4,167 matches
-
dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi trebuit să poată ignora fascinația naratorului față de personajul central, urmărit cu afecțiune și În defectele sale. Capcana În care au căzut comentatorii incapabili să vadă În Ravelstein altceva decât un truc viclean al deconspirării publice a slăbiciunilor și ambiguităților unui fost prieten, deci o „trădare” (??), spune multe despre influența simplificator-vulgarizatoare, chiar și asupra unor lectori profesioniști, a mass-mediei avide de scandal. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
transmitea la radio în direct. Nu mă preocupa câtuși de puțin sportul acesta, așa că am decis pe loc să țin cu echipa care era la atac. Echipa mea a fost înfrântă cu 3-1. Alergătorul se împiedicase și pierduse prostește punctele. Comentatorul era de-a dreptul contrariat. La fel și eu. Când am ajuns acasă, scorul era de 4 la 1. I-am dat banii taximetristului. Am apucat cu grijă cutia „pentru pălării“ și am coborât. Nu mai ploua. Nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
interviuri cu scriitori, oameni de cultură, politicieni. Se dedică numere speciale lui I.L. Caragiale, Ion Creangă, Mihai Eminescu. Se publică medalioane, evocări, necrologuri, impresii de călătorie, reportaje, articole despre literatura universală (P. Locusteanu, C.Sp. Hasnaș, I. Foti). În atenția comentatorilor de literatură străină intră Paul Claudel, August Strindberg, Walt Whitman, Rabindranath Tagore, Vladimir Maiakovski ș.a. Traducerile sunt semnate de G. Coșbuc, St. O. Iosif, E. Lovinescu, Ion Al-George ș.a. Apar versiuni în românește din Homer, Dante, Shakespeare, Lessing, Byron, Cehov
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
sau al uneia dintre primele) piese de salon românești. Succesul reprezentațiilor cu Sanda (publicată prima dată în „Convorbiri literare”, apărută în volum în 1908, cu premiera la 22 februarie, în același an, la Teatrul Național din București) a înrâurit reacția comentatorilor care, cu rare excepții, au crezut că identifică în această scriere de influență franțuzească elemente de modernitate absente în dramaturgia de până atunci. Bun cunoscător al high-life-ului bucureștean, F. privește critic, cu o tentă satirică, un asemenea mediu pervertit, de
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
A mai predat franceza la Gimnaziul „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar și la Seminarul Nifon din capitală. Autor de manuale, al unui dicționar (1894) și al unei antologii (La Poésie lyrique française du X-ème au XX-ème siècle, 1895), editor și comentator al lui Buffon (Discours sur le style, 1884), istoric al literaturii franceze (Histoire de la littérature française jusqu’à Malherbe, 1892), F. a desfășurat și o insistentă activitate jurnalistică. Membru al Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
bizareriile minții sale bolnave”, Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță ș.a.), comentatorul nu trece dincolo de examenul versificației. Prețuiește, în literatura română, numai scriitorii pe care cercul „Literatorului” și-i recunoștea ca înaintași: I. Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
relația biografie-operă (subtitlul volumului este Romanul aventurilor secrete), autorul degajând elemente de confesiune biografică din reliefurile operei (Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Pavel Dan, Mircea Eliade ș.a.). Contrar afirmației lovinesciene potrivit căreia literatura română ar fi lipsită de memorialiști, comentatorul demonstrează convingător că opera literară reflectă, mai mult decât în alte arii culturale, conștiința prezenței în timp. Itinerarii mirabile (1992) investighează aspecte ale creației-proiecție imaginară, considerate din unghiul unui parcurs inițiatic. Este confirmată astfel teza călinesciană a dialogului contemplativ, pe
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
Traian Coșcodan. Editată de Ministerul Învățământului, revista are un colegiu redacțional foarte numeros, format din cadre universitare și academicieni. Din 1991 se adaugă subtitlul „Revista universitarilor din România”. Redactor-șef devine Aurel Joltea, secretar de redacție principal, Ion Deaconescu, publicist comentator este Mariana Filimon, iar șef de secție, Constantin Grosu. Cea mai mare parte a publicației e axată pe chestiuni referitoare la specificul muncii universitare (cursuri, seminarii, cercetare științifică, optimizarea și eficientizarea programelor de învățământ etc.), rubricile „Tribuna gândirii științifice”, „Opinii
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
filosofiei antice, obiectul principal al scrierilor sale. F. pornește de la cercetarea aplicată asupra unor probleme controversate: în studiul Héraclite d’Ephèse (1933), de pildă, reconstituie formula inițială a cărții acestuia, analizează stilul obscur al filosofului sau ideile lui despre cauzalitate. Comentatorul depășește însă fragmentarismul analizelor de detaliu și formulează concluzii de interes general. În această primă lucrare notabilă, important este mai ales raportul pe care autorul îl stabilește între limba și filosofia oricărui popor, premisă a încercărilor lui ulterioare de filosofie
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
socială și de conveniențele acestei condiții. Tentativă dramaturgică cu inflexiuni poetice delicate, frumos scrisă, Fata din dafin apelează mai puțin la regulile clasice ale construcției teatrale, principalul ei merit constând în readucerea, cu rezultate notabile, a poeziei în teatru. Unii comentatori au considerat contribuția lui F. la scrierea acestei piese ca fiind mai mult declarată decât reală. Lectura ei relevă însă două stiluri diferite de rezolvare poetică a acțiunii, Adrian Maniu fiind lesne detectabil în secvențele care apelează cu deosebire la
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
și se termină în 1954), dar în preambulul narațiunii sunt povestite întâmplări de la 1848 și, în continuare, din 1850, când Alexandru Cozianu dărâmă casele vechi de pe ulița Culmea Veche și ridică o casă nouă „potrivită cu marea lui avere”. Unii comentatori (D. Micu) văd în Cronică de familie o replică la Romanul Comăneștenilor (Duiliu Zamfirescu) și, în genere, la proza sentimentală despre lumea aristocrației românești (de la N. Filimon la Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale). Faptele epice pot fi judecate și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
române”. Două antologii colective, una editată la Ploiești (Supremă iubire, 1977) și alta la București, ca supliment al revistei „Luceafărul” (Tineri poeți, 1976), conțin poeme care vor intra și în sumarul volumului de debut. Cartea a stârnit opinii critice numeroase, comentatorii ei căutând însă echilibrul evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu Ulici), greu de fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
cu detașare discuțiile și polemicile epocii, dar intervenind rareori. Cronicile, majoritatea analize extinse, construite cu echilibrul și metoda logicianului, aduc, alături de o netăgăduită adâncime a observației, argumentele unui spirit critic pe cât de ascuțit, pe atât de ponderat, de lucid. Interesul comentatorului este îndreptat mai ales spre scriitorii din Transilvania, cu atenție fiind privită și literatura din celelalte provincii românești. Dintre autorii la care se referă nu lipsesc Lucian Blaga, Tudor Arghezi, O. Goga, Perpessicius, Șerban Cioculescu, I. Minulescu, Mateiu I. Caragiale
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
este redactată îngrijit. Viața politică, mai ales aceea parlamentară, dar și activitatea guvernării junimiste din 1888 a lui Theodor Rosetti și a celei conservatoare a lui Lascăr Catargiu, care i-a succedat, sunt urmărite cu atenție, fervoarea critică a tinerilor comentatori atingând adesea cotele polemicii înverșunate și ale pamfletului. Informații privind actualitatea culturală și literară autohtonă și europeană, cronici muzicale, plastice și literare, notițe și știri teatrale, o consistentă rubrică bibliografică se adaugă publicisticii politice. I. Nenițescu (semnează și Isn.) își
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
dramaturgia postbelică (2002), o dezvoltare a tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului, Horia Lovinescu se situează între realism și construcția de idei, la Teodor Mazilu este sesizată satira ca meditație, la Marin Sorescu sunt recunoscute „setea spiritului de cunoaștere” și folosirea istoriei ca pretext și parabolă, D. R. Popescu este interpretat ca
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
I-III, 1942-1943) aduce o schimbare atât în metodă, cât și în preocupări. D. se arată aici capabil să atribuie cercetării strict științifice o nouă perspectivă, străbătută de fiorul credinței. Viața lui Iisus și învățăturile Sale sunt redescoperite de un comentator care adesea ezită între adevărul Cărților Sfinte și propriile îndoieli. Tentativa se dovedește temerară, și rezultatele o situează între contribuțiile, pe această temă, de neocolit. SCRIERI: Galeria oamenilor politici, București, 1935; ed. București, 1991; Eroii revoluției ruse, București, 1937; ed.
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
AS/NZS 4360/2004, prefață. Capitolul 3. Managementul riscului 301 ca o activitate separată. Atunci când se atinge acest nivel, tot personalul din organizație devine implicat în managementul riscurilor”; (11) cultura organizației (Culture) va influența modelul apetitului propriu al riscului. Mulți comentatori 68 privesc guvernanța ca o întâlnire a criteriilor de performanță-succes cu cele de conformare bazate pe constrângeri (furnizarea bunurilor, dar într-o manieră corectă și adecvată). Acest echilibru este afectat de tipul de cultură corporativă implementat, începând de la atitudinea angajaților
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Voiculescu dezvoltă o pledoarie pasională și polemică pentru cunoașterea și mai dreapta prețuire a liricii voiculesciene, „citită” atât în tabloul liricii românești moderne, cât și în interiorul creației scriitorului. Fervoarea justițiară, uneori patetică, a autorului vizează (re)considerarea reliefurilor ocultate de comentatorii anteriori. Demersul critic, îmbinând abordarea cronologică și analiza temelor, cercetarea și evaluarea internă (a poeziei în cadrul operei) cu raportarea la ceilalți mari poeți români interbelici, urmărește să identifice constantele tematice ale întregului liricii lui Voiculescu (uneori relevate încă în primele
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
86. Prima carte personală de proză este Cazarma cu ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G.
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
de scriitor sunt investigate în tușe rapide, aerate, fără detalieri fastidioase, dar cu observații revelatoare și convingătoare. Interesante sunt glosările despre „complexul insignifianței”, esențial pentru o întreagă familie de personaje ale lui Preda, dar, în general, subestimat ori ignorat de comentatori. Un întreg capitol detaliază chestiunea feminității și a relațiilor erotice în opera scriitorului, un altul (intitulat În numele Tatălui) dezbate relația naratorului/personajului auctorial cu Tatăl, în termenii complexului oedipian. G. combate cu energie acuzațiile de „colaboraționism” (cu regimul comunist) care
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Italian-American Herald”. Concomitent colaborează la „Evening Bulletin” din Philadelphia sau la „The Catolic News” din New York. Între 1965 și 1972 funcționează ca profesor de limba și istoria civilizației franceze la Colegiul Saint Francisc of Assisi din Loretto, Pennsylvania, fiind totodată comentator de politică internațională al postului de radio al colegiului. Revine în Europa în 1980, stabilindu-se în Spania, la Málaga, unde își trăiește ultimii ani. Acum îi apar la Editura Asociației Culturale Hispano-Române din Salamanca, coordonată de Aureliu Răuță, trei
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu poate fi Încadrat ca postmodern, deși pornind de la teoriile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe care Lyotard n-avea nici un motiv s-o denunțe, pentru că era vorba despre o metanarațiune franceză. Pentru a ieși din modernitate, trebuie să terminăm cu Literatura. Inutil Încercam, noi, comentatorii de literatură, să păstrăm, Într-un domeniu care aparține tot mai puțin cunoașterii orice s-ar spune o ierarhie axiologică. În cel mai bun caz, noi, comentatorii de literatură, vom ajunge să fim folosiți de presă pe post de "specialiști
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pentru a ieși din modernitate, trebuie să terminăm cu Literatura. Inutil Încercam, noi, comentatorii de literatură, să păstrăm, Într-un domeniu care aparține tot mai puțin cunoașterii orice s-ar spune o ierarhie axiologică. În cel mai bun caz, noi, comentatorii de literatură, vom ajunge să fim folosiți de presă pe post de "specialiști americani", interșanjabili și, la o adică, putînd fi oricînd Înlocuiti cu un redactor grăbit: retorica argumentului de autoritate a Înlocuit demult argumentul Însusi. În fine, ce voiam
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Învederând similitudini cu Letopisețul de la Putna, cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării până la moartea lui Ștefan voievod, al cărui fiu, Bogdan al III-lea, e amintit laconic drept succesor la scaunul Moldovei. Comentatorul inițial și totodată traducător în românește al cronicii a fost slavistul Ioan Bogdan, pus în contact cu sbornicul rusesc prin intermediul celor două ediții ce refac, la Petersburg (în 1793-1794 și, respectiv, 1857), colecția de povestiri istorice strânse cândva spre uzul
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]