4,293 matches
-
pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e percepută ca o amenințare terifiantă, oamenii sunt văzuți ca niște creaturi „fără gât” și „fără minte”, în jur domnește plictiseala, nimicul, golul. Revigorând procedee mai vechi, poetul utilizează imagini tot mai eliptice, cuvinte tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat fioroși/ fără nim” - În căutare de
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
examene, dezavantajînd cu seninătate pe cei muncitori, favorizîndu-i pe leneși și nepricepuți. O asemenea „politică” face ridicol faptul de a învăța. Se simte dezabuzată chiar de la început. Apoi mai e problema armatei, nerezolvată din cauza doctoriței M., de la spitalul studențesc, o creatură cupidă și înfumurată. Unele dintre aceste dificultăți de integrare ar putea fi atenuate, dacă ar exista o cît de mică solicitudine din partea amicilor ieșeni. Nu uit ce-au făcut anterior, găzduindu-ne, dar sînt dezamăgit de „răceala” lor de acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cazul, domnule Dimitriu să fiți mândru, pentru că Îl reprezentați ca puțini alții. Vă urez să vă bucurați de recunoașterea acestor calități rare și... nu În ultimul rând, de primăvara care ne va Încălzi pe toți În curând, laolaltă cu „toate creaturile Divinului”. Cu tot respectul și urările de sănătate doamnei, cu toată recunoștința pentru Întâlnirea noastră pe tărâmul „spiritualității moldave”, vă las cu bine și, sper a ne regăsi În curând, Gabriela Omăt 737 ONOFREI, Tiberiu 1 (Bacău), 10.VI.1983
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
inestimabilă și fiecare trup este un lăcaș al unei scântei de dumnezeire, de aceea omuciderea și sinuciderea sunt păcate grele, sigur cele mai grele. Biserica noastră și cea catolică tălmăcește acest gest, ca o uzurpare a dreptului lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale. Apostolul Pavel spunea în epistola I către corintieni capitolul 3/16 si 3/17 referitor la trupul omului care este templul lui Dumnezeu: Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu lumea care l-a plăsmuit. Barbaria canaliilor din toate regimurile care ne-au prigonit nu i-au cruțat nici familia. Sub Antonescu, soția lui, cu un copil de sân, a fost azvârlită în lagărul de la Tg. Jiu, expunând firava creatură să moară din lipsă de îngrijire. Noi lovituri s-au abătut asupra familiei lui și sub comuniști, și chiar în forme mult mai grave decât asupra altor familii românești... Acum totul s-a sfârșit și Petrașcu a intrat în istorie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de băutură. Lângă telefon se aflau briceagul, portofelul și cutia cea mare pe care o primisem cadou. Mă gândeam să o deschid și să văd ce conține. Dacă era ceva de băgat în frigider? Dacă se afla în ea vreo creatură sau ceva deosebit de important și urgent? Dacă așa stăteau lucrurile, ar fi trebuit să mi se spună. Eu nu mă simțeam capabil să mă ridic. Eram mult prea obosit. După ce a încetat telefonul să mai sune, am băut dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luminiș, am mai privit o dată Zidul. Frumusețea lui ieșea și mai bine în evidență sub cerul brăzdat de fulgii albi. Era de-a dreptul impunător. Absolut perfect. În timp ce-l priveam, aveam impresia că mă priveau și ei. Parcă erau niște creaturi ce se interpuseseră între mine și Zid. Păreau că mă-ntreabă: De ce ești aici? Ce cauți? N-am fost în stare să răspund la întrebare. Somnul scurt în toiul frigului n-a făcut decât să mă buimăcească. Orice urmă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
greu să inventezi un dispozitiv de transformare a undelor sonore în cuvinte. Probabil că l-au făcut Simbolatorii. Și bunicul meu ar fi putut inventa așa ceva, dar n-a vrut. — De ce? Pentru că nu voia să vorbească cu ei. Sunt niște creaturi dezgustătoare și vorbesc o limbă oribilă. Îți zgârie pur și simplu timpanul. Nu mănâncă decât putreziciuni și gunoi. Beau doar apă stătută. Pe vremuri locuiau sub morminte și se hrăneau cu carnea morților. Înainte de a se practica incinerarea. — Nu mănâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
despicate până aproape de branhii, sub care se zăreau niște organe ce semănau cu membre rupte de la alte animale. Pe fiecare dintre ele se vedeau trei gheare. Gheare? Aripioarele dorsale semănau cu niște limbi de flăcări, iar solzii arătau ca spinii. — Creaturi legendare... Chiar crezi că există în realitate? am întrebat-o. — Știu eu? zise fata luând de jos câteva clame. Tot ce știu este că n-avem cum să ne rătăcim. Hai să intrăm repede! Am mai îndreptat o dată lanterna spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fiecare dată. Din fundul gropilor se înălța un șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe care ne împrejmuiseră și care băteau aerul cu putere. Am ciulit urechile și am auzit ceva care semăna cu hioo hioo. Ca horcăitul unor creaturi decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o adevărată mlaștină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
recruteze clientelă pentru un serviciu de calitate post mortem: epitafuri gravate pe toate soiurile de marmură (enumerate cu delectare). La granița dintre lepidopter și pachiderm, extras dintr-un ou pe masa unui ambasador britanic ieșit la pensie, Palafox (1990) este creatura potrivită pentru a Înlocui moartea, cu care Împărtășește cel puțin două trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Albina nu suferă fumul. Tot ea este aceea care culege doar polenul florilor dulci, pentru ca și mierea să iasă dulce. Albina, păsările și peștii se odihnesc în timpul nopții. Ușurința cu care se cultivă polisemantismul, dar și naturalețea cu care o creatură reală sau fantastică este transformată într-un element important al ideologiei politice practici, de altfel, obișnuite în discursul medieval și renascentist trădează o cunoaștere serioasă din partea autorului, nu numai a surselor scrise, ci și a însușirilor și deprinderilor unei specii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e clar, Dumnezeu i-a rezervat un rol specific: Această frază i-a marcat puternic pe toți teologii care au comentat-o. Unii s-au întrebat despre sensul acestor cuvinte: s-au întrebat dacă Hristos vine într-adevăr pentru toate creaturile și dacă toate animalele sunt într-adevăr "copii ai lui Dumnezeu". Faptul că Iisus s-a născut într-un staul le pare unor autori dovada că Mântuitorul a coborât pe pământ pentru a salva și animalele. După alți teologi, îndrăgostiți
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Domnului nu este "precum" cutare animal, el "este" acel animal. Nu e vorba de o animalizare sau de o reducere a persoanei sale la "naturi" inferioare ci de o punere în lumină a nenumăratelor sale aspecte, perceptibile în toate aceste creaturi în care Dumnezeu a plasat o parte din El însuși"51. Este un lucru esențial în înțelegerea simbolului creștin. Nu doar că, în iconografia creștină medievală, imaginea unui animal "trimite" la Dumnezeu sau la Hristos, ci acolo, în imaginea aceea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu este descris doar în majoritatea cărților de morală creștină, ci beneficiază și de opt menționări în Biblie. Pamela Gravestock se întreabă, într-un excelent studiu, dacă au existat în realitate animalele imaginare: În ce măsură au crezut oamenii medievali că aceste creaturi chiar existau? Ca moderni, noi tindem să separăm animalele reale de cele imaginare în bestiare și credem că și cititorii medievali recunoașteau aceleași categorii. Dar este aceasta o ipoteză corectă? Când medievalii vedeau în bestiare animalele imaginare alături de animale cunoscute
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
exemplul lui Albertus Magnus și al lui Edward Topsell (autor al unei lucrări intitluate The Histoire of Foure-footed Beasts apărută în 1606 -), autoarea sesizează că "a demitiza animalele imaginare putea la acea vreme să intre în conflict cu importanța acelei creaturi ca simbol religios sau ca simplu fapt menționat în Biblie"64. Din acest punct de vedere, modul în care Edward Topsell rezolvă enigma existenței sau nonexistenței unicornului este ilustrativ pentru această strategie "ideologică": "Principala întrebare care trebuie rezolvată este dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
între urechi, un singur corn, mai înalt și mai drept decât coarnele cunoscute. Din vârful acestui corn pornesc niște ramuri lungi în formă de palmă"19. Oppian, în poemul său Cynegetica (II, 96), admitea și el existența unei astfel de creaturi: "Taurii aonieni nu au copitele bifurcate; sunt o specie bălțată și au un singur corn unul înspăimântător pe care îl îndreaptă în sus din mijlocul frunții"20. Plinius (VIII, 31) dă o descriere a unicornului care va face carieră, contribuind
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decât un posibil și necesar precedent pentru discuția ce va urma. Cel mai potrivit, adaug. Asta pentru că, de la Aristotel, Plinius și până la Buffon, a fost mereu dificil pentru învățații antici sau medievali să hotărască în ce clasă merită numărată această creatură stranie. Primul dintre aceștia își descria franc ezitarea de a încadra foca și liliacul într-un regn cert, în lucrarea De partibus animalium (IV, 13, 697b). Ba chiar considera că cele două creaturi, trăind atât pe uscat, cât și în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
hotărască în ce clasă merită numărată această creatură stranie. Primul dintre aceștia își descria franc ezitarea de a încadra foca și liliacul într-un regn cert, în lucrarea De partibus animalium (IV, 13, 697b). Ba chiar considera că cele două creaturi, trăind atât pe uscat, cât și în apă prima, atât pe pământ, cât și în aer a doua, "fac parte atât din ambele (regnuri n.m.), cât și din nici unul."5 În ceea ce privește animalul care ne interesează, Aristotel remarcă: " Iar liliecii ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dar ca patrupede nu au; și nu au nici coadă, nici târtiță fiind fără coadă dovedesc că sunt zburătoare, neavând târtiță dovedesc că sunt ființe terestre. Iar acest lucru se explică prin necesitate; căci ei au aripi membranoase și nici o creatură nu are târtiță decât dacă are pene împrăștiate. Căci târtița se ridică dintr-o astfel de pană. Iar o coadă i-ar încurca de asemenea dacă ar exista printre pene"6. Interesant este că ezitarea, absolut firească, nu impunea neapărat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pană. Iar o coadă i-ar încurca de asemenea dacă ar exista printre pene"6. Interesant este că ezitarea, absolut firească, nu impunea neapărat și o valorificare negativă la nivel simbolic. Pentru lumea antichității grecești și romane, liliacul reprezenta o creatură stranie, dar nu una malefică. De pildă, el apare evocat de două ori în Odysseia (XII, 433, rspectiv XXIV, 6), dar de fiecare dată doar ca termen de comparație. Ceea ce atrage atenția este fie poziția sa cu capul în jos
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că, la 1749-1767, când își publica marele biolog francez studiile despre patrupede, tot la fel îi apărea și lui; drept pentru care Buffon care nu se ferea să atragă atenția asupra statutului incert al acestuia, ba chiar insista asupra stranietății creaturii: "Un animal care, precum liliacul, este pe jumătate patruped și, pentru că are aripi, pe jumătate un fel de pasăre și care, în ansamblu, nu e nici una nici cealaltă este o ființă mai bizară, pentru că, întrunind însușirile a două grupe atât
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atenția, de altfel, tuturor autorilor care au scris despre straniul animal: aripilor solare, din pene, ale păsărilor, menite să ridice către cer, către lumină, li se opun cele membranoase, acoperite cu o piele întinsă, întunecată, ale liliacului, destinate să poarte creaturi dubioase prin întuneric. Prin urmare, dacă îngerii și făpturile lui Dumnezeu au aripi de păsări, demonilor li s-au atribuit aripi de liliac. După Jurgis Baltrušaitis, abia după ce demonii primesc aceste anexe, ei "se conformează în același timp convențiilor aparenței
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un semn de mare generozitate; se subînțelege că prețul plătit trebuie să fie obediența, păstrarea tăcerii asupra unui lucru care nu trebuie discutat: legitimitatea alegerii Strutocamilei ca epitrop în împărăția animalelor. Doar că, luând cuvântul pentru a se apăra, strania creatură se dovedește a nu fi deloc "scurtă și puțină la voroavă", ci, dimpotrivă, nu doar pricepută, ci chiar cu un verb tăios, care provoacă mari dureri de cap celor puternici. Sunetele acute ale vocii sale se conjugă perfect cu ascuțișul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care trăiesc din vânat și sunt inofensivi pentru om își schimbă înfățișarea, nu culoarea: iarna sunt acoperiți cu un păr țepos, iar vara sunt goi"2. Din câte observăm, și enciclopedistul latin îl definește pe șacal raportându-l la o creatură mult mai cunoscută: lupul. Un amănunt care merită reținut, mai ales că în alegoria cantemiriană cele două personaje vor fi mereu în aceeași tabără, vor suporta aceleași consecințe, chiar dacă, e limpede, Lupul se bucură de o autoritate sporită. Oricum, locul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]