7,569 matches
-
față iarăși pe cei doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul în care veneau și cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale neputinței, se pipăiau cu limbile pe obraji, parcă se gustau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester. Ea era, în acele clipe, tot adevărul meu. Mai adevărată chiar și decât zăpada aceea, chiar decât urmele împleticite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poleială a multilateralei noastre dezvoltate care îmi luase ochii: „Odgonul, Simioane, odgonul când ai să-l simți?“. Când am simțit odgonul, rămăsesem fără Ester. Fugisem de ea în bicisniciile istoriei mele. O clipă, cândva, crezusem că, jucându-mă cu funia clopotului din clopotnița unei biserici sub ninsoare, atinsesem chiar capătul ultim, nodul lațului. Privind odgonul acela spânzurat pe brațul Marelui Cenzor, mi se părea că acela-i chiar odgonul libertății mele. Cu descrierea lui voiam să-mi deschid cartea. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când mă năpădeau frica, amintirile, remușcările, tristețile, mâlul vremii. Am închis ochii și am tras o dușcă, urmărind cum puturoșenia aceea îmi descoperă și-mi descrie interiorul. Hălăduia prin mine, de parcă gonea în căutarea sufletului. Dinspre Sf. Ilie Gorgani băteau clopotele. Chemau la cea de-a doua Înviere. 32tc "32" Nu știam atunci, discutând cu Trombă, că eu însumi, peste mulți ani, aveam să dau, din pură întâmplare, peste niște documente ale cenzurii din anii de prin preajma războiului și aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi-am dat seama că stolul Îmi deschisese drum fără să se ridice În zbor. Am Înaintat agale, observînd cum porumbeii se despărțeau În fața mea și strîngeau la loc rîndurile după ce treceam. CÎnd am ajuns În centrul pieței, am auzit clopotele catedralei bătînd miezul nopții. M-am oprit o clipă, naufragiat Într-un ocean de păsări argintii, și m-am gîndit că ziua aceea fusese cea mai stranie și mai minunată din toată viața mea. 22 În librărie era Încă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
destul de furcă pînă să ne lase să intrăm. Cu asemenea expectative În față, am ajuns pe strada Moncada, care la ora aceea deja se Închidea Într-un pasaj de cețuri flancat de vechile palate transformate În magazine și ateliere. Litania clopotelor de la biserica Santa María del Mar puncta ecoul pașilor noștri. În scurt timp, o duhoare amară și pătrunzătoare se răspîndi cu adierea rece de iarnă. — Ce-i cu mirosul ăsta? — Am ajuns, anunță Fermín. 30 O poartă din lemn putrezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi dau seama prea bine de ce, m-am apropiat de el și l-am Îmbrățișat. Am simțit cum tata, surprins, mă Îmbrățișa la rîndul lui. — Daniel, te simți bine? L-am strîns În brațe cu putere. — Te iubesc, am șoptit. Clopotele catedralei băteau cînd am Început să citesc manuscrisul Nuriei Monfort. Caligrafia ei măruntă și ordonată mi-a amintit de curățenia din biroul ei, ca și cum ar fi dorit să caute În cuvinte pacea și siguranța pe care viața nu voise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În altă parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asemenea prorei unei corăbii Întunecate În cețuri. Tramvaiul s-a oprit cu o hurducătură. Am coborît, evitînd privirea controlorului. — Noroc, Îmi șopti el. Am contemplat tramvaiul care se pierdea În susul bulevardului, pînă cînd nu s-a mai auzit decît ecoul clopotului. Un Întuneric dens s-a pogorît În jurul meu. M-am grăbit să Înconjur Împrejmuirea, căutînd breșa din partea din spate. CÎnd am escaladat zidul, mi s-a părut că aud pași prin zăpadă pe trotuarul opus, apropiindu-se. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine. Pe mine nunțile mă Înmoaie ca pe-o cîrpă. Am rămas acolo, În brațele acelei liniști ciudate, catalogînd reflexe pe apă. În scurt timp, zorii presărară chihlimbar pe cer, iar Barcelona se aprinse de lumină. Se auziră În depărtare clopotele de la bazilica Santa María del Mar, care se ridica printre cețuri, de partea cealaltă a portului. — Crezi dumneata că Julián Carax mai e aici, pe undeva prin oraș? — Întreabă-mă altceva. — Ai inelele? Fermín zîmbi. — Hai, să mergem. Căci dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dar o rănește o pasăre neagră cu ciocul, o frânge în inimă și Steluța închide ochii și adoarme. Pare un Înger Domn peste veșnicii, pare un prunc al iertării. Și Steluța trebuie să fie înmormântată. Toate iubirile se revoltă, toate clopotele cerului plâng prelung, pustiul și durerea cuprinde lumea. - Steluțaaa...! strigă Pământul, când mai vii? - Când voi putea trăi printre voi!
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
de făpturi pierdute, Bikinski Își vâra capul Între umeri, murmurând În sinea sa rugăciuni, ce avea menirea să-l apere de ispite de orice fel. Ele se țineau mult timp În urma lui, unduindu-și coapsele și sânii mari ca niște clopote, ce se clătinau amețitor În bătaia vântului de seară. Pentru a scăpa de sâcâială, Bikinski se metamorfoza În piatră kilometrică, călcând cu pași mari și crucea ridicată deasupra capului pe mijlocul șoselei, surd la zgomotul claxoanelor și la Înjurăturile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ultim ascuns În Epistolele lui Pavel Își va arăta În flăcări adevărata sa față, iluminând tot schitul, Însă adevărul ultim se ascunse Înăuntrul focului, iar după ce vâlvătaia se stinse, se târî pe furiș, pitindu-se sub scrum. Zadarnic Oliver trase clopotele și bătu toaca, adevărul ultim rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate albe, care notau tot ce spunea el pe foi. Aceasta a fost prima descindere În salon. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
proprietatea de a schimba pe om Într-o ecuație sau cifră, Într-o linie sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind din pulpanele lui Oliver, și teoremele lui Pitagora, după cum apărea și toga lui Euclid, și mărul lui Newton, și clopotul lui Gauss, ca să nu mai vorbim de câinele lui Pavlov, ce saliva sub becul inventat de Edison. Totul se termina, În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care invadatorii le poartă cu ei. În fine, divaghez. După ce am terminat de vorbit pentru numerosul public am fumat o țigară cu ceilalți ghizi. Fotbalistul s-a dus În biserică și a dat drumul magnetofonului pe care erau imprimate sunetele clopotului vechi, cel despre care se spune că dacă era tras Într-un anume fel „striga“ destul de inteligibil cuvintele „Ștefan-Vodă, Ștefan-Vodă“. Ghidul local l-a chemat și pe cel de pe scară să fumeze cu noi o țigară. Aveam impresia că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În mâini o scândură lungă de lemn uscat și un ciocănel tot de lemn, foarte mic. E ora vecerniei. În curând liniștea va fi străpunsă de bătăile ritmice ale toacăi și de clopot. Ce va fi voit să spună autorul poliției de 1000 de lei editate În folosul acestei mânăstiri prin lapidara formulare: „Distrusă de vitregia mânăstirii prin anii 1614, 1762-1785“? Distrugerea unei mânăstiri era pe atunci o operă de 150 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ferestre. Cele trei fetițe alergară să privească urătorii, doi băieți îmbujorați de frig, dar cu zâmbet pe chip, își împlineau voioși urarea pentru gazde. Mama ieși în prag și-i pofti în casă, le dărui câte un colac, apoi ceru clopotul cu care copiii își însoțiseră urătura, îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i dăm băiatului să bea apă, să fie vorbăreț, să aibă glasul vesel și curat ca al clopotului, spuse în timp ce copilul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
colac, apoi ceru clopotul cu care copiii își însoțiseră urătura, îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i dăm băiatului să bea apă, să fie vorbăreț, să aibă glasul vesel și curat ca al clopotului, spuse în timp ce copilul bău apa dăruită din mâinile mamei. Mămico, putem pleca și noi cu uratul? Sigur că da, v-am pregătit haine groase, mergeți să vă îmbrăcați. Fetițele plecară val-vârtej în camera lor, sprințare și gureșe ca niște vrăbiuțe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
poftă. Mezinul, simțind parcă atmosfera de veselie din sânul familiei, începu să gângurească pe limba lui, parcă certându-i că pe el nu îl băga nimeni în seamă. Ce faci, bulgăraș de aur, ți s-a dezlegat limba ca la clopot? întrebă tata. Toți râseră cu poftă de micul năzdrăvan. Nu fi supărat, Auraș, anul viitor te luăm și pe tine cu uratul. Tăticule, mâine mergem să vedem focul? Vom merge. De ce se face focul? Ca să ardă anul cel vechi cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
DE PAȘTE Bat clopotele seri la rând, Pe sat s-a așternut tăcerea, Oamenii știu că încurând Sosi-va Sfântă Învierea... Sătenii toți, își văruiesc Prin casă și prin tindă, Iar drumul îl împodobesc, Tot satu-i o oglindă... Au fost, cum scrie-n calendar
DE PA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83775_a_85100]
-
antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa morții pe câmpul de luptă al tranșeelor, în furtunile din munți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]