3,710 matches
-
ei activa deja, dar În zilele acelea, haosul ordinelor și contraordinelor a fost uneori În avantajul nostru: tata a străbătut un coridor Întunecat, a văzut o ușă deschisă la capătul lui, a ieșit Într-o străduță lăturalnică și și-a croit drum până În Crimeea cu un rucsac pe care i-a poruncit valetului lui, Osip, să i-l aducă Într-un colț retras Împreună cu un pachet cu sandviciuri cu icre negre pe care bunul nostru bucătar, Nikolai Andreevici, Îl adăugase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a fost un băiat curajos, dar privea cu precauție și scârbă „științele naturii“, nu suporta să atingă lucruri șerpuitoare, nici amuzantele zvârcoliri ale unei broscuțe Închise Într-un pumn, care-și croia drum Înăuntrul lui ca un om, nici mângâierea plăcută, răcoroasă, cu unduiri ritmice a unei omide ce ți se urcă pe pielea goală. Colecționa soldăței din plumb vopsit - mie nu-mi spuneau nimic, dar el le deosebea uniformele, așa cum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
margine. Clătinându-se ca o stafie, raza aceea palidă mătura la cotitură un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod, drumul o lua din nou În sus până la Încrucișarea cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bogăție intelectuală, printre străini absolut nesemnificativi, germani și francezi fantomatici În ale căror mari orașe mai mult sau mai puțin iluzorii, noi, emigranții, se Întâmpla să locuim. Acești indigeni erau pentru ochiul minții la fel de plați și de transparenți ca figurinele croite din celofan și deși ne foloseam de invențiile lor, Îi aplaudam pe clovnii lor, culegeam prunele și merele căzute la marginea drumurilor lor, nu exista Între ei și noi o comunicare reală, acea relație umană bogată atât de răspândită printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sulemeneala fleoșcăită, mărturisesc că au fost înșelați. Ei, răspânditorii terorii, ai urii, ai trădărilor și dezicerilor de înseși rădăcinile noastre, acum pleacă rușinați ochii și se dau drept martiri ai unor idealuri întinate. O pantomimă a spășirii, din care se croiește spectacolul pervers al judecării celor de odinioară. Judecători sunt însă tot actorii de cândva și mlădițele lor devenite inchizitori ai unui alt timp, cel de acum, timp al altor frici, al altor dezbinări, al altor învrăjbiri și al unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a aborda altul Își folosește inteligența pentru a-l aduce pe un teren unde să-l poată Învinge fără cel mai mic efort... Căpitanul Pertiñas Înlemni, ca și cum deodată, În mintea lui, confuză În răstimpuri de cîteva săptămîni, și-ar fi croit drum ideea că fusese folosit de călăul său, care Îi storsese o informație pe care urmărea s-o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea mai sălbatică de pe insulă. Bău pe săturate apă dintr-o băltoacă, umplu ochi o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajuns coșul. Mi-am pus repejor la punct o strategie - am venit destul de des aici încât să știu cam pe unde găsesc cele cinci articole de care am nevoie - și m-am avântat spre mijlocul magazinului, știind că-mi pot croi drum prin diferitele secțiuni fără să dau prea mult înapoi. În aer plutea un miros delicios și surprinzător de liniștitor de pâine caldă, contrastând ciudat cu aspectul ambalat, de produse de masă, al alimentelor aflate pe rafturile de pe ambele părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
câte unul și trecându-le prin fața ochiului magic, mâna cea uriașă se mișca greu și încet, oprindu-se din când în când, dacă se repeta bipul sau pentru a încuraja aparatul să reacționeze. Cartofi prăjiți, hârtie igienică, roșii. Toate își croiau drum liniștite pe bandă, până ajungeau să fie apucate de cârnăciori. Nu, nu cabanos - din cei mari. Caltaboși. În vreme ce brațul se mișca, neîncetat și ritmic, iar cumpărătoarea se întinsese spre marginea tejghelei să ia o plasă, mi-am ridicat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
terminam plăcinta și, după ce am pus-o la cuptor, m-am dus sus cu intenția să mă aranjez un pic în dormitor, dar m-am oprit în pragul camerei lui Ben. Am bătut tare, sperând că ascuțimea sunetului își va croi drum prin conștiința lui, printre notele neîncetate, ritmice ale muzicii rap, dar după vreo două secunde am deschis ușa fără să mai aștept să aflu. Fața lui se întoarse să mă privească de unde stătea la birou, iar eu am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dar în cipc - așa mi-o scris: Să-i cos un rând de cămeși Tot cu fir și cu islogi. Dar mândra din grai grăi: Să știu că bade - a vini 215 {EminescuOpVI 216} P-a seară i le-aș croi Și pe Sâmbătă sara I le-aș da badei gata. 184 Maică, măiculița mea, Eu cunoscui vremea mea Din luzie, din pruncie, Din a mea copilărie, Că n-oi mâna oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai mult. 109Unii dumică ș-alții mănâncă. 110Unii țes la pânză și alții o poartă. 111Unul o ține ș-altul o mulge. 112Unii gustă din lămâie ș-altora li se strepezesc dinții. 113Unul ca nici unul. 114Unul cască gura ș-altu-nghite. 115Unul croiește ș-altul coasă. 116Unul îl lasă de ostenit ș-altul îl ia de odihnit. 117Din bun, și bun și rău, ca dintr-un lemn și cruce și măciucă. 118Și cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de pompieri, urletele înfiorătoare, mai mult ale cuiva care implora ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea, erau tot mai ascuțite, dintr-un moment în altul aveau să irumpă de după un colț. Prima mașină apăru când primarul își croia drum prin aglomerația de oameni care alergaseră să vadă dezastrul, Sunt primarul, spunea el, sunt primarul, lăsați-mă să trec, vă rog, și se simțea dureros de ridicol repetând-o o dată și încă o dată, conștient că faptul că era primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
norocul de a capta, fugară, o imagine a obrazului sănătos, care, așa cum se va înțelege fără greutate, în același timp confirmă partea rănită și e confirmată de aceasta. Trăgându-l după el pe operatorul de imagine, reporterul începu să-și croiască drum prin mulțime, spunând într-o parte și-n alta, Dați-mi voie, dați-mi voie, lăsați-mă să trec, faceți loc, e foarte important, și apoi, când deja se apropia, Domnule primar, domnule primar, vă rog, dar ceea ce gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
hârtii, Exact, domnule prim-ministru, cu hârtii, în primul rând, în ordinea importanței, ar fi o proclamație semnată de domnul președinte al republicii și adresată populației capitalei, în al doilea rând, o serie de mesaje scurte și eficiente care să croiască drum și să pregătească spiritele pentru acțiunile cu efect previzibil mai lent decât a preconizat domnul prim-ministru, adică, ziarele, televiziunea, amintirile legate de cele trăite în timpul în care am fost orbi, relatări ale scriitorilor etc., apropo, amintesc că ministerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prin alte colțuri de țară, dar care, pentru mine, este cel mai ospitalier, cel mai omenesc dintre toate accentele americane. Din cauza vocii acesteia, în capul meu au început să se învârtească rotițele și, până să înceapă să vorbească din nou, croisem deja povestea vieții ei. Născută aici, mi-am spus, și crescută aici, poate chiar în casa în fața căreia stătea acum. Părinți din clasa muncitoare, dat fiind că lumea bună nu începuse să se mute în Brooklyn decât spre mijlocul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de cer albastru; colo un mesteacăn argintiu, reflectând în scoarță lumina soarelui. Nori care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare. Viziunea neașteptată a unui șarpe inofensiv care își croiește drum ondulându-se prin iarbă. Lamentația pe patru note a unei mierle nevăzute. Cele o mie de frunze ale unui plop-tremurător fluturând ca niște molii rănite în timp ce vântul se strecoară printre crengi. Luate unul câte unul, elementele sunt, dar întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că-i omu’ -ntreg acolo, în pâlnia receptorului, mic ca o păpușică, doar că nu-l poți vedea. Unii seamănă cu glasul lor, dar pe alții nici nu-i poți cunoaște, zici că au un glas greșit, parcă nu-i croit pe măsura lor... Vrei să fim frați? Nu primi răspuns. Tăcu și el o vreme, și oftă. Scoase vaca din buzunar și îi mișcă picioarele. Acum o cheamă Fira, să știi... Uite, io am venit să te-ajut, zise, trăgând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
surpriza să mă invite la ei, la petrecerea de Anul Nou și mi-a spus să stau liniștit, că mă dă pe mâna croitorului familiei. Ultimul lucru pe care îl așteptam în viață, un croitor! Ce-i drept, eram deja croit cu un bandaj, croitorul va trebui să țină cont de umărul meu. Alexandru a adăugat, pe un ton sumbru: — Vă invit chiar dacă eu nu voi fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
într-o cămașă mitologică. Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. Artistul are, de multe ori, soarta lui Femios. Obligat sau nu, cântă pețitorilor. Muzica autentică este acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. În artă, excrementele nu au statut de îngrășăminte. Avangardiștii sunt artiștii suciți care vor să mănânce mere din cireș. Arta are în atenție, mai ales maladiile eului. Fără Shakespeare, Dostoievski și Eminescu, literatura universală ar fi avut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încearcă să suplinească arta cu tot soiul de afrodisiace. Cu timpul, capodopera intră într-o cămașă mitologică. Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. Muzica autentică este acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. În artă, excrementele nu au statut de îngrășăminte.. Arta are în atenție, mai ales maladiile eului. Scriitorii prolifici nu se lasă până nu compromit un evantai de teme. Unele înjghebări artistice strălucesc precum uleiurile murdare în bătaia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
avangardisme sunt, pur și simplu, perversiuni ... stilistice. Scrisul este spovedania care poate duce spre mântuire. În privința moralității, opera își poate depăși cu ușurință autorul. Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. Arta modernă e semn, nu narațiune. Arta valoroasă vorbește simplu despre lucruri complicate. Arta începe să semene cu o femeie frumoasă aflată pe peronul unei gări prin care trenurile circulă fără oprire. Artiștii sunt niște muritori spuziți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]