3,341 matches
-
Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind să cânte, Deasupra stelele clipesc. Mișcarea lumii - întreruptă - Reintră-n mersul ei firesc. Și când a doua zi, pe haină, Mirat, găsesc un fir de păr, Pricep că visul ce visasem S-a petrecut în adevăr. În timpul războiului, Vlahuță schiță în câteva versuri un început
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te arde puțin fiecare. Un ochi să se strângă și să se sugrume Clipind de-amăruntul, întors către lume. Celalt să-ți rămâie holbat și deschis Și rece-mpietrit ca-ntr-un vis. Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, de osmoză între spiritual și material
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
CV-ul. Atunci când i-am povestit șefului ce făcusem și din ce motive, acesta a ascultat fără să spună nimic. I-am spus și la cât s-ar putea ridica suma pe care ar plăti-o compania; nici măcar n-a clipit. După ce mi-am terminat povestea, președintele s-a uitat la mine și a spus: „Bine, s-a terminat. Acum du-te și fă ceva care să ne aducă niște bani”. Efectul pe care l-au avut cuvintele sale asupra mea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ochii, deoarece se vedea în el "ca într-o oglindă": "peste albeața chihlimbarie a feței se așează o umbră viorie; se distinge rețeaua fină a vinișoarelor de pe gât și spate; fruntea boltită și mai ales ochii de un albastru întunecat clipesc în umbra genelor lungi". După cum remarcăm, artistul izbutise să însuflețească imaginea moartă și să creeze, prin contrast, iluzia vieții, frumusețea "tabloului" datorându-se ambiguității reprezentării, ce oscilează între viață și moarte, între feminitate și masculinitate (modelul e androgin, și în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a fost estetic ostilă din cauză că a văzut în el doar un personaj tendențios, o simplă plăsmuire compensatorie a insucceselor în carieră ale autorului" (Ion Negoițescu, op. cit., p. 141). 36 "Bălan, frumușel, creț", "cu o mustecioară frizată și cu ochii mici clipind șiret", personajul va juca un rol însemnat în romanele ulterioare; naratorul ne informează că va ajunge deputat și ministru, dar că va muri de pneumonie, transformându-se într-o "piftie de viermi" sintagmă predilectă! 37 Ion Negoițescu, E. Lovinescu, Editura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui G. îi spunea M., și tot așa. Nici vorbă, intenționat. Era un haz teribil. False "acte ratate". Poetul B., un îndrituit mare orgolios, a preluat azi fenomenul și de cîte ori îl incit în chestii literare, încurcă, fără să clipească, mai ales nume lirice locale. De-abia cînd îi atrag atenția că e... rău, începe să clipească pișicher. Poetul U. nu se amuză defel cînd, rugat public să citeze măcar un liric bahluian, pronunță ritos: Nichita. Dar noi știm despre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ratate". Poetul B., un îndrituit mare orgolios, a preluat azi fenomenul și de cîte ori îl incit în chestii literare, încurcă, fără să clipească, mai ales nume lirice locale. De-abia cînd îi atrag atenția că e... rău, începe să clipească pișicher. Poetul U. nu se amuză defel cînd, rugat public să citeze măcar un liric bahluian, pronunță ritos: Nichita. Dar noi știm despre care Nichita e vorba. "Rateu" pe care îl gustă chiar Nichita. Cel în viață. Un "act ratat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce, Beria nu era, și el, un dezinvolt? În materia lui: glonțul în țeasta fratelui bolșevic. Dezinvoltură prin transfer. Stalin, în anii '30-'40, doar clipea la bănuiala că și-a mai depistat un eventual uzurpator, că Lavrenti Pavlovici și apăsa pe trăgaci. Țac-pac. În replică dezinvoltura celorlalți frați bolșevici, în a-i găuri, în '53, țeasta lui Lavrenti. Țac-pac. Viața Isadorei Duncan un involt pas
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cinstește! Mircea se Înclină de ani obosit, Însă al său suflet nu e-mbătrânit; Ochii săi sub gene albe și stufoase Cu greu mai Îndreaptă săgeți veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi, Ș-albele lui gene Încă n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui țară Sufletu-i e focul soarelui de vară. Mergeți la sultanul care v-a trimis, Ș-orice drum de pace spuneți că e-nchis! Apoi către curte domnul se Îndreaptă. Fericirea țării de la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
riveran fără voia sa va da socoteală astăzi la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva trăsese vălul nopții și stinse mesianic unul după altul gândurile. Colțurile
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
a unui eu liric asemănător clovnului, prins între „ficțiune și realitate”, capătă un accent parodic: „Iar mă vizitează zeul/ Îi fac o cafea tare, îi ofer cea mai productivă insomnie a mea/ Ne privim ochi în ochi și nici unul nu clipește/ Când din ceruri se desface o panglică/ E chiar panglica acestei mașini de scris/ Și o fată blondă o înghite, el se ridică grăbit, își uită chiar pălăria/ de sub ea iese un măr ionathan/ din care mușc cu poftă/ când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Dar ea, în fiecare clipă, era acolo. Ploaia șiroia pe acoperișul năpădit de mușchi al vechii izbe care ne adăpostea pe treptele ei. Am uitat unde eram. Orașul pe care îl vizitam altădată în compania Țarului se metamorfozase cât ai clipi din ochi. Îl cercetam acum cu privirea Președintelui îndrăgostit. De data aceasta, când am părăsit Saranza, aveam impresia că mă întorc dintr-o expediție. Duceam cu mine o seamă de cunoștințe, o privire de ansamblu asupra datinilor și obiceiurilor, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-a întors în barcă. Acolo, împingându-și picioarele înghețate spre jăratic, m-a întrebat cu o insistență mânioasă: - Și după aceea? L-au ucis pe băiatul acela, așa-i? Luat din scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi șuvoiul încă neclar al câtorva replici amuzate, schimbate de cele trei femei înainte de a încremeni în fața fotografului... Da, intens, pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mele, nici acestei țări. Pe micul rondou nocturn, mă simteam minunat de străin de mine însumi. În prezent, soarele mă plictisea, ziua devenea o așteptare inutilă înainte de viața mea adevărată, seara... Totuși, vestea aceea am aflat-o în plină zi, clipind din ochii orbiți de scânteierea primei brume. Pe când treceam, o voce a răsunat în ceata veselă de elevi care continuau să manifeste față de mine aceeași ostilitate disprețuitoare. - Ați auzit? A murit mama lui... Am surprins câteva ocheade curioase. L-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze; au spus că este ieșit din sărite, că-i lipsește ceva, că pare a fi capiu; și toate astea, pentru ce? Pentru că umblă cu gâtul cam stâmb și privește cu ochii jumătate închiși, clipindu-i cam prea des. Ce calomnii! Auzi cum cutează profanii să vorbească de autorul meu de predilecțiune?!165 Ca și în Liga, în care trebuie să combată previziunile pesimiste ale unui "ticălos", observăm și în fragmentul citat cum, sub acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Drumul de coastă, care duce la Cooktown și căruia ecologiștii i s-au Împotrivit cu putere, este o realitate. De după depărtările umbroase ale pământului se deschise, ca un colosal semicerc de aur Înflăcărat, geana aprinsă a soarelui, și cât ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale câtorva eucalipți se poleiră de o lumină curată și rece... Iar În solemna Încremenire a firii, nu se mișca, Încet și gânditor, decât doar chipul meu tăiat În umbră pe fundul de lumină al adâncului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și intră deasupra pământurilor fertile ale Fluviului Galben din grandioasa Chină. Estetica plantațiilor de orez alterează alte culori: vede crud, ca de primăvară, pătratele de apă azurii, În locuri umbrite, iar În cele Însorite scapără scântei, Încât privindu-le, ne clipesc pleoapele. Geometria riguroasă, dar frumoasă a așezărilor, de aici Înainte, ne va urmări, până la Beijing, unde sosim În cea de-a doua zi, În jurul orelor 14.00. În metropola chineză facem o escală mai prelungită de două zile, ceea ce presupune
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ocaua mică" , dar nimeni nu-l putea prinde cu înșelăciunea. -Jupâne negustor, nu-ți iau bani, s-a tocmit ―țăranul",ci ne învoim ca la șase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn. -Bine , a primit negustorul ,clipind șmecher din ochi. A luat de pe tejghea ocaua mare,"ocaua lui Cuza",și-a măsurat laptele;douăzeci si patru de ocale.. A socotit că trebuie să plătească ,în schimb ,patru ocale de untdelemn. -Caută să-mi măsori drept,cu aceeași
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
pomenesc nimic de florile de lotus. Trebuia să-mi Închipui că Luke n-o să Înțeleagă. — Uite ce e, iubitule... zic Încercînd o altă abordare. Chiar tu spui mereu: „Dă-le oamenilor o șansă“. — Ba nu-i adevărat. Luke nici măcar nu clipește. — Ei bine, ar trebui s-o faci! spun supărată. Ne oprim la o trecere de pietoni și văd trecînd o femeie cu cel mai cool landou verde, stil era spațială, cu roți Înalte. Uau. Poate că ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă duc să mă culc, Întrebîndu-mă cît mai stă oare Luke. Probabil că se simte foarte bine de stă atît de mult. CÎnd, Într-un tîrziu, ușa se deschide brusc și lumina Îmi intră În față și mă face să clipesc, probabil că dormeam deja dusă, fiindcă puteam să jur că tocmai primeam un Oscar de la regină. — Bună, zic adormită. CÎt e ceasul? Puțin trecut de unu, șoptește Luke. Îmi pare rău că te-am trezit. — E ok. Mă Întind spre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a făcut rezervări la trei restaurante recomandate de Zagat. Japonez, franțuzesc și al treilea parcă era italian... — Marocan nu-i nici unul? zice Danny, În momentul În care șoferul Îi deschide ușa. O sun imediat pe Buffy, spune Carla fără să clipească. În timp ce urcăm În limuzină, formează un număr din memoria mobilului. — Buffy, Carla sînt. Vrei te rog să lași un pic În expectativă rezervările pe care le-ai făcut și să cauți un restaurant marocan pentru acum, pentru prînz? Marocan, repetă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ai făcut și să cauți un restaurant marocan pentru acum, pentru prînz? Marocan, repetă, rostind cuvîntul cît mai clar. Londra, vest unu. Mersi, scumpo. — Parcă am chef de un latte, se trezește Danny din senin. O mocha latte. Fără să clipească măcar, Carla vorbește iar În cască. — Bună, Travis. Carla sînt, zice. Oprește, te rog, la Starbucks. Repet, Starbucks. Treizeci de secunde mai tîrziu, limuzina oprește În față la Starbucks. Carla deschide portiera. — Doar un mocha latte? zice. — Îhîm, spune Danny
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Sharpness a dat din cap insinuant și a zis „De multe ori, ăsta e doar praf În ochi“. Ce idiot. Evident că i-a intrat În cap că Luke și Lulu au o aventură pasională sau așa ceva. Ia stai așa. Clipesc și mă uit mai atentă la fotografie. Nu se poate... Doar nu... Îmi acopăr gura cu mîna, pe jumătate șocată, pe jumătate făcînd eforturi să nu pufnesc Într-un rîs nebun. Ok, știu că a fost o prostie din partea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]