4,113 matches
-
apetit. Spleenul rămâne mereu un sentiment incontrolabil! Și apoi, tu știi: o scrisoare, la fel ca o rândunică, nu face primăvara! Ieri, am decis să fac o nouă colecție de poezie, care se va numi (din întâmplare!) Tuppen pa berget (Cocoș pe munte) și va fi dirijată de scriitorul suedez Artur Lundkvist. Vom scoate patru volume de poeme a patru poeți (René Char, Nicolás Guillén, Ingeborg Bachmann,...) deja în această toamnă. Dar prietenii dau din cap, asigurându-mă că mă voi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de pe pământ, ochiul care vede, aude, simte, atinge și pătrunde într-o infinitezimală secundă, „cunoscător al tuturor trupurilor”, „tatăl fecundator” al universurilor închise și deschise. Soarele și lumina din el vin peste mine în zori și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor, cu acel strigăt de bucurie cifrat într-un „cucurigu” spărgând cristalele nevăzute din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să fie o mare diferență. Eu, cel puțin, am simțit-o din plin. Școala nu mi-a plăcut; și pentru un motiv care pare ciudat, dacă nu chiar ridicol. Pe acoperiș, fixat pe un turn țuguiat, foarte urât, era un cocoș de tablă care se fâțâia toată vremea, scârțâind strident ori de câte ori se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de prost gust, mai ales că eram convins că este un ceas și mă împiedica, cu învârtitul lui, scârțâind, să-mi dau seama de modul în care trece timpul, atribut pe care credeam a-i fi explicat rostul. Acest enervant cocoș mă făcea să-i doresc moartea, o moarte violentă, și dacă ar fi fost posibil l-aș fi împușcat fără milă. Este unica situație din viața mea când aș fi dorit să fiu vânător. Nu puteam să spun nimănui despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unica situație din viața mea când aș fi dorit să fiu vânător. Nu puteam să spun nimănui despre această ură de care eram cuprins, mi-ar fi fost rușine și desigur n-aș fi fost înțeles. Dar am urât acest cocoș de-a lungul celor patru ani cât am învățat acolo. Nu era însă singura pricină pentru care nu-mi plăcea la școală. Erau și altele, mai ușor de înțeles. Mă simțeam "din altă parte", aveam o altă reprezentare a lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
animale care nu ne datorează nimic, doar fiindcă ne amuză. Facem trofee cu cadavrele animalelor sau uneori le mâncăm drept „delicatese”, deși, slavă Domnului, avem numeroase alte surse de hrană. Nu sunt găini de curte sau de combinat avicol, ci cocoși de munte, nu sunt porci de crescătorie, ci porci mistreți, nu sunt oile noastre de stână, ci căprioare. Cele dintâi, crescute prin grija noastră sunt animale de „hrană”. Oamenii sunt în general ființe omnivore și își iartă păcatul de a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și peste toate lucește în cerul limpede soarele. Suflecați până la genunchi, oamenilor le aburesc spinările. Au preocupări ciudate: câte unul priponește un podeț cu furca; altul caută în răchiți găinile cu cocoș care trâmbițează despărțirea apelor de pământ. Oameni aspri și dârji, între ei s-au numărat adesea haiduci și hoți. Nopțile, munții răsună de bubuituri: sunt vânătorii de fiare și uneori de oameni. Pământul e sărac încât, de multe ori, nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aștepți, dar nouă ni se întâmpla nimic, de parcă am fi avut un înger păzitor. Logic că tot ce discutam între noi era cunoscut de securitate. Între colegi aveam doi informatori depistați: un provocator și un fost condamnat politic. La mintea cocoșului era că acesta din urmă, dacă putea să rămână educator, dăduse ceva la schimb. Știam că seara, când mai toată lumea pleca din sediul instituției, îl vizita un colonel în civil. Fusesem coleg de liceu cu ofițerul, așa că știam ce hram
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
onorabile de vreme ce, în cel mai rău caz, taie frunză la câinii care poartă covrigii. Ești confuz și neserios! Așa e! Și n-ar trebui să fiu publicat: nici în Franța, nici în România. Nicăieri! Cotidianul, 4-5 mai 2002 La mintea cocoșului — Dar tu pentru cine-ai votat? Nu sunt deloc silit să-i răspund. Toată lumea știe că votul e secret. Mai mult, când te prezinți la biroul de vot nu ai voie să iei un singur buletin de vot și să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
conservarea vieții pe pământ. Toate celelalte idei predominate fie de social, fie de economic trec pe planul al doilea, pentru simplul motiv că nu pot fi realizate decât cu această condiție elementară: a supraviețuirii. E, ca să zic așa, la mintea cocoșului! Viața pe planeta noastră e amenințată. N-am loc să dezvolt în cadrul unei tablete și cred că nici nu e nevoie: toată lumea cam știe despre ce este vorba. Și dacă totuși cei mai mulți se fac că poluă e, în primul rând
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
are drept consecință directă o imensă demoralizare a unui întreg popor? Că această demoralizare produce în mod necesar tot mai mulți cerșetori, hoți și criminali? Iar aceștia au tendința firească să-și extindă zona de activitate! E totuși la mintea cocoșului: cei care nu pot fura în țară, fură peste hotare... Culmea e că același ministru, despre care am auzit că nu e ultimul prostănac, speră „ca peste 15-20 de ani” să se formeze, tot în străinătate, bineînțeles, „un lobby românesc
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
succesele. Ei sînt respectați, dar nu induc nici un fior. Emoția însoțește doar drumurile care merg în sus. Brazilia și Franța au fost în prima parte a Mondialului asemenea lui Ronaldo și Zidane. Una, grasă și moale, cealaltă, bătrînă și apatică. Cocoșii mare minune c-au bătut pe Togo, iar Seleçăo încă produce strîmbături din nas, deși a marcat de zece ori în patru meciuri. Sîmbătă, cele două păsări Phoenix vor fi puse să se ucidă una pe alta. Istoria va lua
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Revoluție, Corneliu Vadim Tudor contracara în România Mare activitatea sindicală a lui Sotir, scriind că a fost singurul om din lume care și-a filmat ochiul timp de o repriză întreagă. În replică, Bubu și-a botezat cel mai gălăgios cocoș de la Dridu Vadim. în urmă cu cîțiva ani, ieșeam împreună dintr-un restaurant românesc din Tel Aviv. Știindu-se în țară străină, nea Bubu avea comentarii spumoase de făcut asupra doamnelor între două vîrste care treceau pe stradă. Nu înțelegeam
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cel negru, moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe patul din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind să cânte, Deasupra stelele clipesc. Mișcarea lumii - întreruptă - Reintră-n mersul ei firesc. Și când a doua zi, pe haină, Mirat, găsesc un fir de păr, Pricep că visul ce visasem S-a petrecut în adevăr. În timpul războiului, Vlahuță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
calm kief, în forma unei mari bucurii a oricărei vietăți comestibile de a participa la prefacerile materiei, de a mânca și a se lăsa mâncată. Se vorbește cu voluptate de bogăția în vânat a țării (urși, mistreți, cerbi, capre negre, cocoși de munte, ierunci, dropii, spîrcaciu, potârnichi, prepelițe, sitari, begaține, puhoieri, nagâți, rațe, lișițe, gâște, gîliți, lebede), de raci și chișcari, de crapi prinși iarna prin copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tot ce privește existența Zmeului e de o rară poezie și dezvăluirea felului cum se nasc miturile în popor e făcută cu un fin umor, căci spectatorul asistă și la drama reală a Zmeului și la urzirea basmului de către țărani. Cocoșul negru, "fantezie dramatică în șase acte", este o încercare de a construi ceva asemănător cu Faust al lui Goethe. Evident, V. Eftimiu nu e un gânditor și piesa nu putea să izbutească în adâncime. Nota esențială e un fantastic mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gânditor și piesa nu putea să izbutească în adâncime. Nota esențială e un fantastic mai mult haotic decât într-adevăr grandios, dar de un farmec fabulos indiscutabil, în stilul Carlo Gozzi și al lui Cazotte. Lui Verde-împărat i-a cântat cocoșul negru și, fatalist, el roagă pe fiii săi Voie-Bună și voievodul Nenoroc să stea pe lângă el. Dar Nenoroc ar dori să plece. Prin urmare Voie-Bună e conformistul, Nenoroc este nostalgicul, amândoi prin puterea fatalității. Presimțirea lui Verde-împărat se izbândește, vine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aur blând Pe un creștet de lumină? Copilul e o miniatură grotescă și cheală, în jurul căreia se strâng fluturii, un mamifer nechezător, care a avut însă aripi, un pui știrb cu scutece ude către care coboară totuși zmeii, în țipătul cocoșilor, și Făt-Frumos, un țânc îndărătnic căruia tatăl îi răcnește ca Achil la Troia, făcîndu-l să dârdâie cu scutecul urinat în mână, dar care e fiu de zână, ocrotit și salutat de elemente: Când pătrunzi în parc, și-aprind Trandafiri agățători
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se executau pe întreaga suprafață a ștergarului sau numai cu vârste numite drugușori. Cusăturile cu arnici, aplicate pe ștergarele de bumbac, foloseau numeroase motive: vegetale (frunza de vie, struguri, frunza arțarului, aguzele, ghindă, curpănul bostanului, garoafe, trandafiri), avimorfe (cuci, păuni, cocoși, curcani, hulubi, laba gâștei), zoomorfe (cerbul, calul), antropomorfe, astrale (stele). Capetele ștergarelor tivite cu găurele sau cu cusături în zig-zag, numite șătrăncuțe, țârâieli, pășituri sau fliștoneală prezintă deseori dantelă de mână sau franjuri. Aceleași tehnici le vom întâlni la fețele
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
timp constelațiile de pe cer își îndeplinesc drumul lor periodic. În tot timpul acestei apariții a zeului în insula lor, ei cîntă noaptea cu cobzele și dansează mereu hore și alte jocuri începînd de la echinocțiul de primăvară pînă la răsărirea Găinușei(cocoșul de pe iconițe)- Pleia- dei - în prima jumătate a lui mai, bucurîndu-se oamenii de aceste zile frumoase. Domnia asupra orașului și conducerea asupra templului, o au așa-numiții boreazi, care sînt descendenți din Boreas, și ei succed la domnie după neam
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Și-n hohotele spiritelor batjocoritoare eu m-am fost deșteptat; / Și ochii mi-am deschis la o priveliște cu totul nesperată - / Erau zorii de ziuă cu-a lor lumină fericită, / Și, cum stam eu gîndindu-mă la adîncul trecut, / Auzit-am cocoșul cîntînd, și cîntecul l-am binecuvîntat". (cf. Clare 2007: 298-299) Ceea ce frapează aici în poemul lui Clare este și legătura cu misiunea asumată de Chatterton, aceea de a sonda tocmai "trecutul adînc" (the past profound) pentru a-l reînvia artistic-poetic-creativ
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Mamaia, era tare pământul, numai cu târnăcopul și cu hârlețul mergea... Încărcam vagoneții și săpam acolo și ne uitam la amiază că vine „cămila”... „Cămila” era o căruță cu două butoaie, În care aveam de mâncare, și arăta ca două cocoașe. Era cumplită treaba... Dar acolo nu am stat decât până-n mai, când m-au dus la Poarta Albă... Cum a fost la Poarta Albă? La Poarta Albă se murea destul de mult... Nu știu În altă parte cum era, da’ aici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
găina neagră și stropește jăraticul cu sîngele ei. Ia apoi nouă cărbuni, îi pune în oala cu apă neîncepută pronunțînd în șoaptă cuvinte neînțelese. Se apucă amîndouă de mîini și dănțuiesc goale în jurul focului pînă ce aud primul cîntat de cocoș, semn că vraja s-a terminat. Din clipa aceea, fug să iasă cît mai repede din pădure, să nu le apuce ziua. Fata trebuie să bea apa din ulcior, pe nemîncate, nouă vineri la rînd”. Cum lesne se poate observa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]