5,625 matches
-
parte, pentru că disoluția este urmată de o «nouă naștere», pe de altă parte, pentru că imersiunea fertilizează și amplifică potențialul vieții”. Dezagregarea identității consumate a copilăriei este, în acest basm, figurată de două ori: o dată prin căderea în adâncuri (imagine a coborârii în infern), apoi prin „înghițirea” de către apele fierbând de energie, similare cu cele ale genezei. Renașterea care augmentează potențialul vital este în mod fundamental mijlocită de un arbore considerat sacru în mentalul românesc: salcia. Botezul încheie și desăvârșește procesul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trecerii este repornit. „Toate sacrificiile sunt săvârșite în același moment mitic al începutului; prin paradoxul ritului, timpul profan și durata sunt suspendate”. Colindele în care animalul învins este jertfit insistă pe momentul ospățului ritual pentru că el justifică întregul efort al coborârii pe axa timpului. Ritualul inițiatic nu mai este din acest punct individual, ci are menirea de a regenera întreaga comunitate. Nunta reprezintă exact „cazul de comuniune rituală, când e vorba ca omul clanului să revigoreze principiul mistic ce viețuiește în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
supremă a evoluției inițiatice. Casa fetelor care torc în noaptea rituală se află întotdeauna la marginea satului care figurează spațial îndepărtarea de statutul uman obișnuit și statutul incert, periculos al neofiților. Acolo, ele grijesc firul lumii și conștientizează sub efectul coborârii în mit capacitatea ideală a propriei ființe. Legământul înche¬iat este activat doar de ritualul consecutiv inițierii, nunta: „- Eu numai pe împăratul l-aș lua, căci numai lui i se cuvine să aibă copii de aur cum o să fac eu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este tulburată din izolare de gestul brutal ce modifică mesajul floral: „.fata iera adormită; îi rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu iei dă flori și îi pică în curtea împăratului” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Somnul fetei în leagăn provoacă coborârea în timp, până la forțele clocotitoare ale genezei și permite ivirea feciorului ursit în grădina emblematică, pentru a împlini cuplul inițiat. Depășirea etapei premaritale se continuă cu etapa consacrării sociale ce valorifică capacitatea fertilă acumulată. În acest context, sosirea mirelui împărat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce văzuse. Dacă se deșteptă, dă să se scoale și ca să poată ridica mai repede adie un scaun cu degetul, atunci toate curțile țiuiesc și degetul îi rămase într-aurit”. Sucombarea conștientului echivalează în plan inițiatic cu moartea temporară prin coborârea în id, iar restabilirea controlului conștient devine o înviere, cu un statut implicit superior. În plan amplu, leșinul simbolizează epuizarea forțelor vegetative ale universului și restabilirea lor prin accesul liber la frumusețile arhetipale. Statutul consacrat al fecioarei conduse de curiozitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sî pui pi cap - tot din fier șî când s-a roadi opincili și cărjile, atunci ai sî mă găsești” (IzvoareSoroca). Neofitul este îmbrăcat într-o „armură” completă pentru călătoria dincolo. Origi¬nea htoniană și infernală a fierului provoacă o coborâre în adâncuri a neofi¬tului, un fel de recluziune în mișcare printr-o circumscriere totală în metalul dur și nocturn. Tânăra capătă o nouă identitate prin intrarea în armura întunecată și transcende spațiile cu emblema călătorului penitent. Fiecare din elementele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capu!” (Voia - Dâmbovița). Defrișarea solicitată anulează existența spațiului inițiatic, ca închidere a accesului în sacru, ulterioară cunoașterii lui. Dimensiunea inițiatică se convertește într-un simbol al civilizației, forța roditoare a grâului vine direct din trezirea principiului germinativ al genezei, prin coborârea rituală în mit. Fiecare cerință vine însoțită de amenințarea cu decapitarea, ce se opune la nivel magic morții simbolice. Ratarea probelor impune dispariția definitivă a tânărului care nu a putut opri haosul din expansiune și a fost el însuși absorbit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm, groapa primește limite metrice: „. împăratu de aicea - creștin, de, nu era cătcăune - are o fată de măritat și fata asta are o ghicitoare. Cine sare groapa dă cinci metri dă lată și ia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în context funerar demonstrează încă o dată similitudinea condiției neofitului cu cea a mortului. Odată parcurs traseul, infernul este supus și forțele lui se convertesc în energie fecundă pentru lume. Imaginea simbolului marital pe fundul gropii încurajează această perspec¬tivă a coborârii implicite în spațiul subpământean. Inelul adus din adâncuri conferă eroului statutul suprem, prin nuntirea cu fecioara care a strunit potopul. Într-un basm din Izvoare, Soroca, inelul este asociat în mod direct cu lumea morților, legătura nupțială pe care o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
energii sepulcrale: „.. .uiti, eu îți spun sî ti duci la tata pi ceilantî lumi sî-mi aduci inelu!”. Dacă podul de aur și via ce dă rod în aceeași noapte în care locul este arat sunt probe împlinite de ajutoarele năzdrăvane, coborârea în împărăția morții aparține obligatoriu neofitului, care trebuie să cucerească singur spațiul infernal. Reușita incursiunii este confirmată de revelarea pârghiilor de la baza lumii în momentul întoarcerii de pe celălalt tărâm. Motivul explicațiilor ontologice este comun variantelor acestui basm, dar nu și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mulsoare/ Umpleau nouă ciubare/ Și-i dam lui Gruicea să bea,/ Și-și uda numa-o măsa”. Flăcăul mănâncă la porunca împăratului nouă cuptoare de pâine și bea nouăzeci de ardovele ca pentru a se pregăti cu resurse maxime pentru coborârea pe celălalt tărâm, a cărui contagiune poate fi nimicitoare. Obiectul căutării lui Gruicea este un pom atemporal, moștenit: „Taica-al meu, când a murit,/ Piste Marea Neagră-a avut/ Un pui de măr de argint./ Pe-o parte pârguit,/ Da pe-unambobocit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără efort din partea flăcăului, semn al implicării divinului în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența monstru-maestru inițiator face din „k’iar tartaonu-ăl bătrîn”, la a cărui școală stă feciorul trei ani, un personaj complet, ce introduce feciorul în dimensiunea corporalității libere de formă: „Noi am învățat cum să ne fasem tot feliu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tot basmul a fost invocat diavolul, personajul urmăritor să fie denumit zmeu. Suprapunerea formei creștine a principiului distructiv peste imaginea arhaică a monștrilor care pradă lumea ciclic accentuează natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități supranaturale și eliberează, în același timp, dimensiunea profană de efectul anihilant al haosului. Funcția pedagogică a zmeului/drac reconfigurează dimensiunea socială prin convertirea abilităților malefice în însușiri inițiatice, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în fața căruia lupta fizică sau armele sunt zadarnice. Puterea magică a legării abolește durata limitată și repornește devenirea de la momentul inițial. Mijloacele improprii de confruntare cu ipostaza zoomorfa sunt înlocuite cu o strunire a energiilor clocotitoare, în regim temporar însă. Coborârea pe uliță aduce în scenă exclusiv prezențe feminine, cu rolul de a echilibra balanța principiilor și de a anticipa finalitatea maritală. Alte colinde dau leului și dulfului biruiți un rol marital; sora mai mică a fiarelor este oferită flăcăului, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fete plecate la cules de flori, în cazul mezinei succesul mutației ontologice fiind marcat de imperfect: „Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
instanței inițiatice, iar perfectul compus certifică desăvâr¬șirea procesului ritual, prin prezentarea lui ca un fapt încheiat. În planul mitic, prezentul marchează intrarea sub semnul sacralității, a cărei dimensiune se revarsă peste existențele actuale. În comparație cu prezentul indicativ, imperfectul implică o coborîre în timp, actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure bun cu piatră flancat mai mult de pini. De la altitudinea de aproape 800 metri cât era la Villafranca aici cred că sunt la 1000 de metri. Urmează apoi o coborâre lină, lungă spre San Juan de Ortega, un sătuc unde există o mănăstire în care este înmormântat acest mare sfânt al Spaniei. Spre bucuria mea și a altor doi italieni întâlniți pe cale biserica este deschisă. O clădire impunătoare, din piatră
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mereu pentru a putea înțelege ce îți este cu adevărat necesar și la ce 118 trebuie să renunți. Referitor la bocanci, sper ca o altă persoană, probabil un pelerin, se va folosi de ei. îmi continui drumul, mai mereu în coborâre, spre Riego de Ambrós și apoi Molinaseca, unde biserica este deschisă. Drumul te poartă peste un pod lângă care localnicii au construit un fel de baraj care a format o piscină enormă, în care văd un bărbat atletic înnotând. Am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
că de avion s-a apropiat în viteză autoturismul reprezentantului TAROM, pe care nu-l văzusem, cum ar fi fost normal, la îmbarcarea pasagerilor. De pe bancheta din spate au coborât două persoane, dintre care una avea mâinile legate cu cătușe. Coborârea lor și urcarea pe scară au fost foarte precipitate, întrucât un alt autoturism al poliției aeroportului se apropia tot în mare viteză, astfel încât ei au apucat să pună piciorul pe scara de acces înainte de pornirea închiderii automate. A început o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avion să constate că "persoana bolnavă psihic", așa cum afirmau taromistul și însoțitorul românului legat, nu are cătușe și că se luaseră doar măsuri de siguranță pentru ceilalți pasageri. A urmat o îndelungată negociere între partea spaniolă și cea română privind coborârea pasagerului din avion, cam în termenii următori: Vă rugăm să fiți de acord să preluam noi persoana care a fost adusă la bord de către reprezentantul companiei în autoturismul său. Persoana este cetățean român, are pașaportul în ordine, se află în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de turiștii care ne Însoțeau, deveniți prieteni de o viață. Frumosul era Întâlnit peste tot și cele 10-12 zile de farmec treceau fără să ne dăm seama. Nu voi uita niciodată frumusețea traseului PredealDâmbul Morii, prin vârful Piatra Arsă și coborârea sălbatică pe 7 scări sau peisajele Încântătoare de la Vârful cu Dor, Trei Brazi, etc. Erau dătătoare de viață pentru anul bucureștean care urma. Mă gândeam În primul rând la Milly și la fetiță, cărora Capitala nu le oferea decât o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Înscrie În căsuțele memoriei pentru o perioadă mai lungă de timp. Începutul sfârșitului În 10 martie 1987, ora 1000, În gara Iași, venind cu trenul din comuna Axente Sever, unde participasem cu Milly la Înmormântarea cumnatului nostru Popa Mihai, la coborârea din tren cu două geamantane mai mari și atent la Milly, care cobora prima, am pus piciorul drept pe un colț de gheață ce mai persista singuratec pe suprafața peronului curățat. Am alunecat și mi-am zdrobit rotula dreaptă. Accidentul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
poate prea sofisticată, despre ce înseamnă poezia în general. Ea, ca formă sublimată a limbajului, este instrumentul cel mai prețios, cel mai performant pe care-l avem la dispoziție pentru a atinge starea de deplinătate, de zeitate. Poezia este prezența/ coborârea zeității în cuvânt. Ce slogan aș alege? Aș spune exact ce cred, ceva cam așa: Ocoliți-mă, aceste precare încercări sunt doar ale mele, sunt de unică folosință, nu merită să se obosească alții cu ele. Nu aveți de ce să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
perspectivă. Raporturile dintre mine și mine, ca poet și ca prozator, sunt diferite față de exemplul tău. Nu sunt raporturi de anulare reciprocă, ci de complementaritate și de potențare reciprocă. Poezia nu e "gratuitatea gratuităților", am spus ce cred că e coborârea zeității în cuvânt. Sau, încercând alte variante pentru același adevăr, e drumul vertical, e alcool tare, esență de simțire și de rostire, e o uriașă cantitate de energie comprimată într-o pilulă verbală. Pe când proza reprezintă partea noastră de terestritate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ni se servise o gustare În avion. Apoi dulciuri, suc și cafea. Foarte repede a trecut timpul. În două ore și vreo 30 minute am ajuns la Tel-Aviv. Foarte frumoasă și plăcută a fost călătoria cu avionul! Tel-Aviv Și la coborâre a fost frumos. Mari emoții aveam, Împletite cu bucurie. La coborâre, pe scara avionului, erau doi polițai: unul pe dreapta, altul pe stânga. Polițaii aveau grijă ca toată lumea să urce În autocarul, care era Între ei, la capătul scării. Apoi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]