7,719 matches
-
dispoziția altui stat sau unei coaliții, o parte din teritoriul său național pentru declanșarea operațiunilor de luptă împotriva unei terțe țări, așa cum au procedat monarhiile din Golf (Arabia Saudită, Qatar, Bahrain, E.A.U.), ce au permis folosirea teritoriului lor de către forțele coaliției multinaționale conduse de S.U.A., pentru pregătirea și declanșarea operațiunii militare din 1991 pentru eliberarea Kuwaitului. Au existat însă și situații de acordare a unor așa-numite servituți negative, când un stat refuză să permită folosirea teritoriului său în scopuri agresive
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
după care au fost administrate separat, până la dobândirea independenței în 1943 (Liban), respectiv 1946 (Siria). b. Teritoriile aflate temporar sub administrarea directă a organismelor internaționale au fost gestionate pe intervale scurte de timp de către diferite entități multinaționale (O.N.U., coaliții militare), în vederea asigurării transferului de putere de la un stat la altul sau de la un regim politic la altul. Libia a cunoscut statutul de teritoriu sub tutela O.N.U. în perioada premergătoare independenței, între 1947-1951, interval ce a funcționat ca
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
independenței, între 1947-1951, interval ce a funcționat ca o etapă de tranziție între perioada ocupației britanice din cursul războiului (1943-1947) și epoca postcolonială (după 1951). Irakul a fost administrat între 01.05.2003 - 28.06.2004 de Autoritatea Provizorie a Coaliției multinaționale conduse de S.U.A., în contextul creat de prăbușirea regimului Saddam Hussein, ca urmare a intervenției armate a coaliției menționate. Fără a se afla în mod concret sub tutela O.N.U. sau altor foruri internaționale, unele teritorii au beneficiat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
1943-1947) și epoca postcolonială (după 1951). Irakul a fost administrat între 01.05.2003 - 28.06.2004 de Autoritatea Provizorie a Coaliției multinaționale conduse de S.U.A., în contextul creat de prăbușirea regimului Saddam Hussein, ca urmare a intervenției armate a coaliției menționate. Fără a se afla în mod concret sub tutela O.N.U. sau altor foruri internaționale, unele teritorii au beneficiat de prezența autorităților organismelor respective pentru asigurarea bunei desfășurări a diferitelor evenimente sociale, politice sau umanitare. Astfel, în Somalia
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
care urmează sunt cei ai divanurilor ad-hoc, ai înscăunării lui Cuza, ai înfăptuirii unor reforme indispensabile, ca aceea a secularizării averilor mănăstirești, răstimpul e plin totuși de acțiunile obscure ale forțelor reacționare care se vor strânge în 1864 în „monstruoasa coaliție“ și îl vor sili pe Cuza să abdice, în urma faimosului complot din 11 februarie. Aducerea domnului străin, atât de dorită de clasele dominante, nu înseamnă decât cimentarea acestor forțe, consfințirea unei epoci de stabilizare a reacțiunii. Tânărul stat român intră
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației monstruoasei coaliții. Caragiale evidențiază contrastul între ceea ce sunt exponenții epocii sale și ceea ce pretind că sunt. De aici se naște ridicolul cu care i-a imortalizat marele scriitor. Comicitatea eroilor caragialieni nu anulează ființa lor, fiindcă ei fac parte dintr-o epocă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
împrejurări tipice, că în această piesă demască nu numai exponenții burghezo-moșierimii, ci și toată clientela ei politică. Alexandrescu îl critică pe G. Ibrăileanu care afirmă că satira se îndreaptă numai spre liberali, când de fapt ea este îndreptată spre monstruoasa coaliție burghezo-moșierească. Criticul încheie sublinind faptul că O scrisoare pierdută este un prețios aport în tezaurul cultural al poporului nostru, care trebuie pus în adevărata lumină, prin arta interpretativă a scenei. 5.7. BARANGA, AUREL: „Secretul supraviețuirii (Actualitatea operei lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
abil diseminate și cu o propagandă lipsită de orice măsură. Să amintim un pasaj ce relevă abilitatea tactică a acestei minorități care a știut să îmbine persuasiunea cu violența cea mai brutală. "Partidul comunist a sprijinit inițial politica guvernelor de coaliție în care și-a mărit treptat influența și ponderea până ce, prin protecție sovietică și intimidare, a reușit să rămână singur stăpân pe putere. În același timp, partidul a practicat un reformism demagogic, care i-a atras o parte de sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi scrisă. Tactica preluării puterii de către partidul comunist nu era nouă. "Ca și în celelalte țări est-europene, scrie Vlad Georgescu în Istoria românilor, acesta a știut să divizeze opoziția, să ceeze pentru un timp impresia că dorește o cârmuire de coaliție, marginalizând apoi treptat forțele necomuniste, care i se asociaseră, fie în speranța de a putea juca un rol moderator, fie din oportunism"(p. 282). Tranziția începută prin răsturnarea regimului antonescian și încheiată prin demisia regelui definește astfel un moment istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
În numele aceluiași echilibru s-a amânat mult timp rezolvarea "chestiunii orientale", socotindu-se că Imperiul otoman era indispensabil pentru "balanța puterilor". Față de ispita hegemonică a unor puteri statale e nevoie mereu de o contra-pondere, de o forță echilibrantă 3. Istoria coalițiilor e în fond istoria luptei pentru prezervarea unui echilibru de forțe, echilibru ce se vădește însă mereu instabil, precar, provizoriu. Problema pe care și-o puneau puterile europene la 1835, când a izbucnit războiul Crimeii, a fost să elimine dominația
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a abolit monarhia și cea din 1963, care a adus la putere partidul Baas, adept al unei linii politice radicale panarabiste. A treia schimbare majoră a reprezentat-o căderea regimului Saddam Hussein în 2003, ca urmare a intervenției militare a coaliției coordonate de S.U.A. și instalarea unei administrații provizorii conduse de americanul Paul Bremer. A patra schimbare de regim a avut loc la 31.07.2004, când administrația provizorie a predat puterea unui guvern autohton loial intereselor S.U.A. schimbările de regim
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de către guvernul iordanian a cerințelor organismelor financiare internaționale, în vederea derulării programelor de asistență financiară către regatul hașemit. Scumpirea costului vieții a fost generată și de sistarea furnizării hidrocarburilor la preț redus de către Arabia Saudită, în urma refuzului Iordaniei de a se ralia coaliției antiirakiene în timpul războiului din Golf din 1991. c. Tensiunile socio-economice din Maroc care au avut loc în anul 2000 s-au datorat măsurilor fiscale instrumentate de către guvern, vizând consolidarea bugetului de stat. Marile greve preconizate de centralele sindicale au fost
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
bilaterale (dyadele Iordania-Irak, BahrainArabia Saudită, Algeria-Mauritania). a. Conflicte/tensiuni interstatale între state arabe propriu-zise: Arabia Saudită - Yemen - diferende frontaliere (frontiera deșertică comună nu este trasată încă în totalitate) și politice (expulzarea a 800.000 yemeniți ca urmare a neralierii Yemenului la coaliția antiirakiană în 1991, sprijinirea forțelor promonarhiste din Yemenul de Nord în 1962 împotriva autorităților republicane de la Sanna, starea de conflictualitate cu Yemenul de Sud pe toată durata existenței acestui stat). După o serie de conflicte din anii ’20, frontiera saudito
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
regatului saudit cu privire la intențiile reale ale vecinului său din nord, dar ulterior guvernul de la Riyad a sprijinit material Irakul în conflictul iraniano-irakian. Relațiile saudito-irakiene s-au deteriorat profund după invadarea Kuwaitului de către Irak în 1990, când Riyadul s-a alăturat coaliției conduse de S.U.A. Frontiera comună nu este încă deplin trasată pe toată lungimea sa (814 km.), aspect ce face obiectul discuțiilor cu partea irakiană după căderea regimului Saddam Hussein în 2003. În acest sens, autoritățile saudite au pregătit din timp
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
opoziției irakiene din exil începând din anul 1992. Arabia Saudită - Iordania - cele două monarhii au întreținut relații cordiale până în 1991, când regatul hașemit și-a păstrat neutralitatea față de războiul antiirakian și a refuzat sprijinul propus deArabia Saudită pentru a se alătura coaliției internaționale, fapt ce a deranjat profund dinastia Saud. Drept urmare, Iordania nu a mai primit petrol saudit la preț redus, relațiile comerciale bilaterale au înregistrat un recul istoric, iar o serie de probleme frontaliere au rămas în suspensie, până în decembrie 2007
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
al întregii lumi arabe, pe parcursul îndelungatului război cu Iranul (1980-1988). Cu puține excepții (Oman și Iordania, care și-au declarat neutralitatea sau Yemen, Sudan și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care au sprijinit Irakul), alte 10 state arabe s-au raliat coaliției internaționale antiirakiene din 1991 și au rămas pe poziții relativ asemănătoare până la căderea regimului Saddam Hussein în 2003. 3.2.3.2. Dinamica spațială a conflictelor interarabe A. Distribuția spațială a stărilor conflictuale/tensionale interarabe se caracterizează printr-o repartiție
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
în Tunisia. În scopul întăririi propriei poziții în spațiul arab, fosta U.R.S.S. a reușit să reconcilieze vremelnic statele arabe între ele în 1973 și să le “convingă” discret să declanșeze cel de-al patrulea război postbelic împotriva Israelului. Înfrângerea coaliției arabe egipteano-siriene în acest război de “Yom Kippur” a demonstrat că relațiile arabo-israeliene nu pot fi reglate pe cale armată, inclusiv cele teritoriale. După acest război însă, S.U.A. au început să se teamă tot mai mult de vizibila întărire a poziției
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
direct, ci doar existența unor tensiuni îndelungate “la distanță”, așa cum s-a întâmplat în cazul Bahrainului și Emiratelor Arabe Unite, ce s-au raliat pe rând în decursul timpului taberei panarabe ostile Egiptului în anii ’70 ’80, frontului comun arab ostil Israelului, coaliției internaționale antiirakiene din anii ’90 - 2000 ș.a. În același context, dar în sens invers, se explică plasarea în această categorie a unor state ca Egipt, Irak sau Israel. Tot din această clasă fac parte o serie de state în care
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
când a înregistrat o ușoară scădere cu 3,9% în privința numărului de nave ce au tranzitat acest traseu și cu 1% în privința volumului total de mărfuri transportate, aspect ce trebuie pus pe seama tensionării situației politico-militare din Orientul Mijlociu în contextul intervenției coaliției multinaționale în Afganistan și a iminentei intervenții americane în Irak. Creșterea în cauză se corelează pe de o parte cu dinamica ascendentă a volumului comerțului dintre Europa și Asia, iar pe de altă parte cu dinamica activă a schimburilor comerciale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
german încă din luna decembrie. După numeroase dezbateri, acestea se finalizează, pe 16 martie 1918, cu tratatul de la Brest-Litovsk care amputează o parte considerabilă din suprafața teritoriului sovietic și din patrimoniul său economic. În paralel, în acel an se formează coaliția armatelor albe contra-revoluționare. În mai 1918, legiunea cehoslovacă ocupă succesiv Celiabinsk și Omsk. La sud, Denikin formează de asemenea o armată albă în timp ce armatele aliate trimit contingente militare: francezii la Odesa, englezii în Caucaz, japonezii la Vladivostok. De aceea, guvernul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
acea lună și se declară pregătiți pentru o revoluție sovietică austriacă. "Atîta timp cît există consilii muncitorești sau orice posibilitate de activitate proletară, noi nu avem nevoie de tribuna parlamentară"4, proclamă o broșură de partid. Alegerile dau naștere unei coaliții guvernamentale conduse de social-democratul Karl Renner. În acest timp, influențat de "experiențele" maghiare și bavareze, împins de Béla Kun, partidul comunist se lansează într-o tentativă insurecțională la Viena, pe 15 iunie, tentativă care eșuează lamentabil. Ca urmare a proclamării
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
acțiune militară în ciuda unei atitudini de așteptare oportunistă din partea comuniștilor. Succesul grevei generale determină KPD-ul să-și schimbe poziția și, la 21 martie 1920, conducerea se declară pregătită să practice o "opoziție loială" în eventualitatea formării unui guvern de coaliție SPD USPD. În realitate, acest eveniment atestă din nou lipsa de pregătire și de gîndire a partidului comunist care, în toată această perioadă, nu face decît să se supună evenimentelor fără a reuși nici să le înțeleagă și nici să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
devenită cauza națiunii, devine la rîndul său cauza poporului"3. Pe 10 august, grevele izbucnesc în țară ca urmare a cererii unui vot de încredere a guvernului Cuno. În fața extinderii grevelor, liderul Volkspartei (partidul marilor industriași), Stresemann, formează o mare coaliție guvernamentală incluzînd social-democrații și încearcă să oprească spirala inflaționistă prin renunțarea la politica de rezistență pasivă. Dar realitatea politică îl depășește. Consiliile uzinelor se formează pe tot cuprinsul țării și comuniștii devin din ce în ce mai influenți în aceste consilii. Guverne ale frontului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
august 1914", "revanșa exploatatului împotriva exploatatorului"; a "comunardului împotriva lui Gallifet". Pentru prima dată poporul pare să fi triumfat. Mitul în jurul revoluției sovietice se dezvoltă cu atît mai ușor, cu cît informațiile sînt foarte rare, și cu cît formarea marii coaliții împotriva Rusiei sovietice atestă caracterul de clasă al acestei revoluții. Susținerea regimului sovietic datorează mult acestui context al disperării determinat de război și de speranța într-o lume nouă. Anii 1919 și 1920 sînt ani hotărîtori. Italia și Germania cunosc
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
000 de deținuți. Singura experiență unitară prealabilă a fost una insurecțională. Frontul popular spaniol nu dispune de nici o bază temeinică. În acestea constau marile diferențe față de Franța. Victoria sa electorală atribuie PCE-ului 16 din cele 267 de locuri ale coaliției. Partidul este deci pe deplin minoritar în sînul stîngii (99 de socialiști). Conform politicii IC, PCE-ul sprijină guvernul fără a participa la guvernare, dar întărirea sa continuă în detrimentul socialiștilor, divizați în tendințe ostile. În martie 1936, organizațiile de tineret
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]