6,252 matches
-
ce o împrejmuiau, am pretins ca pedestrașii samniți să fie postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de corturile slave, am văzut că ne așteptau cam treizeci de longobarzi dezarmați, făcând cerc în jurul cadavrului despuiat al lui Aio. Dragostea acelor oameni pentru propriile familii și faima îngrozitoare pe care o avea Grasulf în rândurile lor, așadar, cele două lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
hanorac tuburile de vopsea. În noaptea asta adusese doar trei. Nu-i nimic. Avea să creeze o lume doar În negru, roșu și albastru. Stropi. Auzi câinii lătrând, Îi auzi mârâind - poate găsiseră un șobolan, poate clandestinul care dormea În cort Îi alungase cu pietre. Își rezervă clipele care mai rămâneau din zori pentru a lăsa mărturie pe tabla șantierului imaginea exploziei. Începu cu bomba, o mică bombă artizanală, realizată În conformitate cu instrucțiunile dintr-un manual descărcat de pe internet, asamblând bucăți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
treaba nu-l interesa deloc. Dar Emma cunoștea de douăzeci și unu de ani acel surâs și tonul nepăsător și degajat pe care Îl adopta atunci când suferea. Îl cunoștea din prima lor vară. Erau În camping la Lipari. Întinși pe spate În cort, goi, privind la stele prin plasa de țânțari. Antonio Îi ceruse să-i spună numele. Numele cui? răspunsese Emma fără să Înțeleagă. Numele primului. Când făcuseră dragoste prima dată - În mașină, patul căruia aveau să-i rămână credincioși chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
suplinitorul de religie. Știa totul despre erezii. Eu, la șaisprezece ani, pregăteam o lucrare despre genocidul catarilor. Te-ai lăsat dezvirginată de un preot! Începu să râdă Antonio. Dar În timp ce râdea În hohote, dezlănțuit, o viziune dezgustătoare se materializa În cortul acela, mai vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți preoții. Nu era preot, preciză Emma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de alături plângea un copil. Antonio Îi smulse sabotul din mână, o urmări prin tot campingul și pe toată lungimea plajei, și când, În cele din urmă, marea - rece și Întunecată la ora aceea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
CORTUL ROȘU Emiliei, fiica mea Mulțumiri Aș vrea săi mulțumesc Barbarei Haber, curator de cărți la Biblioteca Arthur și Elizabeth Schlesinger în domeniul Istoriei Femeilor în America, Colegiul Radcliffe. La sugestia ei, am aplicat pentru o bursă a bibliotecii Schlesinger, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ținut capul în palme și m-au pus să jur că nu le voi uita. Mamele mele erau mândre că îi dăruiseră tatălui meu atâția fii. Fiii erau mândria și prețul unei mame. Dar băieții născuți unul după altul în cortul roșu rezervat femeilor nu erau o sursă de fericire deplină. Tatăl meu era foarte mândru de tribul lui gălăgios și femeile îi iubeau pe frați mei, dar duceau dorul fiicelor și se plângeau între ele de sămânța atât de bărbătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se plângeau între ele de sămânța atât de bărbătească a lui Iacob. Fiicele ușurează povara mamelor - le ajută cu torsul, cu măcinatul grâului, cu sarcina istovitoare de a avea grijă de bebelușii-băieți, care mișunau peste tot, făcând pipi prin colțurile corturilor, indiferent cât le-ai fi spus că n-au voie. Dar celălalt motiv pentru care femeile își doreau fete era să le păstreze vie amintirea. Fiii nu mai aud poveștile mamelor după ce nu le mai sug laptele. Așa că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu le mai sug laptele. Așa că eu am fost singura. Mama și mamele-mătuși mi-au spus povești nesfârșite despre ele. Indiferent ce făceau cu mâinile - că legănau copii, găteau, torceau sau țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca niște ofrande în numele speranței și puterii, doar că aceste ofrande nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai sug laptele. Așa că eu am fost singura. Mama și mamele-mătuși mi-au spus povești nesfârșite despre ele. Indiferent ce făceau cu mâinile - că legănau copii, găteau, torceau sau țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca niște ofrande în numele speranței și puterii, doar că aceste ofrande nu erau destinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Laban, spunea că își amintește tot ce i s-a întâmplat vreodată. Pretindea chiar că are amintiri despre propria naștere și chiar și despre zilele petrecute în pântecul mamei ei. Jura că își amintește cum i-a murit mama în cortul roșu, unde agonizase zile în șir după venirea pe lume a Zilpei, cu picioarele înainte. Lea își cam bătea joc de pretențiile astea, deși nu în fața ei, pentru că Zilpa era singura care o putea face pe mama să-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zeități și dansau cu toții în ritmul flauturilor și al țiterelor, iar ea cânta cu un glas subțire, înalt, acompaniată de tobele de lut. De la vârsta primului sânge, Zilpa s-a văzut pe ea însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de cap, zicea, ducându-și mâinile la ochi ca un copil care se preface. Chiar și când eram mică aveam voie să râd de ea. Aceste dureri de cap erau pretextul pentru care își petrecea așa de mult timp în cortul femeilor. Nu însoțea restul grupului în soarele primăvăratic sau noaptea în răcoarea brizei. Dar când era lună nouă - subțiratică și sfioasă, abia arătându-se pe cer - Zilpa ieșea afară, pe câmp, își scutura părul, bătea din palme și cânta, implorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prima ei amintire legată de Iacob era din ziua când i se născuse primul copil. Era un băiat - Ruben - și Iacob era bineînțeles încântat. Și-a luat proaspătul fiu și a dansat cu el în brațe iar și iar, în jurul cortului roșu. - Era așa de blând cu copilul, spunea Bilha. N-o lăsa pe Ada să i-l ia nici chiar când începuse să plângă. Zicea că fiul lui e perfect și că e o minune a lumii. Am stat împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai ținea pe picioare. I-a implorat pe El, pe Iștar, pe Marduk și pe mama lui cea binecuvântată, i-a rugat să-l scape de chinuri și să-l lase să moară. Nebuna de Zilpa s-a strecurat în cortul lui să vadă cum se simte și apoi mi-a povestit și totul suna mult mai rău decât era în realitate. Zicea că avea fața mai albă decât luna plină, că urla ca un câine și că vomita broaște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească sorocul. Înainte de prima lună nouă, a făcut turte pentru Regina Cerului, ceva ce nu mai făcuse înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă așternuturile pătate. Dar petele erau violete, iar Lea și Zilpa au râs de s-au prăpădit. Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai încercat să-l întâlnească pe Iacob. Până la urmă, în a noua lună de la venirea lui Iacob, Rahela a sângerat pentru prima oară și a plâns de ușurare. Ada, Lea și Zilpa au cântat cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu galben și i-au adus toate brățările, pietrele prețioase, bijuteriile pe care le-au găsit, i-au împodobit gleznele, degetele și încheieturile mâinilor. I-au pus pe cap vălul cu broderia cea mai fină și au condus-o în cortul roșu. Au înălțat imnuri zeițelor, Innanei și Doamnei Așera a Mării. Au vorbit despre Elath, mama celor șaptezeci de zei și zeițe, împreună cu Anath, dădaca, protectoarea mamelor. Au cântat: Cine strălucește asemeni lui Anath Cine e mai frumoasă decât Astarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era deja amețită de vin și de plăcere. Nu și-a amintit mai apoi cum picioarele i s-au lipit de pământ, cum sângele s-a întărit - ea zâmbea prin somn. Plină de veselie și de încredere, a lenevit în cort cele trei zile, adunând lichidul prețios într-un bol de argint - pentru că primul sânge al unei virgine era o ofrandă neprețuită pentru recolte. Au fost cele mai liniștite și mai senine zile din viața ei. De cum femeile și-au terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob atâta timp cât avea curaj, strecurându-se din grădină sau fugind de la războiul de țesut și ducându-se pe dealuri unde își întâlnea iubitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Lea se pregătea pentru seara care ar fi trebuit să fie a nunții ei. - Eram mai fericită decât fusesem vreodată, spunea Lea. Dar eram de asemenea înspăimântată. Dacă și-ar fi întors fața de la mine cu dezgust? Dacă fugea din cort și mă umplea astfel de rușine pentru totdeauna? Dar ceva îmi spunea că avea să mă primească. A fost o petrecere simplă cu câțiva invitați. Cântăreții la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pâine și a băut și bere și vin, dar nu atât de mult încât să devină somnoros sau prost. Până la urmă Iacob s-a ridicat și m-a ajutat și pe mine să mă ridic. M-a condus la cortul unde aveam să ne petrecem cele șapte zile, cu Laban după noi, care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trăiseră noaptea nunții, o noapte plină de plăcere, de violență, de frică, de încântare sau de dezamăgire. M-a trecut un fior, întrebându-mă cum va vrea soarta să fie această noapte pentru mine. Nu era întuneric de tot în cort. Mi-a văzut fața și n-a părut surprins. Respira greu. Mi-a dat jos și restul hainelor, mai întâi pelerina de pe umeri, apoi mi-a desfăcut centura și m-a ajutat să ies din rochii. Eram goală în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Amândoi am râs. Și apoi Iacob i-a spus tandru primei lui soții. - Tatăl meu a vorbit rareori cu mine, pentru că îl prefera pe fratele meu, mi-a șoptit el. Dar o dată, când eram pe drum, am trecut pe lângă un cort unde un bărbat își bătea femeia - nevastă, concubină, sclavă, n-aveam de unde să știm. Isaac, tatăl meu, a suspinat și mi-a spus că el niciodată nu și-a luat o altă femeie în pat în afară de mama mea, chiar dacă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nopțile lor erau pline cu gemete și stele, pentru că jucau rolul zeului și al zeiței. Atingerea lor dădea naștere la sute de vise. Dormeau unul în brațele celuilalt în fiecare noapte, în afară de cele în care ea trebuia să meargă în cortul roșu sau când le dădea să sugă copiilor. Asta m-a învățat tata despre bărbați și neveste, i-a spus Iacob, tatăl meu, Leei, mama mea, în prima lor noapte împreună. Și apoi el a plâns pentru că pierduse dragostea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]