albă a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate.“ „Știi, probabil.“ Simțise ironia cu care recitea, parcă în fața ei, pagini știute, iritarea de a se asculta vorbind, îngăduința, o calmă detașare de retorica acestor formule, readuse cu un anume patos totuși. Glasul își păstra căldura. Chiar când nu mai reușea, parcă, să stăpânească ironia dintre cuvinte. Tocmai acest joc îl tulburase, simțea, și pe el. Suprapunerea chipului vizitatoarei cu portretul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar cu un șal care transmite, parcă, răcoarea înserării. Broderiile și franjurile marginale se odihnesc încă, aparent neînsuflețite, gata să devină, peste doar câteva clipe, șerpi mișcători și veninoși. Chipul și umerii, pieptul tânăr se decupează din argila amurgului. Așteptare calmă și senzuală și provocatoare. — Celebrul tablou de la Karl Friedrich Museum din Berlin ? Pe smalțul înflorit al pajiștii, între amorași care duc coiful, scutul și celelalte arme ale lui Marte, în fața Cupidonului speriat de un iepure, Venus apare de asemeni goală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a pierde nimic, într-un moment ultim, când și Piero se convinsese că singura victorie rămânea stilul, „cel mai înalt grad pe care l-a atins și-l poate atinge arta“... — Un Portret de femeie tratat prea scrupulos, de o calmă banalitate, la Muzeul Poldi Pezzoli, un model apropiat oarecum de al Simonettei, datorat lui Antonio sau Piero Pollaiuolo, ar arăta decisiv de ce tabloul de la Chantilly nu putea fi decât al lui Cosimo ! — Vorbea mult despre chinurile trupului și nenorocirile bătrâneții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Să poată sta, apoi, liniștită în fața bucatelor. Să aleagă. Să nu se mai sature, nu din cauza foamei, ci din plăcere. Să se înfrupte pe îndelete, încântată a retrăi vremurile bune ale lumii bune. Să simtă, copleșită, simpatia lumii... Să redevină calmă, îmblânzită, aproximativă, idioată. Calculaseră bine. Nu va avea de-a face, prin urmare, cu aceiași imbecili. Îi slăbise, în ultimele ore, îndârjirea. Leșinul, vinul dulceag, aromat o amețiseră. Se trezise moale, anihilată. Ar fi dormit săptămâni în șir, într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
l-ai lăsat în această vale de suferință și încercări.“ Peste ecranul ruinat al amintirilor voi întinde o mare de mătase albă, de dimineață până seara, din nou până dimineața, până ar apărea, cândva, conturul de scoică al unui chip calm și straniu, de-o absolută armonie și transparență : fruntea puternică, la fel și privirea, gâtul înalt, luminos, încercuit de salbe subțiri de șerpi lunecând spre umerii de pe care ar curge lent, dezvelind albul gingaș și cald al sânilor, un șal
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i întâlnim astă-seară, la Mamaia. Dar n-are rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plâns. Lungana, firește, Doamna Veturia n-ar oferi asemenea satisfacție. Sindicaliștii nu se îndoiesc că Vornicu are dreptate, dar asemenea inculpare publică nu se mai întâmplase. Și câtă vehemență ! „Nepăsarea este intolerabilă ! Trebuie pedepsită !“, încheie, palid, inginerul. Tăcere groasă. Glasul calm al lui Manole restabilește încrederea : are cineva ceva de spus ? Nu se găsesc oratori, Manole își limitează intervenția finală la convingerea că vinovatele vor fi în viitor mai conștiincioase. Ședința se termină abrupt, suplimentul oferit de Lucian devine astfel și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Vera îl cercetează cu încetineală. De cinci, șase sau șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai izbutește azi decât acest travesti ? Scund, subțire, cu umeri osoși și pasul mărunt, banalitatea răbdătoare, ca o fatalitate, să ne îngroape blând pe toți, pustiul obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-a dezbrăcat haina, adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta. — Da, poimâine. — Gazda ta spune că s-a confirmat boala mamei tale. Înțeleg că nu ți-e ușor. Oricum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încăperea încălzită. — Am auzit că ai pleca pe-un șantier. Ar fi copilăresc... La noi te-ai simțit bine, lucrările sunt interesante. Ultimul proiect pe care l-ai avut era deosebit. Cred că ai lucrat cu plăcere. Glasul însoțitorului vine calm și cald. Ar trebui somat cu întrebări urgente, importante, dar n-are rost. — Nu știu încă, nu m-am gândit. Și tot zâmbește, cu buza de dedesubt împinsă înainte. S-ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glasul de sub fularul galben. Nu se privesc ; înaintează fără grabă ; vitrinele îi oglindesc alături. Sar peste o băltoacă. Domnul cu mustăcioară se oprește să ia un ziar. Strada coboară, în fața unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi. Nu văd motive pentru atâta interes, continuă, dintr-o dată înviorat, domnul cu glasul scăzut. Doar nu se întâmplă o nenorocire, dacă schimbi serviciul sau meseria sau orașul. Respiri, cumperi discuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
casa profesorului și, cu toate că i s-a părut gol și fudul, s-a împrietenit cu el, având altfel un suflet deschis și leal. ― Închipuiește-ți, dragul meu, urmă Varga, adresîndu-se lui Bologa, ca omului care-i împărtășește credințele, cu o voce calmă ce voia să șteargă impresia izbucnirii indignate, de două ore numai despre execuția lui Svoboda vorbim și, ce crezi, dumnealor găsesc vinovați, știi pe cine, pe cei ce 1-au condamnat! Varga sfârși surâzând batjocoritor spre Gross, risipind astfel cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iarăși colegi de clasă, ba chiar vecini de bancă. Emil și Traian își vedeau liniștiți de lecții; ei se ocupau de ștințele exacte, iar eu de limbile străine și lucrurile păreau să meargă destul de bine. Dirigintele nostru era un om calm, de o calmitate care mă exaspera uneori, dar ne iubea mult, ne făcea ușoare concesii, cum ar fi o fustiță ceva mai scurtă, un ciorap mai finuț, un toculeț mai înalt, iar noi, fetele, îl apreciam foarte mult pentru asta
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
sine, căci puterea forțelor aeriene poate fi uneori vulnerabilă în fața “calului troian” strecurat cu abilitate printre zgậrậie-nori. Acel 11 septembrie m-a șocat. Tocmai ieșisem din baie șimi căutam grăbită niște șosete printrun sertar aflat întậmplător prin prejma televizorului. Priveam calmă imaginile, crezậnd ca e vorba de vreun film SF. Am zăbovit minute în șir fără să pot discerne între realitate și irealitate. Nu puteam să-mi cred ochilor... Pur și simplu priveam ecranul, avậnd vaga impresie că am halucinații. Un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-l preocupau acești oameni, acest partid și dacă nu ar fi fost atâta balamuc la televizor, nici nu ar fi știut de existența lor. Burlacu era neschimbat, nici mai tânăr, nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare avea destule surse pe pereți și a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Luscalov, fizica o lega de matematică intrinsec, admira cât de bine se potriveau între ele formulele și parcă profesoara nu îl lăsa să ajungă acasă cu lecția nouă neștiută. Era de asemeni printre materiile considerate de el ușoare. Sau bunul, calmul și înțeleptul profesor Lazarovici, care fără să le pretindă prea mult elevilor, îi învăța percepte, proverbe, cugetări latine simple, dar atât de adevărate și vrednic de urmat. El și colegii le memorau imediat, iar pe unele le mai știu și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe care am simțit-o din plin în cele două-trei rânduri cât am stat de vorba. Pot să spun că nici un om pe care l-am cunoscut vreodată nu m-a impresionat mai mult. De asemenea, a avut o voință calmă de a-și trăi destinul de "mare poet". în ultimii săi ani a cunoscut o degringoladă morală asemănătoare într-un fel celei a lui Eminescu, și afirmațiile lui stupefiante - ca aceea că poemul românesc cel mai frumos este Constituția R.S.R.
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]