4,343 matches
-
lucrul manual. După ce un an întreg îi chinuise cu cartonașele perforate pe care învățau să coasă, tivind cu ață colorată contururile țăranului și țărăncii, al vasului cu flori, al tractorului și, în fine, cel mai greu, al fluturelui (atît de colorat și de sinuos încît la el se-nțepa mai mereu), acum tovarășa inventase altceva. Mircea pierdea ore-n șir decupând fîșiuțe lungi și subțiri din hârtie lucioasă, pe care le-mpletea într-un anumit fel ca să iasă semne de carte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe pari văruiți de la Tîntava: Arhanghelul Mi-hail, Dumnezeu Tatăl, zecile de sfinți care-și turteau aureolele unele-n altele, toți în straie de azur și purpură, toți pe un fond siniliu scrijelit cu un scris strâmb. Pozele de pe același perete, colorate cu mâna, înfățișînd militari și țărănci, în rame de sticlă pisată sub ștergare de borangic, odaia umbroasă cu pământ pe jos, lampa cu sticlă din perete, oglinda înclinată și grinzile cu busuioc ale tavanului, crengile părului, pline de pere mălăiețe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piept, dar că-n timpul acestei transe plutește goală în mijlocul camerei, între podea și tavan, și că medicul, ghemuit sub ea, îi lipește de omoplați stetoscopu-nghețat... Că, privindu-se pe ecranul de la radiografie, și-a văzut oasele, și toate erau colorate, toate de altă culoare, clavicule vișinii, coaste de aur, vertebre pastelate ca o ghirlandă de flori, femure verzi pal, craniul bălțat ca o hartă politică și doar hioidul, singurul os nelegat de celelalte, transparent ca o agrafă de sticlă..." Mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uită și el în ecranul alb-negru unde se vedea deja defilarea sportivilor de la diferite cluburi, anunțată de vocea înflăcărată a crainicului. Păcat că televizoarele nu puteau arăta și culorile. Copiii de multe ori se gândeau cum ar fi să vezi colorat la televizor, ba încă-și închipuiau că "în anul două mii" aveau să se inventeze și televizoare care să te facă să simți și mirosurile, gusturile, să pui și mâna pe oameni, pe tot ce arătau ei acolo... Dacă unul mânca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decât oamenii-statuie) mimau umanitatea, care se prefăceau că sânt vii, cărora, spre dimineață, cum stăteau încremenite pe socluri în vreun parc îmbeznat, începea să li se moaie pielea de marmură, o rumeneală ușoară le catifela obrajii, o infuzie neagră le colora ochii pîn-atunci orbi și ele începeau să se miște și să vorbească... La patru dimineața le puteai întîlni pe străzi, în căutarea vreunui întîrziat pe care să-l zdrobească și să-i ia hainele. Aveau să fie apoi printre ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai îndepărtate: hai până la salcia butucănoasă, cu nuielele îngroșate de gheață, de pe marginea iazului dinspre dig; acum să mergem până la moara de vânt, putredă, neagră de umezeală, cu aripile cu pânza găurită pe-alocuri, care, când se lăsa seara, se colorau într-un ciudat trandafiriu; și ce-ar fi dac-am ajunge chiar până la corabia încrustată în gheață de dincolo de dig, din marele golf pe care cădea zi și noapte, fâșâind, o măzăriche cenușie? Ultima țintă nu era însă nici de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o sferă albă și pufoasă rămase din spațiul altădată atât de vast. Maarten înțelese că ar fi putut trece pe lângă moară. Lumina scădea tot mai mult, deși zăpada se străduia s-o răsfrângă cu totul. Avu totuși noroc: ceața se coloră-ntr-un loc de o pulbere cafenie, și brațele morii se iviră fantomatic, tot mai bine conturate, în fața lui. Abia când se așeză, gâfâind, pe treptele ei, privindu-și cu mirare degetele de la picioare, degerate, cum ieșiseră prin încălțările sparte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aripi mai ascuțite spre curbura spinării, se mențineau de-a lungul a vreo douăzeci de cutii, pentru ca, treptat, să își piardă iar forma în locul în care măduva devine deja trunchi cerebral. Cel mai mare și mai rimpede dintre ei fusese colorat artificial și strălucea albastru electric în vitrina lui. Pe partea dreaptă-a culoarului erau de asemenea fluturi. Erau, de fapt, oase sfenoide de la baza unor cranii umane. Mai întîi mici ca extrase dintr-o țeastă de nou-născut, apoi din ce în ce mai puternice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fragedă a femeii, macula lutea în care s-ar fi îngrămădit spectacolul total al lumii. Peretele era, în întregime, un uriaș insectar. Ordonați în rânduri și coloane, pe toată suprafața își întindeau aripile fluturi, cei mai mari și mai frumos colorați ce-ar fi putut fi văzuți vreodată. Aripi largi și puternice, cu doi ochi micuți în partea de jos, corpuri groase și inelate. Cîte-un piron de oțel, înfipt în corpuri, între două inele, țintuindu-le pe cutele satinului sidefiu cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tălpile mele Nu lasă urme nicăieri. Visez, dar uit să trăiesc Visul, să las o urmă... Nu știu să mor, Să mă definesc, Am rădăcini firave Și este secetă în lume. Cerul curge în mine Ca o furtună, Marea îmi colorează Seninul în gri Și mă înfioară Zgomotul trist al tăcerii. Trăiesc absurd cu mine! MĂ PIERD ÎNCET Mă pierd în cuvinte, În mii de culori, Visez uneori Că-mi cresc aripi, Că zbor... Sunt condamnată Să-mi citesc gândurile Să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
în echilibru datorită unui ritm și a unei sonorități realizate prin armonizarea lor. Și această armonizare este desăvârșită prin implicarea directă, prin comuniunea artistului cu pânza, cu materia. Cézanne trăia culoarea, mergea până la a se identifica cu lucrarea: "Mă simt colorat cu toate nuanțele infinitului. Nu fac decât una cu tabloul."2 Și chiar și în această situație, declarația, mărturisirea lingvistică, vine să expliciteze trăirea exprimată cu mijloacele plastice. În dialog cu prietenii, în interviuri sau convorbiri provocate, ca în cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-și constitui o paletă a lui, distinctă, fapt remarcat de altfel atunci când era apreciat ca un colorist în primul rând. Desenator în aceeași măsură de talentat, Adam Bălțatu purta mereu cu el caiete de schițe pe care le relua, le colora, le modifica. După 1940, artistul a cunoscut o nouă etapă de creație, etapă care definitivează predilecția sa pentru o anumită gamă cromatică și care marchează îmbogățirea și diversificarea subiectelor. Colțuri de sate părăsite, cărări pustii, în liniștea încremenită, apăreau dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ce trădează exaltarea în fața momentului. Este evidentă prețuirea clipei și extragerea duratei din efemer. Adam Bălțatu se înscrie pe linia acelora care nu caută efecte violente, ci surprinde aspecte obișnuite care altora le scapă și pe care ochiul său le colorează diferit. De aceea a și fost atras de Utrillo, cel care a găsit în pereții murdari și mâncați de igrasie bogăția cromatică a albului. El ajunge astfel la un rafinament artistic deosebit, pentru a marca strălucirea albului prin alcătuirea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
albului prin alcătuirea unui concert febril de ocru, roșu și albastru. "Exuberanța cromatică scria Cristina Anastasiu în 1967, referindu-se la Adam Bălțatu naște din juxtapuneri pestrițe, într-o viziune în care adevărul optic este cel care primează. Umbrele sunt colorate, culoarea însăși este funcție variabilă a întregului cromatic, semnele tipice sunt ale impresionismului." Spirit solar, preferând lumina amiezii, care învăluie totul într-o baie de albastruri viorii sau de galben cald, Adam Bălțatu dizolva culoarea, dar niciodată forma. El are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am gândit să mă urc cu două vagoane mai în spate. Trenul era aproape gol și puteai număra călătorii pe degetele de la o mână. Mă simțeam îngrozitor. Ochii mă mâncau, parcă aveam spasme musculare. Nu mă dureau, dar vedeam totul colorat în galben. Nu reușeam să deslușesc bine lucrurile pe acest fundal gălbui. E ca și cum ceva se solidifică și se strânge din ce în ce mai mult ... cam așa s-ar putea descrie în cuvinte. Tușeam, ochii îmi erau împăienjeniți, respiram cu greu. Parcă aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am schimbat de trei ori. În săptămâna aceea de spitalizare am avut nenumărate vise. Unele foarte frumoase, altele foarte înspăimântătore. De două feluri. În cele frumoase, când închideam ochii, din ei îmi ieșeau nori. La început erau albi, apoi se colorau treptat în roz, galben și albastru. Apoi norii se dizolvau și acolo se întindea ținutul culorilor naturale. Eu pluteam pe ceva, treceam pe lângă o pădure deasă, de undeva apărea o insulă sau o mare, unde creșteau multe flori tropicale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am făcut-o! Nu mi-am luat paltonul într-o zi atât de friguroasă. E cam devreme pentru așa ceva.» Regretam. Nu credeam că îmi era mie frig. Credeam că aerul era rece. Când am ieșit din cabina telefonică, drumul era colorat în nuanțe de roz sau maroniu-deschis, roșu pal. Mă refer la dunga albă de pe drum. Pe deasupra, îmi mai era și groaznic de frig. Dacă stau să mă gândesc acum, mi se pare ciudat că nu am făcut nici o legătură între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acest volum nu au același format. De data asta am introdus în text și opiniile personale, iar, pe alocuri, am pus la îndoială sau am criticat cele spuse. În Undergound am încercat, pe cât posibil, să stau în spatele scenei, să nu colorez textul cu părerile mele, dar aici m-am implicat mult mai mult - dacă ar fi să comparăm. Am avut grijă să nu fiu prea impertinent. Cred că era necesar să mă comport astfel. Câteodată, atunci când persoana intervievată devia în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Rice). Replicile dure ale secretarului de stat american Condolezza Rice din discursul de la 18 septembrie privind impulsul agresiv paranoic al Moscovei, care constă în a vedea în dezvoltarea democrațiilor libere și independente ale vecinilor, mai ales după așa-zisele revoluții colorate din Georgia, Ucraina, Kîrgîstan, nu ca o sursă de securitate, ci o amenințare la adresa intereselor rusești, au determinat la Moscova asocieri cu discursul din 1945 de la Fulton. Rusia, în schimb, nu numai că a luat poziție, la nivel de principii
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
maroniu! Din păcate, i s-a stricat piuitoarea. Sau rățușca... Ia, stai! Un cadou înseamnă ceva ce n-a mai fost folosit de altcineva, ceva nou-nouț. Se duce în sufragerie, acolo unde este și biblioteca ei, scotocește printre cărțile de colorat și cele cu povești și, în sfârșit a găsit portofelul. Îl ia și, tiptil, iese din casă îndreptându-se către magazinul cu jucării de peste drum. Se-ntoarce de acolo cu un elefănțel și-un ursuleț - ce mult îi plac ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
venit tot sângele în obraji. Cum, pentru ei nu mai sunt locuri? Dar pentru Ciprian sau Elena, pentru Mioara sau Petru cum de s-au mai găsit? Reaua asta de Ana mă ține minte că, atunci, când scria cu cretă colorată pe statuia din cartier, eu nu m-am lăsat până n-am alungat o. La început, cu vorbă bună, apoi, și altfel... Sau când i-am luat apărarea Silviei, pe care Ana voia să o bată și să-i ia
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și ea joaca și vine în bucătărie. Ce frumos e afară! Spune ea. Când mergem la plimbare? Nici un răspuns. Părinții își văd de treburile lor și nimeni n-o bagă în seamă. Am văzut că au apărut cărți frumoase de colorat... Noi când mergem la mare anul acesta?... I-ai dat-o? îl întreabă mama pe Sorin, când băiatul vine, din nou, la bucătărie. Da. Și a spus că-ți mulțumește mult. Te roagă să te duci pe la ea. Te-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
reușeam să le redau strălucirea. Întreaga lor viață, amintirea lor se șterseseră din memoria mea. Eforturile mele rămâneau zadarnice. Degeaba I-am tot potrivit fața, nu ajungeam să le regăsesc expresia. Apoi, am văzut cum, dintr-odată, obrajii Ei se colorează insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vânture respir Ce turbur marea tristă pin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când sosește a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stîncele zdrobite Și vântul care geme prin iernele cernite {EminescuOpVIII 289} Tac toate... și descîntul al Miezenopții, rece, Senin prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]