KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...179 >

4,453 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

profesorul bate cu timiditate la ușa camerei de gardă din spital, în căutarea doctoriței Alindora Bosch. Simte nevoia să plângă pe umărul cuiva, să își descarce conștiința prea încărcată de reproșuri, să găsească înțelegere și sfat. Alindora îl ascultă cu calm și îi pune cu delicatețe întrebări. Se pare că profesorul a ales într-adevăr interlocutorul cel mai potrivit căruia îi poate istorisi fără rezerve drama vieții lui. Alindora ascultă și întreabă, întreabă și ascultă. Se despart aproape de miezul nopții cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de patru ani cât am lucrat cu el în spital nu au făcut decât să îmi crească admirația față de dibăcia mâinilor lui, dar mai cu seamă pentru rapiditatea cu care găsea soluții pentru fiecare caz, pentru prezența de spirit și calmul cu care opera și mai ales pentru căldura umană cu care se apropia de fiecare pacientă. În afara sălii de operație redevenea bărbatul flegmatic, autoritar, sobru, discret. Deși... Deși în după-amiaza aceleiași zile, dialogul între adultul sobru cu Minodora și Vasili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Prea mare este prăpastia dintre poezia mea și viața care îmi este atribuită. Nu îmi găsesc liniștea ! Simion, pune-le pe fetele tale să caute, să caute și vor găsi, vor descoperi adevărul. Și acum plec, vă las în familie." Calmul se restabilește la masa umbrelor, la masa dorului. Dora simte din nou degetele Teodorei atingând mângâios degetele stângii sale. Când cercul din trei se reînchide, percepe din nou întrebarea transmisă de spiritul tatălui ei : "Dorina, ce face Dorina ?" "E bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru ciudata și profunda ei patimă. Să fii mamă, mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală și calm, constant, fără excese sau abandonări trecătoare, să o vezi crescând milimetru cu milimetru și procesul să nu te descumpănească, s-o poți oricând diseca celulă cu celulă, piesă cu piesă și apoi s-o poți reface la loc, să trăiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ce-i iriga sângele. Tatăl, departe de a se împăca cu situația se chircea în sine, se strângea ca ariciul, nu mai discuta cu vecinii pe stradă, nici cu colegii de birou, trecea ca o nălucă peste tot, afișând un calm aparent, dar era evident era foarte evident că fusese atins, fusese cumplit de atins în orgoliul lui, pumn de vise. Pe de altă parte, Carmina și ea se simțea rănită. Cum, sora ei pe care o urmărea seară de seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se putea din nou concentra asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
se temeau să nu-și clintească unul, altuia gândurile. Mama prepara din nou friptură la tavă și plăcintă cu brânză dulce coaptă în ulei încins, ori tarte cu vișine. Se ridicau de la masă ghiftuiți și căutau câte un colțișor singuratic. Calmul aparent din casa lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se joace cu sufletul fetei, la vârsta ei tinerii trec cu intensitate de la o stare la alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate în viață? Scoase o țigară, consumă câteva bețe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

subrațul fierbinte. Amețit de plăcere și de frică, așteptam să aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară și să-mi rostească numele, după care fumul să se ridice În lumina soarelui târziu al după-amiezii. Din nou deslușeam voci dinspre hol. Acum vorbeau Însă mai Încet decât mai devreme. Dar acest vizitator ce era oare, femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sfori, oricât ai Încerca. Brusc, mi s-a făcut foame și mă simțeam obosit, am vrut să plec. Covoarele de pe jos erau pătate și patul cel mare nu părea tocmai nefolosit. Dar Dora mi-a luat-o Înainte. Cu acel calm fatal de care m-am Îndrăgostit imediat, mi-a arătat o chiuvetă În spatele unui paravan chinezesc cu dragoni și trandafiri desenați până la cel mai mic detaliu. M-am făcut roșu ca racul și m-am gândit că poate ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am Împreunat cu grijă mâinile pe burtă, Împingând Înăuntru vârful limbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am Împreunat cu grijă mâinile pe burtă, Împingând Înăuntru vârful limbii, ieșit din gură. Am mai Încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fi, mi-a ajuns cât am văzut“. Pentru că nu mă prea fascinau aspectele mitice ale gimnasticii moderne, am profitat de ocazie și am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva și am Început să studiez modelul de pe rama chinezească, dându-mi brusc seama unde mă aflu. Trecură câteva momente, apoi Dora se uită la ceas și Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
frumusețea oamenilor ținea de interior; doi, tocmai din această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei, În ceea ce o privește... Dar cineva sună la ușă și a fost nevoită să-și Întrerupă demonstrația. Îmi Întinse bluza galbenă cu calm și mă rugă să mă ascund În șifonier. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mi se părea mai evident că vizitatorul era cineva cunoscut. Dora nu părea surprinsă de sonerie. Dacă ce spuse Manetti era adevărat, și anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu moartea Dorei Wilms. Apăsă mânerul, apoi adăugă: N-am să spun asta, decât o singură dată. E foarte important să Înțelegeți care sunt consecințele tăcerii. Altfel vă rămâne să savurați ultimele dumneavoastră ore În libertate. Deschise ușa cu un calm aproape inuman. Capitolul șaptesprezece Iarna trecută Anton s-a mutat, destul de neașteptat, din pensiunea Andersen undeva aproape de Dora. Dacă aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

pentru care astăzi nu simțea nici o dorință de a se lupta cu orașul sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
facă astfel de reproșuri. Profesoară de umanistică la Universitatea Berkeley din California, Surpun Tchakhmakchian era o mare feministă și o persoană extrem de erudită și de Încrezătoare În sine, convinsă fiind că orice problemă din lume putea fi rezolvată discutând cu calm și Înțelepciune. Fuseseră vremuri În care această convingere proprie o făcuse să se simtă singură Într-o familie atât de temperamentală ca a ei. Dikran Stamboulian a făcut ce i s-a spus și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie ești! a zis ea. — Ce frumoasă și ce purpurie ești! În acea clipă bunica Gülsüm a strâns din buze și a murmurat: — Bastardo. A rostit cuvântul cu atâta calm, Încât Asya nu a Înțeles imediat că i se adresa ei și nu florii. Asya nu a aflat Înțelesul acelui cuvânt până un an mai târziu, În jurul celei de-a noua aniversări a zilei sale de naștere, când un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Nu sunt În Arizona. Sunt În orașul În care te-ai născut!“? După ce a Închis, a așteptat câteva minute. Gânditoare, a respirat adânc, și-a adunat curajul și a dat cel de-al doilea telefon. A notărât să-și păsteze calmul și să nu pară frustrată - o promisiune pe care Îi veni greu s-o respecte când auzi vocea isterică a maică-sii. — Amy, scumpo, de ce n-ai mai sunat? Ești bine? Cum e vremea În San Francisco? Se poartă bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
care pot apărea după ce-ți faci tatuajul, doar din cauza cernelii. Una din cele mai obișnuite e Staphylococcus aureus care, din nefericire - s-a Încruntat - se știe că poate cauza afecțiuni cardiace grave. Deși se străduia să nu-și piardă calmul, auzind această informație noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste s-a albit la față. Chiar atunci i-a sunat mobilul, Însă nici măcar nu s-a uitat la el. — Ai consultat un doctor Înainte să ți-l faci? a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pentru el, iar celălalt tot pentru el. S-a apropiat de soția lui și a luat-o de mână, În speranța că o s-o facă se se liniștească. — Trebuie să fii calmă, foarte calmă, Înțelegi? Și s-o Întrebi cu calm unde e acum. Ăsta e primul lucru pe care trebuie să-l Întrebi, OK? Și dacă nu-mi spune? a spus Rose. — O să-ți spună. Dacă o Întrebi frumos, o să-ți răspundă frumos, a spus rar Mustafa. Fără mustrări. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

ce se vede este o sferă lustruită cu niște șanțuri spiralate pe o anumită porțiune. Cum? Să folosim explozibil pentru a o deschide? Norman se Întoarse. Se aflau În Cilindrul D, În sectorul de comunicații supravegheat de Tina Chan. Cu calmul ei obișnuit, aceasta regla o duzină de monitoare. Norman Îi spuse: — Pari a fi cea mai relaxată ființă de pe-aici. Nu se vede ce-i Înăuntru, domnule, zâmbi ea. — Așa să fie? — Așa trebuie să fie, domnule! spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Pentru cât timp? — Câteva zile, spuse Barnes. — Câte anume? — S-ar putea o săptămână. — Doamne Dumnezeule! exclamă Beth. Ted Își aruncă sacul pe canapea: Ce noroc fantastic! Beth se Întoarse spre el: — Nu ești Întreg la minte? — Să ne păstrăm calmul, sugeră Barnes. Totul se află sub control. Este doar o Întârziere temporară. N-avem motive să ne Îngrijorăm. Dar Norman nu era Îngrijorat. Dintr-odată, se simți epuizat. Beth era Îmbufnată și supărată, simțindu-se indusă În eroare. Ted era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mari, iar furtuna e În plină desfășurare. Estimările satelitului meteo arătau că furtuna se va menține aici șaizeci de ore, așa că mai avem de stat două zile Întregi. N-avem ce face În acest sens. Trebuie doar să ne păstrăm calmul. Nu uitați, chiar când veți ajunge sus, nu veți putea să deschideți pur și simplu trapa și să Începeți să respirați. Veți mai petrece Încă patru zile pentru decompresie, Într-o incintă hiperbarică, aflată la suprafață. Era pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să te văd. — Mulțumesc, domnule. — Când ai ajuns aici? — Chiar În momentul acesta, domnule. — Ceilalți au aflat? — Ceilalți, domnule? — Da. Am mai rămas... ăă....șase. Li s-a comunicat că ești aici? Nu știu ce să vă răspund, domnule. Norman găsea nefiresc calmul acestui individ. Marinarul privea În jurul său și, pentru o clipă, Norman văzu reflectate În ochii acestuia interiorul umed, consolele avariate, pereții Împroșcați cu spumă. Încăperea arăta ca după război. — Am trecut prin clipe grele, spuse Norman. — Am remarcat asta, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]