3,612 matches
-
Houellebecq este un adept patetic de sincer al iubirii, al solidarității, al umanismului. Numai un răuvoitor l-ar putea ratașa gîndirii negative franceze, de la Derrida la Lacan, incriminate de noii filozofi gen Ferry și Renaut. Mult mai aproape se află crezul său de cel al lui Dostoievski fără Dumnezeu poți face orice. Nici un moment nu susține romancierul ideea unei reîntoarceri la o presupusă vîrstă de aur, ba dimpotrivă, umanitatea sălbatică a viitorului SF se aseamănă punct cu punct modului de funcționare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de occidentalul critic, ddezvrăjit, super-alfabetizat și extra-suspicios. A-ți asuma rolul de profet, aici, nu e o dovadă de aroganță, nici de pur spirit mercantil, ci un risc foarte mare. Așa după cum astăzi riști dacă scrii lizibil, riști dacă afirmi crezuri serioase, În iubire, În nemurire sau În nevoia de religie, riști cînd devii patetic și nu cool. Dacă Houellebecq poate fi asimilat tipului cool, atunci cînd scrie, pe urmele lui Pascal, sintagme ca "la terreur pure de l'espace" ("teroarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și a fost recent recompensat cu premiul France-Culture-Télérama. Tel quel-ist de tînăr, avid așadar de o literatură care se scrie În vreme ce se admiră scriindu-se, Înzestrat cu o curiozitate culturală alternativă, cu un simț bine exploatat al morbidului, animat de crezul Într-o literatură a Părții blestemate, după un celebru titlu al lui Georges Bataille, Régis Jauffret rămâne marcat, mai mult poate decât orice, de acea gândire rizomatică a lui Gilles Deleuze pentru care sensul nu e o operă de realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cel mai apreciat de publicul specialist (cu Vies minuscules, 1984), Jauffret e convins că adevăul stă pretutindeni și În nici un caz nu Își are un loc bine definit unde trebuie căutat cu orice preț. Dar mai important este poate un crez pe care-l Împărtășește toată literatura franceză contemporană cu prețul scăderii notorietății ei la scară mondială: literatura nu trebuie să păcălească cititorul cu iluzii frumoase. Cel care crede altceva e inautentic - nu e scriitor. O spune de atfel un reputat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celorlalți, a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la motivații mai multă perversitate, mai multă detașare. Nu În ultmul rînd mă scot din sărite un anume masochism cu explozie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
om-mașină, sau a unei noi mașini-om, poziție destul de confuză, plină de regret și în același timp de îndrăznețe profeții. Astfel, "înainte de a deveni Proust, calculatorul ar trebui să posede o vastă cunoaștere a limbii franceze"33; și încă despre "crezul" pe care Simon ni-l transmite în Noul Management 34: mașina care citește, gîndește, învață și creează (p. 4). Limitele sale nu sînt cele ale omului (p. 6)? Calculatorul este flexibil. Mai mult, sentimentul ar putea să fie luat în
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Pantocratorului. Relația vizuală a Madonei cu copilul simbolizează adesea delicata problemă teologică a competiției dintre Fecioara Maria și Hristos. În relieful Pitti al lui Michelangelo de la Bargello (Florența) (figura 42), mâna dreaptă a Madonei oferă și susține cartea care reprezintă crezul creștin. Dar copilul are mâna ridicată în sus, cu cotul așezat ferm pe carte, precum o coloană care se sprijină pe propria-i bază . Relieful lui Michelangelo oferă de asemenea un prim exemplu al procedeului pe care îl voi numi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dimensiuni a lumii, fața permanentă a luminii, a proliferării, a ceea ce rămâne nemuritor, susținute de un întreg arsenal de sentimente supreme: bine, adevăr, rațiune, echilibru, speranță și credință în biruințele omului. Eugen Jebeleanu aduce în poezie o anumită consecvență de crez, o anume limpezime și accesibilitate, întotdeauna cu semnificații politico-sociale și general umane, într-o formulă spirituală proprie, concretizată parcă într-un cântec continuu, care curge inepuizabil, depășind impasurile. Așa se explică tehnica versului liber, dezlănțuit într-o imagistică în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o singurătate de fum". Cel de-al doilea poem aduce aceeași atmosferă cețoasă, aceeași neputință, lirismul și emoția se susțin prin ideea firească din care înțelegem că nu putem aștepta cu ușurință sfârșitul unui gest, al unei iubiri, al unui crez ce-a însemnat pentru noi sensul existenței la un moment dat! Lumina de odinioară va sta " Într-o imagine încremenită într-o mare neputință de-a mai însemna ceva risipindu-se-n fum". Volumul pare a menține poezia la uneltele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ilarie Hinoveanu). Poeții se îndreaptă, tot mai evident, spre o poezie reflexivă, cu digresiuni intelectualiste, indiferent dacă motivele, pretextele țin de tradiție, de poezia satului, sau se sprijină pe idei încorsetate într-un sistem imagistic mai complicat. Le rămâne comun crezul umanist, peisajul românesc, credința în mesajul ancorat în existența noastră de zi cu zi. Există aici o "artă" creată parcă în întregime în umbra marilor personalități interbelice, sau chiar a contemporanilor, în filiația ideilor acestora și în tonul lor poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui M. R. Paraschivescu care în 1935, răspunzând unei anchete pe tema "De ce scrieți" a revistei "Facla", mărturisea: "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sunt leș. Fiindcă știu că lumea poate fi schimbată cu mult în bine". Iată un crez poetic militant nedezmințit niciodată de poet. Singurul subiect demn de o poezie angajată este glasul colectivității: " Cât de foanfă, de surdă și de rablagită vă este lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ametistele cele mai fine. O materie în fierbere, de foarte puține ori distilată, dar expansivă și grandioasă, ea caută să se pătrundă de cele mai acute probleme ale omului, de marile mituri ale acestuia"2. "Fântâna somnambulă" debutează cu un crez de viață efervescentă, o viață a începuturilor ("Râu"). Viața astfel simbolizată presupune tumult sufletesc exteriorizat în crispări dureroase care se vor adânci în poemul "Cicatrice". Aici, suferința capătă dimensiunile calvarului; așa se și explică invocarea lui Isus, simbol al suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
febril și ursuz.Când termina, era adesea intoxicat de tutun și cădea câteva zile într-o stare de somnolență pașnică...” Sursele comicului * Comicul de caracter * Comicul de nume * Comicul de limbaj * Comicul de situație * Comicul de intenție( râsul îndreaptă moravurile) Crezul artistic caragelian: “Numai când te așezi la masa de scris și vezi hârtia albă înaintea ta,atunci îți dai seama ce vîrtej cumplit îți face mintea în jurul unui subiect.E un chin facerea asta...Talentul e un accident de naș
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
constituie, prin stilul lor de viață, un grup deosebit, făcând obiectul unor studii internaționale. Nu utilizează toxice uzuale, nu consumă carne de porc (bogată în grăsimi saturate și colesterol), cca două treimi dintre ei sunt ovo-lacto-vegetarieni, au o secțiune a crezului creștin centrată în mod deosebit pe un stil de viață sănătos, deci urmăresc în mod conștient aceste aspecte. Pravoslavnicii (ortodocși de rit vechi) au fost aleși din cadrul rușilor lipoveni. Studiul nostru este o anchetă epidemiologică retrospectivă. Chestionarul a reprezentat un
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
crepuscular care l-a fascinat pe Flaubert, iar acum o fascina pe Yourcenar. Printre multele varietăți de stoicism era cel al lui Lucrețiu, care stătea în fața vidului fără recuzită și evita orice formă de ocultism. A fost un atomist materialist. Crezul lui, rezumat în marele său poem filosofic De rerum natura (Despre natura lucrurilor) a dezvoltat trei tendințe principale. Prima, credința că întreg universul constă din atomi, care se combină la întâmplare pentru a da naștere tuturor lucrurilor din natură. A
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
II-lea fusese epoca lui Saturn, în întregime aflată sub semnul disperării și melancoliei, în timpul căruia omenirea se simțise atât de abandonată încât a recurs la toate soiurile de practici ciudate și credințe bizare pentru a înlocui zeii. Nici un singur crez nu mai unea societatea romană târzie. În schimb, o nouă formă de iraționalism se insinua în viața zilnică și triumfa asupra oricărei forme de rațiune. În capodopera sa Grecii și Iraționalul, care a apărut în același an cu Memoriile, E.
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ei aparțin mai curând epocii lui Gide și Mann decât celei a lui Warner și Woolf. Și-a ascuns oare Yourcenar adevăratul ei eu? Examinați atent opera ei și veți constata că secreti-vitatea ei rareori se extinde până la domeniul sexului. Crezul ei personal, ca și al lui Hadrian sau acel Hadrian în care a vrut să creadă proslăvește dragostea carnală. Nu a avut nici un motiv să ascundă tentațiile cărnii, pe care le-a considerat extatice și mai degrabă eliberatoare decât apăsătoare
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
una din extreme se află ceea ce numim "utopie comunistă" sau egalitate deplină; la cealaltă, o societate total ierarhică în care unul sau foarte puțini indivizi se bucură de majoritatea beneficiilor. Temeiurile inegalității pot varia se pot baza pe moștenire, rasă, crez sau ocupație și clasă; de fapt este foarte posibil să se bazeze pe o combinație între aceste caracteristici. De asemenea, există grade variate de egalitate și inegalitate. Efectul general este totuși de a indica faptul că toate societățile se află
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lui Hadrian), fie între generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tinerețe/ În urma ta mă târăsc,/ în genunchi./ Din miracolul tău trimite-mi un braț,/ aruncă-mi un ram/ sau un lăstar/ o frunză măcar.// Vezi cum păsări negre/ deasupra mea se rotesc/ și mi se așază pe umeri..." (Al doilea crez). Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, în "Evenimentul", XI, 16 februarie 2002; Constantin Dram, în "Cronica", nr. 7, iulie 2003; Constantin Ciopraga, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2005; Alexandru Husar, în "Cronica", nr. 2, 2005; Constantin Ciopraga, în "Convorbiri literare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă privește, caut să redau cît mai obiectiv concepția fiecărui teoretician, să ofer, adesea, aprecierile altora referitoare la concepția analizată și apoi aprecierile mele. Acestea din urmă se întemeiază pe o serie de idei care se pot constitui într-un "crez" fundamentat pe teoriile clasice ale pedagogiei și pe rezultatele cercetărilor empirice contemporane. Cred, așadar, că educația este un proces de dezvoltare și formare a ființei umane, în sensul că fiecare om își însușește valorile sociale ale unui anumit spațiu și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poate forma adulți cu personalitate! Există în Secolul copilului un paragraf, deseori citat, în care sînt sintetizate și esențializate atît critica pe care autoarea o aduce practicii educative a vremii și teoriei pedagogice pe care aceasta se întemeia, cît și crezul său pedagogic: "Reforme izolate în școala modernă nu vor înscăuna nimic atît timp cît prin ele nu se va pregăti conștient marea revoluție, aceea care va distruge întregul sistem actual pînă nu va mai rămîne din el nici o singură piatră
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le desfășoară din proprie inițiativă, independent de educator, educația se reduce la o presiune exterioară" (3, p. 87). Iată un punct de vedere care ne amintește de J.-J. Rousseau și care va fi reluat, la cîțiva ani după apariția Crezului pedagogic, în Școala și societatea. Aici, J. Dewey consideră că, prin teoria sa asupra educației, a realizat o "revoluția coperniciană" în pedagogie: copilul devine soarele în jurul căruia se învîrtesc mijloacele de educație (4, p. 103). Educatorului nu-i rămîne decît
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
face distincția între ce experimentăm și cum experimentăm. Mai mult, este posibilă studierea cauzelor care duc la succes sau la eșec, compararea, ca și ierarhizarea lor. În acest mod se ajunge la conturarea unei metode sau tehnici de instruire. Autorul Crezului pedagogic se ridică împotriva acelei concepții care, în fața metodei, anihilează personalitatea profesorului, obligîndu-l la o activitate rutinară. "Nimic", scria el în Democrație și educație, "n-a adus o reputație mai proastă teoriei pedagogice decît credința că ea se identifică cu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
persoane productive". Chiar dacă întîlnim la C. Rădulescu-Motru unele tendințe conservatoare, neînțelegerea mersului obiectiv al istoriei, nu putem să nu apreciem justețea opiniei sale privind necesitatea orientării școlii românești spre o educație întemeiată pe muncă, o educație capabilă să cultive un crez și să dezvolte capacitățile creatoare ale întregului popor. Ideea dezvoltării aptitudinilor creatoare este susținută cu noi argumente și în scrierea Vocația factor hotărîtor în cultura popoarelor (1931, ed. a II-a, 1936), unde un capitol poartă titlul "Pedagogia vocației"; deși
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]