4,790 matches
-
de pe fotoliu și se apropiase cu pași neauziți. Din prima clipă avusese senzația că Magicianul plutea, nu mergea, plutea prin încăpere fără să atingă covorul, apărea aici, dispărea, apărea dincolo, uite-l rezemat de perete, acum s-a întins pe canapea, mi s-a părut că l-a un moment dat am auzit cum umblă în frigider. În frigiderul MEU. - Cred că asta dorești. Era vocea LUI. Inconfundabilă. Un burghiu paradoxal care îi sfredelea timpanele fără să producă durere. Producea, în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în sine este important. Doamna cu Coasa/Gazul este importantă. Bucuria ei nevăzută de nimeni este importantă, plăcerea ei incomensurabilă de a pleca, alături de cineva, la o lungă, nesfârșită plimbare. Nu una dus-întors, ci doar dus... Vecinul se așeză pe canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ușor fulg din viața omenirii, pusese, cu desăvârșire, stăpânire, pe ființa, pe trupurile, pe Întreaga porțiune de omenire, pe care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților ei, din mătase, de culoare roz. Scurtul și Înfriguratul act sexual, care se consumă În acel segment de timp, va rămâne
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mici. Toți prietenii i-au întors spatele. L-a ajutat Țușca, care nu e față rea. L-a dus acasă la noi, eu tot eram plecat tot timpul, i-a făcut un pat în living (mai tîrziu am cumpărat o canapea), l-a dus la doctor, l-a ajutat să primească ajutor social și o locuință subvenționata de guvern. A stat la noi vreo două luni. Dormea mai toată ziua. Abia reușea să deschidă gură. Cum televizorul era în living, se
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pot.. - Sigur că nu poți. Nu vezi că nici nu ți se școală? Vai de capul tău! Ești bătrân sau ce? Nu mă iubești, asta e! Du-te la alea pe care le iubești... Du-te de-aici! Dormi pe canapea, daca nu poți face altceva! ... - Dormi? Deja dormi? - Sunt obosit... - Să te ia dracu! ... - Ce a fost toată chestia de azi-noapte? Stai să te sărut... - Ia labele de pe mine! Ce-ți trebuie femeie, dacă ai labă? Asta faci, nu? Asculți
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o sută de ani care au trecut peste această venerabilă instituție nu se prea simt în decorul dinăuntru. Nu știu de ce, dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc scaunele uzate și canapelele tocite de la Hawelka. Nu vă mai plictisesc însă cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și cu altele care continuă să vină. Literatura
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de carne congelată, legume în conservă, trei kilograme de cartofi și zece morcovi. apoi : biscuiți, zahăr, un borcan cu dulceață de caise, șase litri de lapte în cutii de carton. are destulă mîncare pentru cîteva zile. X se întinde pe canapea. Zace întins și așteaptă. „Ce ?”. nu știu. Dar nu e normal. „Ce e normalitatea ?” nu știu. Dar nu e normal. „Gîndește-te că toată lumea se aștepta la asta.” La ce ? „să se întîmple ce s-a întîmplat.” Și ce s-a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
muzeul municipal, extrage obiectele vechi din vitrine, le atinge... îi place să declanșeze sistemele de alarmă. ascultă sunetul soneriilor care nu se opresc decît după două, trei zile. nimic nu îl fascinează mai mult decît să stea întins pe o canapea confortabilă, într-un magazin de mobilă, și să asculte toată noaptea țipătul strident al sistemelor de alarmă din oraș. Îi place să viziteze marile instituții cu birouri nenumărate, cu teancuri de dosare îngrămădite pe mese și pe rafturi, cu mii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eroul devenea tot mai odios iar eu simțeam cum mesajele inițiale ale mamei, transmise prin unde emoționale, se transformau în nelămuriri și în dubii, pentru a se opri apoi definitiv. Iar la sfîrșitul filmului mama s-a ridicat dezamăgită de pe canapea, s-a uitat pe coperta casetei ca să vadă numele regizorului și i-a spus tatei „nu mai vreau filme de Kubrik”. nici cu personajul Jack sparrow mama nu s-a înțeles foarte bine (deși, cînd am început să vedem împreună
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se privesc drept în ochi și te așteaptă cu un zîmbet suav. La bucătărie au mai rămas trei femei nemișcate, așezate pe scaune, în jurul mesei. au în față trei cești de cafea aburindă. în sufragerie, așezate pe fotolii și pe canapea, alte cinci sau șase femei. ele formează un grup care se uită de zile în șir, fără să clipească, la televizor. Le-ai pus o casetă video, un film care rulează în buclă, Casablanca. Ți-ai mai ascuns o femeie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
comun acum acest atașament profund față de Casa monteoru. într-un fel sau altul fiecare lăsase acolo o parte din viața sa. toți acei pereți, toate acele stucaturi, tavanele cu casetoane, parchetul din lemn de nuc, pianul dezacordat din hol și canapelele și fotoliile excesiv de confortabile erau impregnate de gesturi, de cuvinte, de gînduri, de neputințe și de revolte mute, de șoapte și intrigi, de bîrfe și denunțuri, de glume și hohote de rîs. în timp ce Guy fotografia totul cu telefonul mobil, eu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
următoare: 11 se îndreaptă spre 1 și îl pișca de obraz, iese din sală, revine și îl pișca din nou de obraz. Acesta se face că îl amenință pe 11 cu o scrumiera. 11 rîde și se așează pe o canapea; eu observatorul îl întreb pe 11 obiectul reuniunii clubului" [Whyte, 1941, pp. 650-651]. Grila sistematică de observație poate fi reprodusa într-un număr mare de exemplare și utilizată pentru fiecare din secvențele pe care le înregistrează. Dincolo de rubricile proprii diferitelor
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
scaunul lui Pascalopol, întrebînd: - Cum merge? - Prost, domnișoară Otilia! zise acesta, întorcînd un capgaleș spre speteaza scaunului său. Rămas singur, Felix căută o scăpare din această ciudată situație și se retrase spre fundul odăii, unde, în semiobscuritate, se zărea o canapea de pluș roșu. Văzîndu-se uitat de toți, își lăsă în sfârșit valiza jos și se așeză. O tuse apropiată îl făcu să tresară speriat. Abia atunci observă că în apropierea sa, la o măsuță, se mai afla un om. Un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Mamă-sa murise de mult, de când el era în școala primară, și nu avea atuncea destulă complicație sufletească spre a o cunoaște mai de aproape. Ea era o fire bolnăvicioasă și iritabilă și stătea mai toată vremea întinsă pe o canapea într-o odaie, citind câte o carte, strigând și poruncind slugilor prin ușa întredeschisă. Cu multe săptămâni înainte de a muri, ea dispăruse de acasă, și Felix înțelegea acum că doctorul Sima, tată-său, o internase în vreun sanatoriu. Doctorul mânca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dulapuri, ciocnituri de farfurii și Otilia reapăru în curând cu o farfurie pe care se aflau două prăjituri de casă. - N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci. Spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el și-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prăjituri. Felix o luă intimidat și începu s-o mănânce încet, sub ochii Otiliei, care aștepta. Într-adevăr, îi era foame. Otilia nu slăbi vigilența până ce nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se așeza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și invers. Alteori se așeza întins pe spate și, cu mâinile la fel împreunate, pe canapea sau pe pat, se clătina într-o parte și-ntr-alta. Insatisfacție în copilăria joasă, sau amintire prea profundă a acestei copilării? Felix nu-și putea explica. Pentru Aglae și ceilalți, purtarea lui Titi părea foarte firească, și însăși Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lacontabilul lui Pascalopol. Pascalopol se logodește cu Otilia. Se produse atunci o reacție neașteptată. Aurica se făcu galbenă, apoi începu să tremure din toți mușchii feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea înaltă ca un pat, câțiva bărbați ședeau la o masă apropiată de aceasta. Era o odaie de burghezie, mică mai degrabă, curată, cu obișnuitele ornamente. Pe pereți atârnau, afară de tipicul passe-partout de sârmă cu fotografii, câteva tablouri de sticlă reprezentând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îndrăzneți. Mai erau, în odaia astfel arhiplină, încă o doamnă în vârstă, cu pălărie plină de pene pe cap, și doi tineri. Sohațchi îl purtă pe Titi prin fața tuturor, și astfel, amețit puțin, acesta află că doi din bărbații de pe canapea erau frații lui, că fata îi era soră, iar bătrânii, părinți. Deși toți erau îmbrăcați civil, se vorbea de lucruri militare, și chiar intrase în odaie o ordonanță. - Mă, zicea domnul cu mustața în furculiță, tu când plecila regiment? Se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe Felix pe o ușă laterală, urmărit ceremonios de doi chelneri. Intrară într-o odaie mică, pe loc iluminată electric de un chelner, în care se afla o masă, chiuveta pentru șampanie, o canapea și tablouri banale. - Ei, zise Stănică, așa-i că-i bine? Local de noapte! Aici sefac afaceri strașnice. Unul de ăsta să am, și nu mi-ar mai trebui avocatura. Ce iei? Stănică, aflând că Felix nu mâncase, comandă din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că o să pleci în străinătate, trimis de Universitatea de aici. Felix recunoscu stilul bombastic al lui Stănică, totuși, după atâta indiferență, îi fu recunoscător de exagerare. - Mi-a mai spus el și alte lucruri! râse Georgeta, așezîndu-sela capătul opus al canapelei pe care stătu Felix. - Ce-a mai spus? - Mi-a mai spus că ești un mare cuceritor, că ai o iubită frumoasă, Otilia, pe care însă ai gonit-o fiindcă nu vrei să-ți strice cariera. De ce-ai făcut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strânsese într-un geamantănaș câteva lucruri de îmbrăcăminte, pe cele mai rupte, și acum aștepta în sufragerie sosirea lui Weissmann. Mai milt din curiozitate decât din simpatie, toți ai casei, Stănică, Olimpia, Titi, Aurica, se adunaseră în aceeași încăpere, pe canapea și pe scaune, de-a lungul pereților, și priveau ca la un spectacol. Din când în când, deschidea ușa cu o curiozitate avidă, lipsită G. Călinescu de orice rușine, Marina, plină pe mâini de făină, așa cum ieșise din bucătăria casei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos, cu ajutorul Marinei, care îl luă de-a binelea în brațe, atât era de ușor bătrânul. Voi să-l ducă înspre dormitor, dar, când să pășească pragul, moș Costache mormăi destul de distinct: - Acolo! acolo! în sufragerie! În sufragerie era o canapea lată, cu margini, ca un pat. Pe ea, Felix așeză pe bătrân. Otilia își frângea încet mâinile privind sfioasă când la unul, când la altul, și tremura. Numai când bătrânul începu să mormăiască, zise stins: "Papa!" Bolnavul ședea pe spate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]