16,530 matches
-
Zi mai departe. Să presupunem că ai impresia că În dormitorul tău este un strigoi. Ce măsuri iei seara, când te Întorci acasă? a Întrebat interesat Amory. — Iei un băț, a răspuns Alec, făcând o temenea, cam de lungimea unei cozi de mătură. Primul lucru ce se cere făcut este să eliberezi camera. Pentru asta, te năpustești În biroul tău cu ochii Închiși și aprinzi lumina. Apoi te apropii de dulapul din perete și dai cu bățul de două-trei ori prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory a simțit cum Îi Îngheață palmele de frica mortală că ar putea pierde penelul de umbră cu care imaginația sa o picta În ipostaze minunate. O privea cu coada ochiului, cum proceda Întotdeauna când se plimba cu ea - era un regal și o nebunie și ar fi dorit ca destinul său să fi fost să șadă o veșnicie pe stogul de fân și să vadă viața prin ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau septembrie, a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau de Paști. Sunt un liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat Încet Eleanor. Apoi a adăugat: - Presupun că Halloween este o zi de toamnă mai potrivită decât Ziua Recunoștinței. - Mult mai potrivită. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doi bărbați Între două vârste, unul mic de statură și nervos, părând o excrescență artificială a celuilalt, iar al doilea mare și impozant, cu ochelari de automobilist. - Nu vrei să te luăm cu mașina? a Întrebat excrescența artificială, trăgând cu coada ochiului la tipul impozant, ca și cum ar fi fost obișnuit să-i ceară aprobarea tăcută. - Cum să nu! Vă mulțumesc. Șoferul a deschis portiera și, urcându-se, Amory s-a așezat la mijloc, pe bancheta din spate. Și-a examinat curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să facă striptease la mine în bar, chiar dacă m-ar omorî și nevastă-mea, și Mișu, și Mariana! - Bună ziua. De emoție, drogatul îmi scapă din brațe. Poc! Ea nici nu se uită, are ochi doar pentru mine. Mă uit cu coada ochiului la el - nimic. - Domnule Popa, cum aș putea să vă mulțumesc? Ați acceptat cu atâta bărbăție să luați parte la importantul nostru experiment! - Dar eu... - Din clipa în care v-am văzut - și v-am urmărit în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fix după Revoluție, dar lui i s-a părut simbolic, cercul s-a închis, Contesa și-a găsit o nouă casă, un nou palat. Uitându-se într-o vitrină cu pantofi, curios dacă mai există „Clujana“, domnul Popa văzu cu coada ochiului cum tânărul blond cu ochelari de soare din tramvai tocmai se oprise și-și cumpăra o înghețată. Înghețată în octombrie! Fix motivul pentru care nu-și dorise copii: să stai să-i dădăcești pentru fiecare prostie cu care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Oare au oglinzi în Rai? Oare au whisky? Oare? - Și zi așa, te-ai căcat? Cea mai iubită voce din lume. Mariana deschise ochii. Mișu, în desuuri roșii de satin, cu paiete, gata-gata să plesnească pe el, dansa în jurul unei cozi de mătură. - Și zi așa, păi cine o să mai facă striptease în barul meu din America? Mulțumesc, Doamne, că m-ai primit în Rai! Raiul e aici pe pământ, Raiul e în Mișu! - E pentru mine? - Nu, e pentru Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se potrivea de minune cu desuurile cu paiete. Mișu își dădu jos cadoul, o, Mișule!, și o ajută pe Mariana să se dezbrace, să se îmbrace, să se ridice, să se îmbrace peste desuuri, ca să se dezbrace apoi languros în jurul cozii de mătură, blondă vrăjitoare, Sabatul Americii, Sabatul MaxiBarului, Sabatul Raiului din Mișu! Adevărul e că Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-o celebrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cameră cu blondu ăla... blondu ăla... fantastic, da chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o țigancă cu tot felul de sclipiciuri pentru luat mintea copiilor. Domnul Popa se apropie, făcându-se că se uită în altă parte. Yo-yo-ul se mișcă sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și îi va ondula părul Maicii Tereza, și îi va vopsi unghiile, și vor fi în sfârșit, amândouă, fericite. În fața micuțului televizor alb-negru (Contesa prețuia numai culorile din natură), Horațiu se gândea la violență. Când Jerry îi mușcă lui Tom coada, Horațiu își zise gata, o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bar. Dacă vine Sanepidul, ți-am lăsat o sticlă originală plină. O să-ți mai trimit de acolo. Pa. Din avion, Bucureștiul părea mic, foarte-foarte mic. Mișu adormi liniștit, visând că avionul se prăbușește vertiginos, el iese zburând, îl apucă de coadă, îl învârte bine și-l aruncă până pe aeroportul din New York. O stewardesă îl trezi, rugându-l să-și pună centura de siguranță și să-i dea un autograf. * Horațiu îl desena pe Jerry pe peretele celulei cu o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi scoase un scăunel pliant, așa cum avusese nea Ovidiu pentru statul la cozi, și se așeză pe el, privindu-i pe cei doi drept în cei patru ochi. Ce puteau ei să-i spună? Ce putea ea să le spună? Era ceva mai important decât faptul că venise AICI și li se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a exploda de furie. O baltă de un roșu aprins. Balta e plină ochi de o muțenie care‑i vorbește Annei neîncetat. De felul ei, Anna nu seamănă deloc cu fetele care‑și fac permanent sau poartă părul strâns în coadă de cal și care, ascultând vreun șlagăr într‑un magazin de discuri, încep să se miște în ritmul fierbinte al muzicii. În afară de ea, toată lumea se află pe o întindere nemărginită de gheață, iar Anna îi împinge pe rând cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a însemnat un sacrificiu considerabil pentru părinții săi. Sacrificiul a fost însă dat uitării, la fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul face un zgomot ușor, ca de rumeguș care arde. La fiecare adiere se înfoiază puțin pentru că o suprafață destul de mare e lăsată la discreția vântului, lucru pe care, în mod obișnuit, Sophie nu l‑ar face niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cartier vienez, nu lasă nimic necercetat, fără a da la iveală însă nimic care să merite o atenție specială. Aerul e uscat, iar câteodată plutesc în el așchii de sticlă, insecte și germeni de gripă. Fete cu fustițe înfoiate și cozi de cal parcă înoată prin el; trăsătura lor de bază e tinerețea, pe care și‑o vor pierde în curând. Se bucură de dans și de muzică, iar la etajul imediat superior sălășluiește încântarea față de viitoarea profesie - pe care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Conny e isteață și se îndrăgostește imediat de el, pe când era încă un nimeni, ceea ce este o notă bună pentru inima și caracterul ei, adică pentru lucrurile care contează cu adevărat. Buclele kitsch ale spectatorilor se leagănă ritmic, ca o coadă de cocoș, și așteaptă cu bucurie clipa în care - mângâiate de mâinile unor fete care sunt fie ucenice coafeze, fie viitoare secretare - vor apărea drept ceea ce sunt de fapt, și anume buclele kitsch ale unor ucenici și tineri funcționari. Morala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer, zău așa. Adulții sunt serviți până și cu punci, ca să facă față orei înaintate. Punciul e slab. Copiii chicotesc, fiindcă azi e o zi specială, când au și ei voie să ia o gură. Hans se și așează la coadă la alcool, dar e trimis la plimbare fiindcă el nu‑i încă adult - i se dau asigurări ferme în sensul acesta, incredibil! Hans zbiară că el își câștigă de mult existența. Îi răspunde o figură neînțelegătoare, care aparține unei fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un ban sau un semn de milostenie, pe când durii Își aveau mândria lor, În numele căreia mergeau până-ntr-acolo Încât umblau În puterea iernii numai cu un tricou subțire pe ei și nu acceptau În ruptul capului să se așeze la coadă pentru farfuria de mâncare caldă oferită de Crucea Roșie. — Hei, Miyashita! Adună-i pe veteranii ăia trei la un loc și pune-i să se uite spre cameră. Și dacă apare iar durul de ieri, cheamă-i imediat pe bodyguarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
masochist Îl făcuse să dispară brusc din viața ei. Și ce-mi pasă mie?, spuse el și-și mai comandă un Frank Sinatra. Chelnerița cu față asimetrică se apropie bucuroasă cu Încă un pahar, ca un câine care dă din coadă. Bărbatul Îi pipăi din nou fesele. — Eu am tras până acum cam trei sute de grame de cocaină, dar Keiko trebuie să fi tras vreo cinci sute. Cocaina ți se acumulează Încet-Încet În organism și Începe să-ți dea semnale că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Plaza, decorat ca naiba. Plaza tocmai fusese renovat de Donald Trump. Interiorul era decorat În stil victorian, o Îmbinare de aur, alb, negru, roz! În mijlocul salonului ale cărui ferestre dădeau Înspre Central Park și Fifth Avenue trona un pian cu coadă. N-am mai văzut o cameră de un asemenea prost-gust. Mânerele de la ușa sălii de baie și robinetele erau toate din aur. Yazaki adora universul ăsta de lux și acolo Își petrecea timpul cu Keiko, de seara până a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putea Îmbolnăvi de SIDA. Nu crezi că e deplorabil? a adăugat el Întorcându-se spre mine. Nu știu, am răspuns. — Din când În când Îmi cumpăr și eu câte un băiat din ăsta, mi-a făcut el cu ochiul. La coada ochiului avea o excrescență urâtă. La o masă dintr-un colț al barului se certau În șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
el în clădirea Reichstag-ului la miezul nopții. — Zice de ce? — Pretinde că are informații în legătură cu un caz mai vechi al meu. O persoană dispărută care a rămas dispărută. — Da, sigur, că eu le țin minte cum țin minte câinii cu coadă. Foarte neobișnuit. Te duci? Am ridicat din umeri: — În ultima vreme am dormit prost, așa că de ce nu? — Vrei să zici, în afară de faptul că e o ruină arsă și că e periculos să mergi înăuntru? Păi, un motiv ar fi acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de parcă o întrerupsesem când se afla la baie, se îndepărtă alene după stăpâna ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem o mostră de umor mai bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un grup de centauri din bronz aflat acolo, iar eu, lăsând impresia cuiva care s-a adâncit în ghidul turistic, am mers drept la Templul Chinezesc unde, ascuns privirii de câțiva oameni, m-am oprit și l-am urmărit cu coada ochiului. O luă iar din loc și am bănuit că vrea să o ia spre Acvariu și spre ieșirea din partea de sud. Peștii erau ultimul lucru pe care te-ai fi așteptat să-l vezi în clădirea imensă care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Becker să oprească mașina la un magazin cu carne gătită de pe Friedrichstrasse și am cumpărat pentru amândoi o farfurie de supă de linte. Stând în picioare la una dintre micile tejghele, le-am privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște banane prea coapte. O fi fost Becker însurat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]