3,846 matches
-
cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot ce ar fi putut să-i salveze, înotau cu ochii ieșiți din orbite fugind de tunetul artileriei care se spărgea deasupra lor. Mulți se înecau. Unii
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
rădeau coama dealului. Ilie vru să-i spună o vorbă cuiva și abia datorită acestei nevoi observă pe omul din stînga lui. Își dădu seama că în ultimele două-trei zile îi simțise mereu prezența. Acum îl și recunoscu: își scosese capela și o pusese turtită pe parapetul de pămînt, lîngă armă. Capul chel îi era brobonat de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
originea în serviciul de conducere a preotului spre altar, după care datorită libertății sale de concepție va fi asociat unui mare număr de ceremonii diverse. A avut o influență mare asupra multor genuri profane. Polifonia de cult se dezvoltă în capela corală a catedralei pariziene Notre-Dame, care, din secolul al Xll-lea, va avea și orgă. In secolele al XlIl-lea și al XIV-lea, pe baza conduit-ului (conductus) ia naștere principalul gen polifonic francez, Motetul, genul cel mai important și procedeul
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
în lumină arcada orbitală frumos tăiată; la peste 90 de ani cîți avea cînd murise linia își păstrase aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu venise puțină lume; din partea Uniunii Scriitorilor parcă numai Traian Iancu, însoțitorul unei jerbe bogate; de la Teatrul Național "I.L. Caragiale" nici o figură cunoscută, doar o coroană mare, din "flori pe virament", obiect de protocol lăsat acolo devreme, de nu
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
ocupa de înmormîntările celor din C.C., ale lumii artistice ori ale "foștilor" de oarecare faimă cîndva, în felul său un clasic al sumbrei meserii, trecea aferat de la catafalcul doamnei Logadi la supravegherea atentă a pregătirilor pentru altă înmormîntare; de zidul capelei stătea sprijinit capacul unui sicriu fastuos îmbrăcat în mătase roșie. Murise o activistă a mișcării sindicale internaționale, soția unui scriitor suprarealist cîndva, ajuns, cu vremea, un personaj de vază al zilei și se aștepta, probabil, venirea la ceremonie a unor
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
ca să treacă un elev pe partea fetelor ca să nu mai vorbim de invers. Dar și la băieți era o regulă care deși nescrisa nu fusese încălcată niciodată Să nu ne plimbăm împreună, deavalma, în aceiași direcție. Dacă elevii coborau dinspre Capelă spre parc, seminariștii urcau dinspre parc spre capelă. De cele mai multe ori aranjam de așa fel că noi să aveam partea dinspre stradă, așa că puteam să ne binoclam mai bine la fete. Dacă aveam ciuda pe un seminarist mai bine făcut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nu mai vorbim de invers. Dar și la băieți era o regulă care deși nescrisa nu fusese încălcată niciodată Să nu ne plimbăm împreună, deavalma, în aceiași direcție. Dacă elevii coborau dinspre Capelă spre parc, seminariștii urcau dinspre parc spre capelă. De cele mai multe ori aranjam de așa fel că noi să aveam partea dinspre stradă, așa că puteam să ne binoclam mai bine la fete. Dacă aveam ciuda pe un seminarist mai bine făcut și spre care ni se părea că se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
când eu însu-mi devenisem"șef"(un șef cu multe ghilimele) niciodată nu mi-a povestit de acest episod. Iarnă (unde s-or fi dus iernile din anii de altădată când anotimpurile erau foarte bine delimitate, cănd inimosul Fundătureanu crease pe Capelă pârtie de bob și de ski cu două trambuline, cănd îngheța lacul din zăvoi timp de două luni iar Oltul îngheța la maluri că se strângea ghiață în ghețarii, pentru toată vara? Cum liceul era încălzit cu lemne-încă nu fuseseră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Antonio Passarelli pune pe tavă (h)arta culinară a Italiei Îndrăgostit de Timișoara, maestrul bucătar al restaurantului „Boavista“ a furat tainele celor mai mari experți ai lumii Când spune Italia, orice bun european se gândește la Leonardo da Vinci, Michelangelo, Capela Sixtină, Veneția, la operă, la fotbal. Și încă la ceva foarte-foarte important pentru tradiția și... aroma bătrânului continent: pizza și spaghetti. În rafinata Franță, spre pildă, făcătorii de croissant sunt patiseri, artizani-patiseri și artiști-patiseri... În Italia în schimb, orice cumsecade
Agenda2003-9-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280757_a_282086]
-
ori efemeră. Peste cei mai mulți, însă, se așterne neantul. Uitarea, care și ea este veșnică. Pentru Charlemagne, sfârșitul a venit în ziua de 28 ianuarie a anului 814, la Aachen. Acolo a și fost încredințat cerului și pământului, chiar într-o capelă de el însuși ctitorită. A fost jelit cu sinceritate de toți cei ce l-au iubit și apreciat ca fiind un protector al lor, fapt dovedit prin impunerea țării francilor în atenția întregii Europe. Poate că au fost și câte
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
ha de pământ, trei case, trei fântâni, vie, livadă și pădure. Din preajma Școlii Normale a decolat Aurel Vlaicu în octombrie 1911, realizând primul zbor aviatic la Iași. Biserica Moara de Vânt, Str. Moara de Vânt, Nr. 24 Inițial a fost capelă pentru prohodirea morților din bolnițele Epitropiei Sfântul Spiridon. Edificarea bisericii se întinde între anii 1803-1840. Printre ctitorii bisericii întâlnim pe: Mihail Sturza, Cantacuzino-Pașcanu, Constantin Ipsilanti, Alexandru Moruzi și Mitropolitul Veniamin Costachi. Biserica este restaurată de Epitropia Spiridoniei ̀între anii
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Sturza. Prin 1855 ̀îl ̀ întâlnim aici, ca învățăcel pe Ion Creangă. Biserica Socola Mică, Fundac Socola, Nr. 9 Este zidită în 1812 de banul Atanasie Gosan, unul dintre cei mai generoși binefăcători. După 1804 biserica Mănăstirii Socola devenise capela seminariștilor. În cimitirul bisericii este înmormântată Virginia Micle-Gruber a doua fiică a Veronicăi Micle (25 sept. 1937). Hanul Trei sarmale, Șos. Bucium Hanul este atestat documentar ̀ ncă din secolul al XVIII-lea. Parcă nicăieri nu se potrivește mai bine
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
este lungă, Însă are-un nume scurt? Iți înmoaie-n zloată pasul Și face să-ți curgă nasul. Dacă n-ar fi derdelușul, N-ar mai fi nici săniușul. E făcută ca să șadă Strajă ca o santinelă Fără pușcă și capelă; Prin ea intri în ogradă, De ai treabă, ieși în stradă. Soare, apă și nisip, Multă lume, doar în slip. Neavând o mare mare, Au făcut una mai mică Și au pus-o în grădină; Semănând cu o pitică, Ei
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
buze. Străfulgerarea de-o clipă îi arătă lui Celebi ceea ce înțelegea acum că fusese pregătit o viață întreagă să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ceea ce înțelegea acum că fusese pregătit o viață întreagă să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și-n stânga fără să lovească ceva, se îndreptă iar spre capelă, făcând un ocol larg, spre a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe acoperiș. Sus, lăsat pe vine, strângând crucea ca pe un ciomag și ținându-și răsuflarea, holbă ochii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
schimbă poziția, lăsându se pe genunchi. îi ajungeau la urechi o bolboroseală și un fel de plâns ce se apropiau. Se lăsă atunci și pe coate și așteptă dârdâind. în clipa în care un trup mort se frecă de peretele capelei, crezu că o să leșine. Dar propria-i putreziciune unsă împiedica moroiul să urce, și trupul său masiv, de carne dospită, aluneca precum un calup de grăsime pe lemnul peretelui. Când îi auzi gemând, venind din toate părțile, Celebi înțelese că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
prânz când familia Tălparu ajunse în satul natal. Un sat mic, la aproape jumătate de kilometru de strada principală. Să fi avut vreo treizeci de case, majoritatea vechi, dar încă trainice. Un sat de bătrâni care mai avea o bisericuță, capela mortuară, cum o numeau, cumva în glumă, oficialitățile. Preot nu aveau. Venea unul din satul vecin, de sărbători sau la o nenorocire. De obicei, apărea ori spre seară, ori dis-de-dimineață, aceasta de Bobotează și în Ajunul Crăciunului. Veșnic nervos, nemulțumit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
muschetari și mi s-a părut că schimbă o privire de Înțelegere cu alți doi care tocmai intraseră pe una din porți și se plasaseră destul de aproape. Felul lor, al tuturor, de a-și purta pălăriile Înfundate pe ochi și capele răsucite pe un umăr, mustățile bătăioase și bărbuțele de țap, cicatricile de pe obraji, poziția lor cu picioarele larg desfăcute, privirea haină, totul Îi dădea În vileag ca fiind ucigași năimiți. E adevărat că de oameni ca ei era plin corral-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Probabil părea debusolată, de vreme ce paznicul de la intrare o întâmpină cu o asemenea amabilitate. Nu putu să articuleze niciun cuvânt, arătându-i doar un nume scris pe spatele unei fotografii vechi. - Aveți un pic de mers, drept înainte până dați de capelă și apoi faceți în stânga ei. Sunt câțiva copaci în zona respectivă, veți... - Mulțumesc, mă descurc. Porni în direcția indicată, lacrimile îi jucau deja în colțul ochilor. Frigul devenise parcă din ce în ce mai pătrunzător, aproape că nu-și mai simțea obrajii și degetele
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lacrimile îi jucau deja în colțul ochilor. Frigul devenise parcă din ce în ce mai pătrunzător, aproape că nu-și mai simțea obrajii și degetele i se lipiseră de fotografia pe care nu o mai pusese la loc, în geantă. Se strecură prin spatele capelei, uitându-se cu atenție în stânga și dreapta ei. - Dați-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după el
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
scuture colbul de pe bocanci. Întoarse capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca o locomotivă, și bătrâna se rezemă de-o masă, cu cârpa de bradolină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ce m-a privit așa mirat, Bordaș fiind în prezent bursier NEC... Ia să ne gândim împreună! 13 ianuarie 2011 Rătăcind prin Bellu, cu Paul Filip Toată copilăria și adolescența mea se leagă de aleile, figurile, crucile, cavourile, pomenile, văduvele, capela și veverițele din cimitirul Bellu. De la 4 la 15 ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și Crematoriu. Știu că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
1932. A activat la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara în calitate de profesor de filosofie și dogmatică, apoi a devenit rector al Institutului Teologic. În noiembrie 1948 a fost numit episcop titular, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie același an în capela Nunțiaturii Apostolice din București. Într-un proces înscenat, a fost condamnat la închisoare pe viață, condamnare din care a ispășit 13 ani. La 14 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop titular. ( L. S.) Comitet
Agenda2005-24-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283815_a_285144]