6,257 matches
-
3 un centru special de studii iudaice. Iavneh va deveni mai târziu unul dintre cele mai importante centre ale cercetării iudaice, locul unor dispute aprinse despre admiterea sau excluderea anumitor cărți din canonul iudaic, așezarea în care se „va închide” canonul iudaic la jumătatea secolului al II-lea d.Hr. Printre figurile proeminente de la Iavneh se numără și rabbi Akiba ben Iosef, atât datorită înțelepciunii sale, cât și înflăcărării cu care a susținut cauza iudaică, în timpul revoltei conduse de Bar-Kohba din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Finalizarea textului Bibliei ebraice în jurul anului 150 d.Hr. a fost, printre altele, consecința controversei iudeo-creștine. Creștinii și evreii nu citeau aceeași Biblie. O cercetare a pasajelor din Vechiul Testament care se regăsesc în Noul Testament dă mărturie nu numai despre un „canon” mai larg, dar și despre alte „texte” decât cele „canonizate” de Biblia ebraică. Apoi, în funcție de așezarea în care se aflau, de exemplu Antiohia, Corint sau Ierusalim, este foarte probabil ca creștinii să fi citit texte diferite în locuri diferite. În
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dintre textele biblice, mărturiile epigrafice și instituțiile de învățământ ale vechiului Israel sunt subiect de cercetare relativ recent, multe aspecte ale acestei probleme așteptând încă să-și afle clarificarea 2. Formarea literară a cărților biblice și procesul integrării lor în canonul scripturistic ține, într-o oarecare măsură, și de un anumit context „educațional”3. Tora, „învățătura prin excelență”, nu prevede doar ce trebuie să facă (sau să nu facă) un evreu; la Facerea 1-10, Tora prezintă o veritabilă lecție de cosmologie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și profeții și înțelepții se dedicau studium-ului, susținând „doctrine” care erau, în același timp, adevărate „norme”. Toate acestea aveau loc în școlile preoțești de la Templu și în școlile palatului 4. Nici o civilizație nu poate supraviețui prea mult timp fără un „canon educativ”, fără un ansamblu de texte fundamentale și de tradiții normative. Potrivit unei presupuneri făcute de André Lemaire, „canonul educativ” precedă canonul biblic, lucru valabil de altfel și în cazul Vechiului Testament 5: după anul 70 d.Hr., aceleași texte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
loc în școlile preoțești de la Templu și în școlile palatului 4. Nici o civilizație nu poate supraviețui prea mult timp fără un „canon educativ”, fără un ansamblu de texte fundamentale și de tradiții normative. Potrivit unei presupuneri făcute de André Lemaire, „canonul educativ” precedă canonul biblic, lucru valabil de altfel și în cazul Vechiului Testament 5: după anul 70 d.Hr., aceleași texte care constituiau înainte baza școlii Templului din Ierusalim devin cărți canonice ale iudaismului. Școala Templului era așadar legătura instituțională
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
preoțești de la Templu și în școlile palatului 4. Nici o civilizație nu poate supraviețui prea mult timp fără un „canon educativ”, fără un ansamblu de texte fundamentale și de tradiții normative. Potrivit unei presupuneri făcute de André Lemaire, „canonul educativ” precedă canonul biblic, lucru valabil de altfel și în cazul Vechiului Testament 5: după anul 70 d.Hr., aceleași texte care constituiau înainte baza școlii Templului din Ierusalim devin cărți canonice ale iudaismului. Școala Templului era așadar legătura instituțională care unea toate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
identificate în mărturiile ce datează din perioada sec. I î.Hr.-sec I d.Hr. (cum ar fi recenzia prototeodotiană). Fixarea inițială a textului consonantic, pe care masoreții îl vor moșteni de la vechii scribi, poate fi pusă în legătură directă cu formarea canonului ebraic, la începutul perioadei mișnaice. Procesul de fixare a „canonului rabinic” a pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4. Vocalizarea masoretică a textului" Până spre începutul Evului Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-sec I d.Hr. (cum ar fi recenzia prototeodotiană). Fixarea inițială a textului consonantic, pe care masoreții îl vor moșteni de la vechii scribi, poate fi pusă în legătură directă cu formarea canonului ebraic, la începutul perioadei mișnaice. Procesul de fixare a „canonului rabinic” a pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4. Vocalizarea masoretică a textului" Până spre începutul Evului Mediu, textul biblic era transmis doar sub formă consonantică. Tratatul Soferim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
putem nesocoti posibilitatea ca masoreții occidentali să fi avut în vedere o anumită sistematizare a pronunției, mai ales în faza terminală de copiere a textelor. Entuziasmul și simțul urgenței care, cu șapte sau opt secole în urmă făcuseră posibilă închegarea canonului ebraic al Vechiului Testament și stabilirea acelui textus receptus consonantic, erau acum canalizate în vederea fixării, odată pentru totdeauna, a pronunțării exacte, prin intermediul semnelor vocalice, a Scripturii ebraice. Deși ebraica devenise o limbă moartă, rămânea în continuare, poate mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
compun colecția Megillot. În schimb, Pentateuhul era prea lung pentru a fi copiat într-un singur sul; de obicei, se foloseau cinci suluri, câte unul pentru fiecare carte. În zilele noastre, edițiile moderne ale Bibliei conțin ansamblul cărților care formează canonul biblic, această prezentare ajutând la o mai bună înțelegere a ideii de unitate a canonului Vechiului Testament. Sulurile aveau un mare dezavantaj: nu puteau fi scrise decât pe o singură parte; pe lângă aceasta, întrebuințarea lor necesita folosirea ambelor mâini. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
singur sul; de obicei, se foloseau cinci suluri, câte unul pentru fiecare carte. În zilele noastre, edițiile moderne ale Bibliei conțin ansamblul cărților care formează canonul biblic, această prezentare ajutând la o mai bună înțelegere a ideii de unitate a canonului Vechiului Testament. Sulurile aveau un mare dezavantaj: nu puteau fi scrise decât pe o singură parte; pe lângă aceasta, întrebuințarea lor necesita folosirea ambelor mâini. Ne putem închipui cât de greu îi era unui cititor care avea în față un sul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-lea d.Hr., formatul codexului era folosit pentru transmiterea tuturor Scripturilor Sfinte creștine, incluzând cărțile moștenite de la evrei. Posibilitatea copierii diferitelor cărți biblice într-un singur codex a contribuit în același timp la o mai bună înțelegere a ideii de canon biblic. Deși la început codicele conțineau numai cele patru Sfinte Evanghelii sau ansamblul epistolelor pauline, definitivarea canonului Noului Testament a coincis cu perioada în care codicele aveau suficient spațiu pentru a cuprinde toate cărțile Noului Testament 1. Cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
evrei. Posibilitatea copierii diferitelor cărți biblice într-un singur codex a contribuit în același timp la o mai bună înțelegere a ideii de canon biblic. Deși la început codicele conțineau numai cele patru Sfinte Evanghelii sau ansamblul epistolelor pauline, definitivarea canonului Noului Testament a coincis cu perioada în care codicele aveau suficient spațiu pentru a cuprinde toate cărțile Noului Testament 1. Cele mai vechi texte păstrate ale Noului Testament sunt toate în format de codex 2. Potrivit mărturiilor literare, formatul revoluționar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
recunoșteau legitimitatea preoției sadochite. Samaritenii respingeau atât templul, cât și familia marilor preoți. Ruptura dintre cele două comunități religioase nu avea astfel nimic de-a face cu textele lor sau cu ceea ce era acceptat drept canonic; așa cum am văzut, în privința canonului, samaritenii adoptaseră cu strictețe legea mozaică. Disputa principală se purta în jurul legitimității preoției și a locului templului. Pentru a înțelege și a evalua corect textele samaritene este foarte important să știm ce părere aveau samaritenii despre ei înșiși, deoarece concepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat la canonul scripturistic cărțile profeților și aghiografele. Pe lângă câteva modificări importante, rezultate din concepții teologice, textul s-a păstrat ca la început și, din moment ce comunitatea samariteană nu a fost niciodată foarte numeroasă și foarte răspândită, alterarea textuală și dezvoltările recenzionale nu constituiau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
el the king’s son”, IEJ 28, 1978. Avigad, Nahman, „Hebrew Bullae from the time of Jeremiah. Remnants of a burnt archive”, Israel Exploration Journal, Ierusalim, 1986. Bacher, W., „A contribution to the History of the Term «Massorah»”, în The canon and the Masorah of the Hebrew Bible. An introductory Reader, editată de Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Bacher, W., „Genizah”, ERE, vol. VI. Bacher, W., Die hebräische Sprachwissenschaft vom X bis zum XVI Jahrhundert. Mit einem einleitenden
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1981. Beit Arie, Malachi, „The Art of Writing and the Craft of Bookmaking”, în Hebrew Manuscripts of East and West. Towards a Comparative Codicology, The Panizzi Lectures, 1992, The British Library. Ben-Zvi, Itzhak, „The Codex of Ben Asher”, în The canon and the Masorah of the Hebrew Bible. An introductory Reader, editată de Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Bergsträsser, G., Hebräische Grammatik, Leipzig, 1918. Bickerman, E.J., The Jews in the Greek Age, Cambridge MA, Londra, 1988. Blank, S.H.
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sample Edition with Introduction, 1965. Goshen-Gottstein, „The Aleppo Codex and the rise of the massoretic text”, BA 42 (1979). Goshen-Gottstein, „The Rise of the Tiberian Bible Text, to N.H. Tur Sinai - master and friend - on his seventy-fifth birthday”, în The canon and the Masorah of the Hebrew Bible. An introductory Reader, editat de Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Gottstein, M.H., „Biblical manuscripts in the United States”, Textus 2 (1962). Graetz, A., Geschichte der Juden, 1909. Haelst, Joseph Van
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
History of the Bible I, 1970. Talmon, S., „The textual study of the Bible - a new outlook”, în Cross, F.M.; Talmon, S., Qumran and the history of the biblical text, 1975. Teicher, J.L., „The Ben Asher Bible Manuscripts”, în The canon and the Masorah of the Hebrew Bible. An introductory Reader, editat de Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Tov, Emanuel, „The text of the Old Testament”, în The World of the Bible, A.S. van der Wounde, M.J. Mulder
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
e nici trădarea, nici curajul, nici bunătatea, nici admirația, nici ura nu mai știam ce e cu adevărat...! Gh. P. unu: Grav, fiule, grav de tot... Gh. P. doi: Așa e, părinte... Gh. P. unu: Uite, o să-ți dau niște canoane... pe care să le ții... Gh. P. doi: Să nu-mi dai mătănii..., că am sciatică... Gh. P. unu: Bine... te-nțeleg... că și eu am dureri în spate, în picioare... și... peste tot... Să ții post... Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bolșevică, și răsfirînd nădejdi care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor crescîndă, răbufnind în violențe de limbaj. Suntem, parcă, martorii unui canon fără sfîrșit, un canon cu aparențele izbăvirii la care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor crescîndă, răbufnind în violențe de limbaj. Suntem, parcă, martorii unui canon fără sfîrșit, un canon cu aparențele izbăvirii la care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
copac trebuie să ardă în vatră, câte puțin, în fiecare 442seară, până la Bobotează, iar cenușa care se strânge se păstrează și se aruncă la rădăcina pomilor pentru a fi roditori. Element activ și purificator, supus normelor ritualice, focul iese din canonul magicului, devenind tabu, pentru a menține în stare manifestă formele existențiale, făcând posibilă permanenta reîntoarcere la starea dintâi a creației. IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să vorbești, la toate să rămâi surd și mut. Acolo vei sta trei zile, și pe urmă vei putea vorbi. Și așa ai să afli care ți-i soarta ta pe lume....243. Taina norocului poate fi dezlegată prin respectarea canonului tăcerii: "Dragul meu, acum poți să vorbești cu mine; știu că bătrânul, Norocul, care te-a îndreptat la casa mea, ți-a spus să nu vorbești trei zile. De acum să faci așa cum te-oi învăța eu. Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumânarea în mână și amenință asupra oglinzii, în acel loc și, în același moment, a și trăznit. Dar până nu se sfătuiește cu Sfânta Duminică, nu face nimic." 72 Țăranul român preamărește fiecare zi din săptămână, supunându-se, cu strictețe, canonului semnificațiilor acestora și, nu întâmplător, a născocit "Rugăciunea săptămânii" pentru a îndepărta forțele malefice care ar distruge echilibrul existențial: "Sfântă lune, zi de post, / Cădelnița lui Hristos, / Rogu-mă sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Ajută-mi, Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]